Inventarea toaletei

Toaleta reprezintă o invenţie crucială în istoria îmbunătăţirii stării de sănătate a omenirii. Deşi cele mai multe culturi consideră funcţiile fiziologice un subiect tabu, de-a lungul celei mai mari părţi a istoriei omenirii lipsa igienei datorată excrementelor a reprezentat o ameninţare gravă la adresa sănătăţii publice. Cu alte cuvinte, s-a simţit dintotdeauna nevoia unor metode sanitare de eliminare a deşeurilor umane.

Iar toaleta a fost răspunsul. Totuşi, la fel ca şi în cazul multor altor invenţii, istoria evoluţiei toaletei modeme este presărată cu multe obstacole, iar unele culturi au realizat progrese importante în unele perioade pentru a regresa în altele. De exemplu, în India existau toalete conectate la scurgeri făcute din cărămizi de argilă încă din 2500 î.Hr. Totuşi, în evul mediu, între 500 şi 1500, oamenii goleau găleţile şi oalele de noapte pline cu excremente umane de la fereastră. Haznalele neacoperite reprezentau ceva obişnuit, bolile infecţioase se răspândeau cu repeziciune, iar oamenii mureau efectiv pe stradă. Situaţia din Europa a avut un parcurs similar pe o perioadă uimitor de lungă din istoria omenirii.

Înaintea apariţiei toaletelor din casă, oamenii erau nevoiţi să îndepărteze deşeurile umane prin alte metode: îngropându-le în pădure, aruncându-le pe fereastră în canalizări neacoperite, vărsându-le în râuri sau folosind oale de noapte care trebuia curăţate periodic. Obiceiurile şi atitudinea oamenilor au avut, de asemenea, o importanţă majoră pentru evoluţia toaletelor. Deşi de-a lungul istoriei au existat mici grupuri de persoane care experimentau toaleta pe scară redusă (de obicei aristocraţia), guvernele au luat poziţie în privinţa necesităţii unor condiţii de igienă abia în secolul al XVI-lea.

Se pornea de la presupunerea că mizeria înseamnă dezordine, ceea ce era rău pentru societate. Totuşi, populaţia a continuat să folosească natura pentru deversarea reziduurilor. Deşi începând cu secolul al XVI-lea s-au emis legi ce făceau obligatorie existenţa toaletelor în fiecare casă, precum şi disponibilitatea toaletelor publice, un progres concret şi constant s-a putut înregistra abia din secolul al XVIII-lea.

John Harrington a inventat closetul cu apă (WC-ul) în 1596, care era asemănător toaletelor moderne, numai că la acesta rezerva de apă se afla într-un rezervor asemănător unui dulap (engleză - closet). Cu toate acestea, invenţia sa a fost adoptată pe scară largă abia 180 de ani mai târziu. În acest moment, toaleta începea să fie folosită în case particulare, dar rămânea rudimentară privită din punctul de vedere al standardelor actuale. Apoi s-a înregistrat răspândirea latrinelor, ce aveau două forme: cele reprezentate de o groapă săpată în pământ, care se acoperea după utilizare, şi cele constând dintr-o groapă de dimensiuni mai mari şi un capac care izola excrementele de mediul exterior. Deşi eficiente, latrinele necesitau totuşi curăţare manuală.

Un moment de cotitură s-a înregistrat în 1738, când J.F. Brandel a introdus toaleta cu jet de apă cu valvă. Mai târziu, Alexander Cummings a îmbunătăţit tehnologia toaletelor, furnizând o versiune optimizată în 1775. Acest tip de toaletă păstra apă în vas, etiminând astfel mirosurile neplăcute, şi transporta excrementele în exteriorul casei. Totuşi, mecanismul valvei şi sursa de apă (care să aibă aceeaşi cantitate şi viteză ca la intrare) necesitau şi ele unele perfecţionări. În 1777, Joseph Preser a făcut îmbunătăţirile necesare, iar mai târziu, în 1778, Joseph Bramah a înlocuit robinetul glisant cu robinetul cu manivelă. Tehnologia jetului de apă (ce folosea apa şi forţa de gravitaţie pentru a „spăla” resturile) îşi atinsese apogeul. În sfârşit, în 1870, S.S. Helior a inventat toaleta cu jet de apă numită „optims”.

Din 1890 şi până în prezent, singurele îmbunătăţiri au fost de natură estetică, dar aspectul general şi mecanismul de funcţionare al toaletelor a rămas neschimbat. În Franţa şi Anglia, acestea au fost introduse în casă, astfel ajungând la modă camerele de baie cu cabine sau perdele pentru asigurarea intimităţii. Restul modificărilor s-au concentrat în direcţia formei şi aspectului toaletelor (pentru satisfacerea gusturilor personale), precum şi a cantităţii de apă folosite. Pentru că economisirea apei era importantă, au apărut modele care funcţionau eficient cu o cantitate mai mică de apă.

Paralel cu aceste perfecţionări s-a produs şi apariţia hârtiei igienice. Anterior acestei invenţii se foloseau cânepă, hârtie de ziar şi alte materiale, dar în 1857 Joseph Cayetty a inventat hârtia igienică în Statele Unite. Această invenţie a permis oamenilor să beneficieze de o hârtie cu o textură aparte, uşor de folosit, absorbantă şi aflată la îndemână la nevoie. Deşi la prima vedere este un mecanism relativ simplu, toaleta a apărut cu destulă întârziere, însă după ce a fost inventată a fost pusă în aplicare destul de repede.

Check Also

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …

Inventarea stetoscopului

La începutul secolului al XIX-lea, medicul Rene Laennec lucra în spitalul Neck din Paris, încercând …