Inventarea tiparului

Antropologii consideră apariţia scrisului drept piatra de hotar dintre preistorie şi istorie. Scrierea a permis înregistrarea ideilor. Mai târziu, tiparul a permis tipografilor să realizeze într-un timp scurt copii multiple ale paginilor de carte.

Pentru prima dată în decursul istoriei, ideile şi conceptele marilor personalităţi erau comunicate maselor prin intermediul cărţilor, care până atunci erau produse în cantităţi limitate pentru membrii clerului şi ai nobilimii, fiind scrise de mână în limba latină. Pentru a defini în câteva cuvinte impactul pe care l-a avut tiparul, se poate spune că acesta a transformat o lume în cea mai mare parte analfabetă într-o lume literată. Totul a început cu bucăţi de lemn care, pe o faţă, aveau litere reliefate. Bucăţile de lemn erau aranjate într-o ordine prestabilită într-un cadru şi unse cu tuş, iar deasupra cadrului era presată o foaie de hârtie. După îndepărtarea hârtiei, pe aceasta rămânea imprimată o copie în tuş a literelor.

Tiparul mobil a permis ca munca unei echipe de lucrători să fie făcută de o singură persoană. Într-o singură zi, un om putea să producă echivalentul volumului de muncă pe un an al unui scrib. Însă bucăţile de lemn ridicau o problemă. În timp, din cauza uzurii, acestea începeau să se dezintegreze şi trebuia făcute altele noi. În acest moment îşi face apariţia Johannes Gutenberg, un tipograf de origine germană.

Gutenberg a conceput matriţe de litere individuale realizate dintr-un aliaj metalic ce rezista în timp şi puteau fi refolosite de nenumărate ori, rămânând intacte. De fapt, metoda sa de reproducere mecanică a materialelor tipărite a fost atât de corectă, încât nu i s-a adus nici o modificare semnificativă în următorii 500 de ani. Pentru a evidenţia mai bine meritele invenţiei lui Gutenberg, trebuie spus că majoritatea cărţilor timpului erau produse de şi pentru Biserică prin intermediul procesului de gravare a lemnului. Aceasta însemna că meşteşugarul trebuia să cioplească în lemn modele atât pentru text, cât şi pentru ilustraţii, proces care necesita foarte mult timp.

Prin procedeul bucăţilor de lemn, după realizarea unei pagini integrale, placa de lemn sculptată era unsă cu tuş, iar deasupra ei era presată o foaie de hârtie, obţinându-se astfel o imagine în tuş. Prin intermediul acestei metode producţia anuală de cărţi era redusă, ceea ce probabil că nu reprezenta o problemă majoră în acele vremuri, având în vedere că numai membrii de seamă ai clerului şi ai nobilimii ştiau să citească.

În 1455 a fost publicată la Mainz aşa-numita Biblie cu 42 de rânduri (cunoscută şi sub numele de Biblia lui Gutenberg). Această carte este considerată prima publicaţie substanţială, iar Gutenberg a muncit 2 ani pentru a o termina. Invenţia sa le-a permis tipografilor nu numai să compună cuvinte din caracterele metalice individuale, ci şi să le aranjeze în şiruri egale şi să lege mai multe caractere sub forma unor şabloane. Datorită acestui sistem tipografii au fost capabili să facă ceea ce nu reuşiseră până atunci: să reproducă mii de copii ale unei singure pagini.

Pentru prima dată, viteza de realizare a unei cărţi a crescut considerabil. O presă obişnuită, în secolul al XV-lea, putea produce cinci cărţi într-un an, ceea ce poate părea puţin acum, dar la vremea respectivă era destul de mult. Invenţia lui Gutenberg a servit şi unui alt scop - le-a permis oamenilor să citească. Acest fenomen a declanşat o explozie a culturalizării: pamfletele filozofice şi realizările ştiinţifice ale timpului au devenit accesibile, permiţându-le oamenilor să evolueze dincolo de dogmele religioase rigide impuse şi să abordeze dintr-un punct de vedere laic şi raţional studierea şi explorarea lumii naturale.

În secolul al XVI-lea tiparul crease deja o nouă industrie. Într-o tipografie de mari dimensiuni lucrau cinci oameni: trei dintre aceştia acţionau presa, iar doi erau culegători. În această perioadă lucrul se desfăşura în continuare cu greutate şi destul de lent. De cele mai multe ori trebuia confecţionate caractere metalice noi, sarcină care într-un târziu a fost preluată de turnătorii independente. Odată cu răspândirea tiparului în Europa, tipografii au ajuns şi la Londra. Cei mai mulţi dintre ei puteau supravieţui doar dacă îşi deschideau manufacturile în oraşele şi cetăţile importante.

Însă Legea Meşteşugarilor, emisă în Anglia în 1563, le impunea lucrătorilor să rămână în parohiile natale. Această lege a înăbuşit progresul breslei tipografilor, fiindcă aceştia nu mai puteau găsi destui oameni interesaţi să lucreze în acest domeniu. De-a lungul timpului, cel mai important progres înregistrat în domeniul tipografiei a fost crearea unor stiluri diferite de caractere. Cel mai important dintre acestea, şi care a devenit foarte uzual, a fost stilul roman, folosit intens în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Mai târziu acest tip de caractere a fost acceptat pentru notarea calităţii oţelurilor, astfel încât stilul roman a înlocuit stilurile gotice mai timpurii în cea mai mare parte a Europei.

Check Also

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …

Inventarea stetoscopului

La începutul secolului al XIX-lea, medicul Rene Laennec lucra în spitalul Neck din Paris, încercând …