Inventarea telescopului

Probabil că mulţi se gândesc la telescop ca la un instrument prin care diferite obiecte - şi persoane - din viaţa de zi cu zi pot să fie aduse din punct de vedere optic mai aproape decât permite ochiul uman. Este adevărat, desigur, numai că telescopul a ajuns să fie un instrument cu care se poate observa planetele şi chiar alte corpuri cereşti aflate mai departe de acestea.

În mod ironic, deşi telescopul a fost perfecţionat şi făcut cunoscut de Galileo Galilei şi alţi savanţi, invenţia le aparţine de fapt unor meşteşugari, iar istoria acestui instrument este parţial necunoscută, în mare parte din cauza faptului că cei mai mulţi meşteşugari din vremea respectivă erau analfabeţi şi pur şi simplu nu erau capabili - sau, poate, nu doreau - să-i înregistreze apariţia.

Părţile componente ale telescopului - lentilele concave şi convexe - existau încă din antichitate. Dar acestea au fost considerate utile abia când în principalele centre de sticlari, Veneţia şi Florenţa, a devenit accesibilă o sticlă de o calitate rezonabilă. Lentilele folosite la construirea telescoapelor aveau şi alte întrebuinţări, precum cea de a servi ca lupă, care se folosea în secolul al XIII-lea în loc de ochelari. În acea vreme meşteşugarii au început să producă lentile convexe mici, rotunde şi bine lustruite care erau montate în rame. Mai târziu, prin jurul anilor 1350, au apărut primii ochelari, devenind cu adevărat un simbol al oamenilor învăţaţi: nu aveai de ce să porţi ochelari dacă nu ştiai să citeşti.

Se estimează că în jurul anului 1450 erau disponibile lentilele (atât cele convexe, cât şi cele concave) şi oglinzile necesare construirii unui telescop, dar nimeni nu realizase vreunul. Aceasta este o întrebare la care istoricii trebuie să răspundă, deoarece unii sunt de părere că lentilele şi oglinzile corespunzătoare pentru un asemenea dispozitiv au apărut abia mai târziu.

Se presupune că încă din anii 1570 Leonard Digges şi Thomas Digges ar fi construit în Anglia un „telescop” compus dintr-o lentilă convexă şi o oglindă, dar, aparent, acesta era un instrument experimental care nu a fost dezvoltat pentru publicul larg. În schimb, telescopul a fost introdus în octombrie 1608 în Olanda. Guvernul olandez luase în considerare posibilitatea emiterii unui brevet de invenţie lui Hans Lipperhey din Middleburg, iar mai târziu lui Jacob Metius din Alkmaar, pentru un dispozitiv de „văzut lucrurile îndepărtate ca şi cum ar fi apropiate”, dar s-a întâmplat totuşi ceva care l-a împiedicat să facă acest lucru.

Dispozitivul nu prezenta nici un inconvenient, era relativ simplu şi părea să funcţioneze corespunzător. Era compus din lentile convexe şi concave introduse într-un tub, iar această combinaţie mărea de 3 sau 4 ori obiectul privit. Însă cererea lor pentru obţinerea unui brevet s-a lovit de ceva interesant: guvernul olandez a considerat dispozitivul prea simplist pentru a i se acorda un brevet, în schimb i-a premiat pe cei doi inventatori cu o sumă de bani ca să construiască mai multe versiuni binoculare. Ştirea despre această invenţie s-a răspândit cu viteză în toată Europa, iar în aprilie 1609, din magazinele fabricanţilor de ochelari din Paris, se puteau cumpăra lunete care măreau de 3 ori.

De prima utilizare importantă a telescopului este legat numele lui Thomas Harriot, care a observat Luna cu un instrument ce mărea de 6 ori, în august 1609. Totuşi, faima acestei invenţii a sporit abia când Galileo a susţinut prezentarea instrumentului conceput de el. Galileo a construit şi a prezentat în august 1609 în faţa senatului Veneţiei un telescop capabil să mărească obiectele de 8 ori, iar în cursul aceluiaşi an a folosit un instrument cu o putere de mărire de 20 de ori pentru a privi cerul. Cu ajutorul acestuia, el a observat Luna, sateliţii planetei Jupiter şi alte câteva stele cu o claritate mai bună. A publicat Sidereus Nuncius în martie 1610.

Începând din anii 1640, lungimea telescoapelor a început să crească, iar lentilele au devenit mai sofisticate şi mai puternice. Astfel, în timpul vieţii lui Galileo puterea telescopului ajunsese să mărească de 30 de ori. În 1704, Isaac Newton inventase un nou tip de telescop. În locul lentilelor de sticlă el folosea o oglindă concavă ce aduna lumina şi o reflecta într-un focar. Această oglindă funcţiona asemenea unei găleţi de adunare a luminii.

Principiul de bază era că, cu cât găleata era mai mare, cu atât putea aduna mai multă lumină. „Telescopul reflector”, cum a devenit cunoscut după aceea, făcea posibilă mărirea obiectelor de milioane de ori. O astfel de oglindă este uriaşă (are un diametru de 6 m) şi este folosită în prezent la Observatorul Special de Astrofizică din Rusia, inaugurat în 1974.

Cel mai recent şi mai puternic telescop este telescopul spaţial Hubble. Proiectat iniţial în 1974 şi lansat mult mai târziu, în 1990, Hubble ajunge la o înălţime de 603 km deasupra Pământului, fotografiind şi observând în permanenţă spaţiul şi trimiţând datele colectate cercetătorilor din toată lumea. Acest telescop foloseşte un sistem avansat de poziţionare, elemente optice de mare putere şi instrumente de înaltă tehnologie, pentru furnizarea unor imagini uimitoare ale universului, care nu pot fi obţinute cu telescoape de pe Pământ.

Datorită vizitelor de întreţinere pe orbită făcute de astronauţi, Hubble continuă să fie un telescop spaţial dotat cu cea mai avansată tehnologie. Hubble este prima misiune cu caracter ştiinţific din orice domeniu conceput special pentru a fi întreţinut periodic de astronauţi.

Check Also

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …

Inventarea stetoscopului

La începutul secolului al XIX-lea, medicul Rene Laennec lucra în spitalul Neck din Paris, încercând …