Inventarea telefonului

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon

În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă de comunicare. În acea perioadă mulţi inventatori lucrau individual, nu înţelegeau descoperirile deja făcute sau îşi pierdeau vremea încercând să obţină rezultate la care alţii ajunseseră demult. De exemplu, Alexander Graham Bell este considerat inventatorul telefonului.

Pe 10 martie 1876, cu ajutorul dispozitivului pe care tocmai îl concepuse, acesta i-a transmis asistentului său cuvintele devenite celebre: „Domnule Watson, vino aici, am nevoie de dumneata”. Cu toate acestea, nu era singurul care studia dispozitivul ce avea să fie cunoscut mai târziu sub numele de telefon. De fapt, Graham Bell a fost creditat timp de numai câteva ore drept unicul inventator al telefonului, fiindcă reuşiseră şi alţii să facă acelaşi lucru. De exemplu, Elisha Gray a depus o cerere pentru un brevet de invenţie a telefonului la numai câteva ore după Bell şi dacă acesta ar fi obţinut brevetul înaintea lui Bell, acum am fi discutat despre realizarea lui.

Mai mult, inventatorii nu se dădeau la o parte de la a-şi însuşi tehnologia concepută de alţii. De exemplu, Bell nu realizase un telefon funcţional, dar îl făcuse să meargă la trei săptămâni după depunerea cererii de brevet folosind detaliile regăsite în cererea lui Gray. Deşi ambii cercetători erau tenace, muncitori şi inventivi, cunoştinţele de acustică ale lui Bell i-au acordat acestuia un avantaj în faţa lui Gray. Bell avea câteva noţiuni de electricitate, numai că era expert în probleme de acustică, în schimb, asemenea lui Gray, mulţi alţi inventatori care lucrau la proiecte asemănătoare aveau mai multe noţiuni de electricitate decât de acustică, fapt ce s-a tradus prin incapacitatea de a pune laolaltă cele două discipline pentru a realiza telefonul.

Unii istorici consideră că cea mai timpurie referire la un astfel de dispozitiv a fost făcută de Francis Bacon în 1627 în utopia sa Noua Atlantida. El descria un tub lung pentru vorbire, strict conceptual; un telefon nu poate funcţiona fără electricitate, iar Bacon nu menţiona acest lucru. Conceptele de electricitate necesare realizării telefonului erau cunoscute încă de la începutul anilor 1830, dar prima sugestie în ceea ce priveşte transmiterea vorbirii cu ajutorul electricităţii a fost făcută abia în 1854.

Primul pas important pentru evoluţia telefonului s-a produs în 1729, când un chimist englez, Stephen Gray, a transmis curent electric printr-o sârmă de 90 m lungime. Mai târziu, în 1746, doi olandezi au realizat o „butelie de Leyda” pentru stocarea electricităţii statice. Aceasta funcţiona asemenea unei baterii electrice, dar principalul neajuns consta în faptul că stoca o cantitate de energie atât de mică, încât nu putea fi folosită în scopuri practice. Acesta era însă doar începutul.

Electricitatea statică putea fi văzută şi putea ridica firele de păr de pe pielea cuiva. Mai târziu, în 1753, un autor anonim sugera faptul că electricitatea ar putea transmite mesaje. Experimentele sale necesitau un număr mare de fire de sârmă şi un generator electrostatic pentru a electriza la celălalt capăt un alt fir de sârmă, care să atragă, prin forţe statice, hârtii pe care erau scrise literele. Prin notarea literelor transmise, operatorul putea reconstitui mesajul. Deşi acest sistem funcţiona, era, fireşte, destul de rudimentar şi necesita foarte multe fire de sârmă.

Experimentele în direcţia realizării telefonului au progresat abia după inventarea bateriei. Aceasta putea face un lucru pe care un generator electrostatic nu-l reuşea - să furnizeze un curent electric constant, de mică amplitudine. Bateria funcţiona pe baza unor reacţii chimice şi, deşi la început nu putea produce suficientă electricitate pentru a activa utilaje industriale, îmbunătăţirile de care a beneficiat de-a lungul timpului au transformat-o într-un succes şi în această direcţie. Cu toate că acum electricitatea era disponibilă, aceasta reprezenta doar o jumătate din ecuaţia telefonului. Transmiterea sunetului necesita înţelegerea unor principii de magnetism.

În 1820, în cadrul celebrului său experiment din timpul cursului de la Universitatea din Copenhaga, fizicianul danez Christian Oersted împingea o busolă sub un fir străbătut de curent electric. În urma acestui fapt, acul busolei a deviat, ca atras de un magnet puternic. El descoperise un fenomen uimitor: curentul electric creează un câmp magnetic.

Apoi, în 1821, inventatorul Michael Faraday realiza inversul experimentului lui Oersted, descoperind astfel inducţia electrică. El a obţinut un curent electric slab într-un conductor din sârmă rotit în jurul unui magnet permanent. Cu alte cuvinte, un câmp magnetic provoca apariţia unui curent electric într-un fir de sârmă aflat în proximitatea sa. Rezultatul era uimitor. Energia mecanică putea fi transformată în energie electrică. Mulţi ani mai târziu, acest rezultat a dus la inventarea unor dispozitive mecanice, cum ar fi turbinele prin care curge apa şi în care se arde cărbune pentru producerea electricităţii.

De la modestul telefon original - un dispozitiv rudimentar format dintr-un suport de lemn, o pâlnie, o baie de acid şi un fir de cupru - şi până la telefonul modern, aparatul are la bază cam acelaşi principiu de funcţionare. În cazul transmiţătoarelor electronice moderne, o folie subţire de plastic (asemănătoare timpanului uman, care funcţionează după acelaşi principiu) este acoperită pe o parte cu un strat metalic conductiv. Materialul plastic separă acest strat de un alt electrod metalic, păstrând între cele două un câmp electric.

Vibraţia produsă de sunet provoacă fluctuaţia câmpului electric, aceasta ducând la rândul ei la mici variaţii ale tensiunii. Tensiunea este amplificată şi transmisă prin cablul telefonic. Analizat într-un mod simplist, telefonul modem este un instrument electric care transportă şi variază curentul electric dintre două diafragme mecanice. Acesta reproduce sunetul original preluat de o diafragmă şi îl transferă pe cea de-a doua. Simplu, dar în acelaşi timp cu un impact extrem de profund.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …

Inventarea stetoscopului

La începutul secolului al XIX-lea, medicul Rene Laennec lucra în spitalul Neck din Paris, încercând …