Inventarea stetoscopului

La începutul secolului al XIX-lea, medicul Rene Laennec lucra în spitalul Neck din Paris, încercând să salveze sute de pacienţi bolnavi de tuberculoză. Activitatea doctorului Laennec avea să conducă, fără ca el să ştie, la una dintre cele mai importante descoperiri medicale din toate timpurile: stetoscopul. Invenţia a apărut într-una din zilele anului 1816. Laennec a fost rugat să-şi pună urechea pe o scândură de lemn. Din curiozitate, s-a conformat şi, în mod surprinzător, a auzit sunetul produs de un ac ce zgâria lemnul. A făcut imediat un tub din hârtie pentru a asculta pieptul pacienţilor săi, amintindu-şi că în copilărie învăţase că sunetul se propagă prin materiale solide.

Spre marea sa uimire, invenţia rudimentară a dat rezultate. Chiar auzea sunetele din pieptul pacienţilor săi. Cea mai mare descoperire a fost momentul în care Laennec a putut să compare ceea ce auzise, ascultând pieptul muribunzilor, cu rezultatele autopsiei. Inspirat în continuare, a realizat un stetoscop cilindric din lemn pe care l-a cioplit la strung. Invenţia i-a permis să-şi facă o reputaţie ca diagnostician, putând să distingă o boală fatală de o afecţiune minoră şi să recomande necesitatea unei intervenţii chirurgicale invazive.

În mod deloc surprinzător, Laennec a fost batjocorit şi ironizat de mulţi dintre colegii săi invidioşi. În următorii ani, aranjându-şi un mic atelier acasă, a început să-şi perfecţioneze stetoscopul original din lemn. Modelul la care a ajuns în final consta dintr-o bucată de lemn curbată şi găurită. Un capăt al acestei ţevi avea o formă adaptată care se punea la ureche, iar celălalt era conic. În acest capăt se fixa o altă piesă, care conţinea un cilindru gol de alamă. Piesa suplimentară era folosită pentru ascultarea inimii şi era scoasă în cazul ascultării respiraţiei.

Pe 8 martie 1817, Laennec a examinat-o pe Marie-Melanie Basset, în vârstă de 40 de ani. Acest examen a constituit prima utilizare documentată a unui stetoscop. Laennec a continuat să-şi perfecţioneze instrumentul de-a lungul întregii sale cariere. Din păcate, s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit. După decesul său, stetoscopul a început să fie acceptat pe scară largă, ajungând în scurt timp. să facă parte din instrumentarul de bază al oricărui medic.

În 1828, Pierre Adolphe Piorry i-a adus unele îmbunătăţiri. Acesta a instalat în modelul existent un al doilea dispozitiv de diagnosticare, numit „plesimetru”. De asemenea, modelul nou avea o dimensiune redusă la jumătate faţă de cel al lui Laennec. Forma acestuia imita o trompetă, era confecţionat din lemn, iar piesa care se punea la ureche şi cea care se aşeza pe pieptul pacientului erau făcute din fildeş. De aceasta din urmă se ataşa un plesimetru, tot din fildeş.

Modelul lui Piorry a fost utilizat pentru majoritatea stetoscoapelor monoaurale (pentru o singură ureche) realizate mai târziu. Aceste stetoscoape erau apreciate pentru dimensiunile lor reduse, precum şi pentru faptul că puteau să susţină alte instrumente medicale, cum ar fi un plesimetru sau un termometru. Instrumentul monoaural a fost folosit în exclusivitate timp de aproximativ 30 de ani.

Deşi acesta a fost întrebuinţat în principal la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, mai este încă folosit în obstetrică în ţări precum cele din fosta Uniune Sovietică (în Marea Britanie a fost folosit până în anii 1980 şi e posibil să mai fie încă utilizat de unii medici). Totuşi, la un moment dat medicii au început să se întrebe dacă nu cumva un instrument care să poată fi folosit pentru ambele urechi nu ar fi superior celui monoaural.

La începutul anilor 1850 a apărut noul instrument „binaural”, în variate modele, fiind considerat viitorul auscultaţiei. Primul model comercializat a fost cel al dr. Marsh din Cincinnati, în 1851, şi conţinea prima diafragmă documentată. Cu toate acestea, acest model s-a dovedit incomod în utilizare, dispărând destul de repede după apariţie. Diafragma urma să reapară abia 50 de ani mai târziu. Primul stetoscop asemănător instrumentului modern cunoscut de toată lumea a fost inventat la New York, în 1855. Acesta era binaural şi avea piese auriculare din fildeş cuplate la două tuburi metalice prinse cu o îmbinare articulată.

De acestea erau ataşate două tuburi cu înveliş de mătase ce se terminau într-o piesă conică, asemănătoare unui mic clopot. Stetoscoapele moderne sunt extrem de sensibile, detectând cu uşurinţă ralurile pulmonare sau anormalităţi precum sunetele sistolice ale inimii, care stabilesc nu numai diagnosticul ci şi, eventual, tratamentul ulterior al pacientului. Totuşi, la fel ca oricare alt produs, stetoscoapele disponibile au grade diferite de calitate şi eficienţă. Dacă medicii îşi iau munca în serios, puteţi fi siguri că în jurul gâtului le atârnă un model de ultimă generaţie.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …