Inventarea sistemului Braille

Pe când avea numai 3 ani, Louis Braille se juca în atelierul de pielărie al tatălui său când un cuţit a căzut şi l-a lovit în faţă, provocându-i orbirea. Pierderea vederii ar fi fost o întâmplare tragică pentru oricine, însă Braille nu era genul care să se dea bătut. Era un tânăr foarte hotărât, ce nu s-a lăsat înfrânt de experienţa suferită, fiind totodată inteligent şi talentat. La vârsta de 10 ani, a câştigat o bursă la Institutul Naţional pentru Copii Nevăzători din Paris. Braille era de asemenea şi muzician, ştiind să cânte la orgă şi la violoncel.

La şcoală, Braille a descoperit existenţa unui sistem de citire pentru nevăzători inventat de Valentin Hauy, fondatorul Institutului. Acest sistem presupunea pipăirea cu vârful degetelor a unor litere reliefate pe hârtie, însă Braille, asemenea altor colegi ai săi, considera acest sistem prea obositor. Al doilea dezavantaj era faptul că sistemul nu avea capacitatea de a-i învăţa pe copiii nevăzători să citească ei înşişi.

Nu era vorba despre „citire, scriere şi aritmetică”, ci doar despre citire. Totuşi, în aceeaşi perioadă a apărut un sistem ce reprezenta un mic progres pentru cei ce trebuia să citească într-un loc unde nu puteau vedea, de exemplu pe întuneric. Sistemul, numit „scriere nocturnă”, fusese inventat de Charles Barbier, căpitan în armata franceză, care l-a realizat pentru a permite personalului militar să citească pe timpul nopţii. Nu trebuie să uităm că în acele timpuri nu existau surse portabile convenabile de lumină, ca de exemplu lanternele.

Braille a descoperit sistemul Barbier pe când avea 15 ani, astfel că s-a apucat să-l îmbunătăţească. Ceea ce era foarte interesant - şi edificator, în acelaşi timp, pentru a demonstra ce fel de caracter avea - era faptul că Braille făcea toate acestea fiind, desigur, orb. Sistemul Barbier se baza pe o serie de 12 puncte reliefate aşezate în diferite poziţii pentru a reprezenta literele.

Însă Braille a inventat un sistem care necesita doar jumătate dintre acestea, adică numai şase puncte, şi includea o serie de prescurtări. De exemplu, litera A era reprezentată de un singur punct, litera B de două puncte aşezate unul sub altul, litera C de două puncte plasate unul lângă altul. Sistemul lui Braille a crescut astfel viteza de citire a nevăzătorilor, în asemenea măsură încât aceştia puteau citi de două ori mai repede decât atunci când foloseau sistemul Barbier sau cu o viteză înjumătăţită prin comparaţie cu un văzător.

Braille a continuat să-şi perfecţioneze sistemul care a fost publicat în 1829 şi folosit neoficial de Institutul Naţional pentru Nevăzători, unde Braille devenise profesor. Deşi foarte performant, sistemul lui Braille, cunoscut apoi sub denumirea simplă de „Braille”, nu fusese universal acceptat în momentul morţii sale, în 1852, de tuberculoză. În timp, sistemul lui Braille a intrat într-un con de umbră odată cu apariţia altor sisteme.

La începutul anilor 1860 a fost inventat aşa-numitul Sistem Punctual New York, iar 10 ani mai târziu un profesor orb din Boston a introdus o adaptare a sistemului lui Braille, pe care a numit-o American Braille. Însă superioritatea esenţială a sistemului - acesta era mai uşor şi mai rapid de folosit - a fost considerată mai importantă, iar sistemul original al lui Braille a fost adoptat în întreaga lume, fiind declarat la o conferinţă internaţională din 1932 limbajul oficial al persoanelor nevăzătoare.

Sistemul este folosit în multe ţări, iar în prezent există un dispozitiv - un stilou electronic asociat unui aparat - care le permite orbilor să scrie ştanţând literele pe hârtie. Spre deosebire de scrierea celor care n-au probleme cu vederea, orbii scriu de la dreapta la stânga. Există, desigur, multe cărţi şi documente scrise în Braille prin presarea foilor de hârtie pe plăci de zinc pe care s-a stanţat textul (pot fi folosite ambele feţe ale foii fără probleme), iar alfabetul este folosit, de asemenea, şi de văzători pentru dactilografiere, pentru notaţii muzicale, precum şi în matematică şi ştiinţă.

S-a descoperit că cei care-şi pierd vederea într-o fază avansată a vieţii se adaptează mai greu la sistemul Braille decât cei tineri, deoarece sunt obişnuiţi cu alte alfabete. Pentru a le veni în întâmpinare, englezul William Moon a inventat sistemul Moon Type, scris cu caractere reliefate asemenea limbajului Braille, însă acesta se bazează pe literele modificate ale alfabetului latin.

Semnificaţia unui alfabet pentru persoanele nevăzătoare este copleşitoare, înaintea apariţiei sistemului Braille, orbii erau aruncaţi fără excepţie în aziluri de nebuni unde îşi puteau câştiga pâinea realizând diferite munci care nu implicau vederea. Dacă aceste persoane, deja afectate de faptul că nu vedeau, nu aveau probleme psihice înainte de a fi internate în aceste instituţii, exista o probabilitate destul de mare să le aibă la ieşire. De asemenea, acest sistem a deschis drumul spre instruire pentru cei care nu puteau citi, permiţând multor savanţi şi altor persoane nevăzătoare să aducă o contribuţie semnificativă pentru binele omenirii.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …