Inventarea reactorului atomic

Puterea atomului este, desigur, cea mai importantă formă de energie pe care omul a reuşit să o stăpânească, iar cei care au permis acest lucru - Enrico Fermi şi partenerul său, Leo Szilard - au făcut-o inventând reactorul atomic sau nuclear.

Reuşita lor a constat în controlarea energiei eliberate de uraniul bombardat cu neutroni în urma unei reacţii în lanţ. Ei au obţinut brevetul de invenţie în 1955, dar acesta a fost acordat guvernului Statelor Unite, deoarece Fermi şi Szilard erau, când au lucrat la realizarea bombei atomice, cercetători angajaţi de guvern în perioada celui de-al doilea război mondial.

Fermi s-a născut în Italia, la Roma, pe 29 septembrie 1901. A manifestat dintotdeauna un interes sporit pentru matematică şi fizică, iar când a mai crescut a avut drept mentor un inginer. A devenit un atât de bun cunoscător al acestor domenii, încât în 1918 a primit o bursă de studii la Scuola Normale Superiore din cadrul Universităţii din Pisa. Patru ani mai târziu, absolvea magna cum laude un doctorat în fizică. A devenit astfel profesor de fizică la Roma, apoi profesor de fizică atomică, specializându-se în domeniul creării izotopilor artificiali prin bombardament cu neutroni. Contribuţia sa a avut o semnificaţie atât de importantă, încât în 1938 a primit Premiul Nobel pentru fizică.

În această perioadă, Fermi a avut de suferit din cauza vederilor sale antifasciste, precum şi din cauza faptului că soţia sa era evreică. Astfel, Fermi a profitat de moment, iar atunci când a plecat la Stockholm împreună cu soţia pentru a-şi primi premiul, nu s-a mai întors, obţinând un post de profesor de fizică la Universitatea Columbia din New York. Acolo a format o echipă împreună cu Szilard şi cu cercetătorul Walter Zinn pentru a realiza experimente de fisiune nucleară.

Echipa a ajuns la concluzia că în timpul procesului sunt eliberaţi suficienţi neutroni pentru declanşarea unei reacţii în lanţ, având aşadar loc o eliberare de energie. S-a considerat că descoperirea s-ar putea aplica în domeniul militar, iar în martie 1939 a fost programată o întâlnire cu reprezentanţi ai Marinei Statelor Unite, la care Fermi urma să vorbească despre acest fenomen. Deşi aceştia au părut interesaţi de ceea ce auzeau, nu s-a ajuns la nici o concluzie clară.

Câteva luni mai târziu, Szilard i-a povestit lui Albert Einstein despre experimentele realizate de echipa de cercetători, iar Einstein, care se bucura de o influenţă semnificativă în cercurile politice, a discutat subiectul cu preşedintele Franklin D. Roosevelt. Acesta a dat curs celor aflate şi a implicat şi alţi cercetători în acest proiect, care avea să fie de o importanţă majoră.

Spre sfârşitul anului 1940, Universitatea Columbia a primit o subvenţie de 40.000 de dolari pentru studierea mai detaliată a acestui subiect şi pentru punerea la punct a condiţiilor necesare unui proces controlat de fisiune nucleară realizat sub supravegherea unei echipe coordonate de Fermi. În acelaşi timp, activitatea echipei lui Fermi era monitorizată de o altă echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Princeton. Aceştia au aprobat experimentul, iar la un an după izbucnirea ostilităţilor dintre Statele Unite şi Puterile Axei, la Chicago a fost alcătuită un fel de superechipă de cercetare.

Pe 2 decembrie 1942, echipa era pregătită pentru un experiment de excepţie. Acesta a avut loc pe terenul de squash de la Stagg Field, al Universităţii din Chicago, şi a reprezentat prima încercare de a controla o reacţie în lanţ de fisiune nucleară. Experimentul a fost un succes. În următorii 2 ani, cercetările au fost continuate cu conştiinciozitate, iar în august 1944 operaţiunea a fost transferată la Los Alamos, în New Mexico, unde se construise un nou laborator coordonat de J. Robert Oppenheimer. Fermi a devenit şeful departamentului de fizică. Scopul laboratorului era bine determinat de la bun început: realizarea unei bombe atomice.

Echipa a avut nevoie de încă un an şi de alte 2 miliarde de dolari - deşi războiul era încă în plină desfăşurare - pentru a realiza o bombă. Prima bombă a fost detonată pe 16 iulie 1945, la orele 5:30, într-un sector izolat al bazei aeriene Alamogordo, aflat la 200 km sud-est de oraşul Albuquerque, New Mexico, iar la eveniment au asistat exclusiv oameni de ştiinţă şi membri ai forţelor armate. Experimentul s-a bucurat de un real succes, iar echipa a început să construiască bombe atomice, care urmau să fie folosite în război. Ceea ce s-a şi întâmplat, trei săptămâni mai târziu. Pe data de 6 august 1945, prima bombă a distrus Nagasaki iar, câteva zile mai târziu, cea de-a doua a fost lansată deasupra oraşului Hiroshima.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …