Inventarea radioului

Asemenea altor invenţii, radioul a depins de apariţia altor două dispozitive: telegraful şi telefonul. Şi, la fel ca şi în alte cazuri, numărul celor implicaţi a fost destul de mare. La baza apariţiei radioului se află Guglielmo Marconi, un fizician italian care a preluat ideile altor inventatori şi le-a pus împreună, realizând primul „radiotelegraf” reuşit. Înaintea lui Marconi a fost James Maxwell, un fizician scoţian care a postulat în anii 1860 pentru prima dată posibilitatea trimiterii radiaţiilor electromagnetice prin aşa-numitul „eter”. Heinrich Hertz, un alt fizician, a reuşit să demonstreze, la aproximativ 20 de ani după Maxwell, existenţa acestor radiaţii pe care le-a numit „unde hertziene”.

Mai târziu, în 1894, omul de ştiinţă englez sir Oliver Lodge a trimis un semnal asemănător codului Morse la o distanţă de peste 800 m. Din nefericire pentru ei, Hertz şi Lodge au privit undele radio ca pe o curiozitate ştiinţifică, în loc să le considere un fenomen cu implicaţii practice. Bineînţeles că nu toată lumea gândea la fel. Un cercetător rus, Aleksandr Stepanovici Popov, a imaginat o serie de aplicaţii practice, printre care şi posibilitatea transmiterii şi recepţiei unor semnale între puncte aflate la distanţe de kilometri, un posibil avantaj în cazul comunicării cu vapoarele aflate în larg. Într-adevăr, în Rusia, Popov este considerat adevăratul inventator al radiotehnicii.

În 1895, Popov a construit un receptor care detecta undele electromagnetice din atmosferă şi a afirmat că acel receptor va putea într-o zi să capteze semnale generate. În 1896, a demonstrat această posibilitate în cadrul unui experiment ce a avut loc la Universitatea din Sankt Petersburg. În timp ce Popov lucra în Rusia, Marconi făcea acelaşi lucru în Italia. De fapt, acesta a realizat o serie de experimente la reşedinţa familiei sale din Bologna, unul dintre ele fiind încercarea de a amplifica un semnal şi de a-l trimite într-un punct situat pe versantul opus al unui deal. A reuşit acest lucru conectând capătul transmiţătorului său de capătul unui cablu lung de sârmă ce se afla în vârful unui stâlp.

În ciuda imediatului său succes, autorităţile italiene nu au manifestat un interes deosebit pentru realizările sale, astfel că Marconi a plecat la Londra. Acolo şi-a continuat experimentele, îngustând şi intensificând semnalul radio pe care încerca să-l trimită. Cu ajutorul unui văr din Irlanda, a pregătit şi a obţinut un brevet pentru aparatul său. Dându-şi seama de avantajele acestui sistem, Oficiul Poştal Britanic l-a încurajat să-şi perfecţioneze dispozitivul. Cu timpul, invenţia sa a progresat şi a devenit din ce în ce mai puternică, până în clipa în care Marconi a reuşit să trimită un semnal radio la o distanţă de 15 km peste Canalul Mânecii. Încurajaţi de această realizare, el şi vărul său au fondat Compania de Telegrafie şi Semnal Fără Fir (The Wireless Telegraph and Signal Company).

În 1899, a înfiinţat un post de „radiotelegrafie” în Anglia, care urma să comunice cu un post similar din Franţa, situat la 50 km distanţă, peste Canalul Mânecii. Cu toate acestea, unii oameni de ştiinţă afirmau că trimiterea unui semnal la o distanţă mare şi în mod indirect era imposibilă. În 1901, teoriile ştiinţifice ale vremii susţineau imposibilitatea trimiterii unui semnal radio la o distanţă foarte mare, deoarece Pământul este rotund. Asemenea luminii, acest tip de semnal se propaga în linie dreaptă şi, prin urmare, nu putea urma curbura Pământului.

În acel an, pe data de 11 decembrie, Marconi a realizat un test pentru transmiterea unui semnal la o distanţă de aproximativ 3.200 km, din Poldhu, Cornwall, până în St. Johns, Newfoundland. El a transmis litera S, care a fost receptată, iar omenirea a devenit brusc interesată de această tehnică. Modul în care Marconi realizase acest test nu a fost la vremea respectivă prea bine înţeles. El înlocuise sârma receptorului folosită în mod normal cu un dispozitiv numit „coeror”, un tub umplut cu pilitură de fier capabil să conducă undele radio. În acea perioadă nimeni nu şi-a putut explica cum funcţionase, dar mulţi credeau că avea legătură cu ionosfera, care ar fi reflectat radiaţia electromagnetică. Totuşi, misterul s-a risipit în 1924: în zona înaltă a atmosferei există un strat electrizat capabil să reflecte acest tip de radiaţie, care, prin ricoşeu, putea să ajungă la destinaţie.

În urma succesului ştiinţific, Marconi s-a dedicat în întregime aspectului comercial al invenţiei sale. În 1909, a împărţit Premiul Nobel pentru fizică cu fizicianul german Karl Braun, un pionier al radiotehnicii, care a intrat însă în istorie mai degrabă datorită osciloscopului catodic, una dintre componentele-cheie ale sistemului de televiziune. Premiul Nobel primit de Marconi demonstra că invenţia acestuia era utilizată de principalele vase de război ale Marinei indiene şi britanice şi de 298 de nave comerciale britanice.

Radiotehnica a fost popularizată, de asemenea, printr-o gamă largă de evenimente spectaculoase, unul dintre cele mai importante fiind rolul pe care l-a jucat în prinderea celebrului criminal Hawley H. Crippen şi a amantei acestuia, după ce căpitanul vasului la bordul căruia se aflau cei doi a fost anunţat de prezenţa lor printr-un mesaj radio. De asemenea, importanţa sa a fost demonstrată, dramatic însă, cu ocazia scufundării Titanicului în 1912. Radioul a devenit una dintre cele mai importante invenţii din toate timpurile şi îşi merită cu siguranţă locul pe lista celor mai importante o sută invenţii ale lumii.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …