Inventarea pistolului

Iniţial, pistolul a apărut ca armă a cavaleriei, o armă de foc care se folosea cu o singură mână, cealaltă rămânând liberă pentru controlul frâielor calului. Pistoalele din perioada 1400-1700 reflectau, în general, tehnologia disponibilă muschetelor - foc unic şi încărcare pe gura ţevii - fiind la început concepute pentru suplimentarea armelor mai puternice cu reazem pe umăr. Inovaţiile privind mecanismele de declanşare, precum sistemele de „piedică cu roată”, „piedică cu cremene” şi mai târziu „declanşarea prin percuţie” au fost esenţiale pentru ca pistolul să fie pregătit de tragere în timpul luptei. Anterior, pentru a se aprinde încărcătura de praf de puşcă, trăgătorul trebuia să aibă în permanenţă la el un şnur aprins numit „fitil”.

Mecanismele cu roată şi cu cremene produceau scântei în placa semisferică cu pulbere a armei, fapt care îi permitea trăgătorului să ţină arma în toc până în momentul în care dorea să tragă. Greutatea mică a pistolului şi eficienţa lui în condiţiile lipsei de spaţiu erau uşor de observat, astfel încât acesta a devenit o armă indispensabilă de protecţie personală. Desigur, la fel ca şi în cazul puştii, visul oricărui soldat de pe câmpul de luptă era să poată trage mai mult decât un singur foc de armă, într-o succesiune rapidă. Însuşi viaţa lui putea să depindă de acest lucru. Conceptul de foc repetat exista atât pentru puşcă, cât şi pentru pistol, iar mulţi armurieri au încercat să-l transforme în realitate. Astfel au apărut armele cu mai multe ţevi, numai că acestea nu erau uşor de transportat. S-a încercat şi varianta mai multor orificii de încărcare, însă focurile ratate - adică declanşarea încărcăturilor adiacente - reprezentau un pericol prea mare.

Odată cu optimizarea mecanismelor de declanşare, a apărut o armă cu un cilindru rotitor ce alinia, pe rând, mai multe locaşuri cu ţeava armei, iar acest mecanism prezenta ceva mai multă siguranţă decât cele anterioare. „Revolverul” avea de obicei cinci sau şase locaşuri în care se încărcau praf de puşcă şi bile prin partea frontală a cilindrului. Soldatul alinia fiecare locaş individual cu ţeava pistolului şi aşeza o capsă detonatoare în dreptul unui niplu, care direcţiona flacăra produsă prin detonare înspre locaş, aprindea încărcătura de praf de puşcă şi arunca bila pe ţeava pistolului. Când soldatul apăsa pe trăgaci, percutorul lovea capsa detonatoare, iar aceasta se declanşa.

Samuel Colt, inventatorul acestui sistem şi cel al cărui nume a devenit un substantiv de uz general, a conceput acest model pe când era un tânăr matelot. În 1835, a obţinut brevete în Marea Britanie, în Franţa, iar apoi şi în Statele Unite pentru „revolverul cu percuţie”, cunoscut mai târziu sub numele de „revolverul Colt”. Revolverul Colt se diferenţia de alte revolvere prin două aspecte importante. În primul rând, mecanismul inventat de Colt rotea cilindrul pentru alinierea următorului locaş în momentul ridicării cocoşului. Acest fapt nu numai că furniza o cale sigură, mecanică de aliniere a locaşului cu ţeava, dar, în acelaşi timp, elimina o fază din secvenţa de tragere a pistolului. Mai înainte, tragerea cocoşului şi rotirea cilindrului reprezentau două mişcări separate.

Cea de-a doua idee genială a lui Colt s-a manifestat în privinţa producţiei revolverului. Fiind ajutat de nimeni altul decât de Eli Whitney Junior, fiul inventatorului maşinii de egrenat bumbac, marele pionier american din domeniul fabricilor de producţie, fabrica lui Colt din Hartford, Connecticut, Statele Unite, a reuşit să producă revolverul cu piese prelucrate precis şi complet interschimbabile, folosind o linie de asamblare la care lucrau muncitori şi nu meşteşugari. În timp ce avantajele militare ale revolverului erau destul de evidente, societatea americană a acelor vremuri a creat o altă piaţă de desfacere pentru acest tip de pistol cu declanşare rapidă, de care europenii duceau lipsă: Vestul Sălbatic. Vestea despre eficienţa revolverului în luptele cu amerindienii ajungând din Florida până în Texas, cererea pentru astfel de arme a atins cote uimitoare.

În 1857 brevetul lui Colt a expirat, lăsând cale liberă concurenţei. Colt s-a văzut nevoit să-şi cedeze rolul de rege al pistolului americanilor Horace Smith şi Daniel B. Wesson, aceştia producând un model achiziţionat de la Rollin White. Revolverul lui White folosea cartuşe de cupru declanşate prin lovire în muchie, care reprezentau unităţi autonome de tragere. Astfel, arma putea fi încărcată prin spatele cilindrului, iar capsa declanşatoare era eliminată, ceea ce reducea în mod semnificativ timpul destinat reîncărcării. Smith şi Wesson au îmbunătăţit modelul lui White printr-un mecanism de descărcare a cartuşelor goale, precum şi printr-o conectare a acţiunii trăgaciului cu cocoşul şi cilindrul. Astfel, la eliberarea trăgaciului, cocoşul se ridica, iar cilindrul (butoiaşul) era rotit.

Pistolul automat a apărut în anii 1890, chiar în perioada în care ruda sa mai mare, puşca, învăţa să se reîncarce automat. S-au folosit mai multe modele diferite, printre care cel cu „pârghii cotite” şi cel cu „reglet”. Ambele tipuri, reprezentând Luger-ul german şi Browning-ul american, foloseau în mod inovator forţa reculului pentru aruncarea cartuşului gol şi aducerea pe ţeava a unui nou glonţ dintr-un încărcător cu arc plasat în mâner. Aceste pistoale au înlocuit revolverul ca armă preferată a armatei, acesta fiind folosit în continuare ca armă de autoapărare, în cazul absenţei unei arme de calibru mare.

Deşi pistolul continuă să fie cea mai bună formă de protecţie personală, garantată de Constituţia americană, de la sfârşitul anilor 1960 posesia armelor de foc în Statele Unite a cunoscut o amploare extraordinară, care a avut drept consecinţă o creştere incredibilă a deceselor provocate de acestea. Dezbaterile şi legile emise în privinţa rolului jucat de arme în societatea americană par a nu se încheia prea curând. Între timp, Legea Brady a făcut câţiva paşi în direcţia controlării proliferării armelor de foc. Chiar în 1993, anul în care Legea Brady a intrat în vigoare, s-au înregistrat însă aproape 40.000 de decese provocate de folosirea armelor de foc, dintre aceste cazuri aproape 6.000 fiind cele ale unor tineri sub 19 ani.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …