Inventarea ochelarilor

Ochelarii, în mod evident, au fost inventaţi aproximativ în perioada în care a trăit Isus Hristos. Cetăţenii romani de vază care aveau o vedere slabă îşi puneau sclavii să le citească cu voce tare. Arheologii au descoperit în Ninive, antica cetate asiriană, o lentilă care semăna cu o lupă, realizată dintr-un cristal lustruit cu un diametru de 3,8 cm. Dramaturgul Aristofan face, de asemenea, referire la o astfel de lentilă, folosită pentru concentrarea razelor soarelui în scopul realizării, prin ardere, a unor găuri în pergament şi topirii cerii de pe tăbliţele acoperite cu acest material pentru a şterge scrisul.

Aşa-numita „piatră de citit”, ceea ce în prezent s-ar identifica cu o lupă, a apărut în jurul anului 1000. Se pare că veneţienii au deprins meşteşugul producerii acestui tip de lentilă, ce era aşezată pe hârtia pe care erau scrise cuvintele pentru a le mări şi a le face astfel mai uşor de citit. În unele texte, care au rezistat trecerii timpului, se regăsesc menţionări ale călugărilor prezbiopi ce foloseau astfel de lentile pentru citit. La un moment dat, veneţienii au ridicat lentila de pe hârtie şi au montat-o într-o ramă ce putea fi aşezată în faţa ochilor.

Primii ochelari se pare că au fost inventaţi în perioada 1268-1289. Roger Bacon face referire la ochelari, în 1268, menţionând în enciclopedia sa Opus majus despre examinarea „literelor sau obiectelor minuscule cu ajutorul unui cristal sau al unei sticle, sau al altei substanţe transparente” pentru mărirea acestora. Apoi, într-un articol din 1289 intitulat Tarite de con uite de la famile, un bărbat pe nume Sandra di Popozo scria: „Sunt atât de neputincios din cauza vârstei, încât fără aceste lentile numite ochelari n-aş mai putea să scriu sau să citesc. Aceştia au fost inventaţi recent în folosul bieţilor bătrâni cărora le-a slăbit vederea”.

Din nefericire, numele celui care a inventat ochelarii nu este menţionat nicăieri, dar există o referire la acesta în cadrul unei predici ţinute de un călugăr la Pisa, în 1306. „Nu au trecut nici 20 de ani”, spunea el, „de la descoperirea artei realizării ochelarilor, una dintre cele mai folositoare din câte există. Eu însumi l-am văzut şi am vorbit cu cel care i-a făcut pentru prima dată.”

Primii ochelari aveau lentile confecţionate din cristal de cuarţ, dintr-un motiv foarte simplu: sticla nu fusese încă inventată. În mod surprinzător, cea mai frecventă problemă cu privire la ochelari, care a apărut după inventarea acestora - problemă care a rămas în vigoare timp de aproximativ 350 de ani - a fost modul de purtare a lor. Ochelarii se sprijină pe nas şi se agaţă în jurul urechilor, dar aceste caracteristici ale corpului uman variază ca formă şi dimensiuni, precum şi în privinţa capacităţii de a-i susţine.

Mai mult, lentilele ar trebui să fie aşezate perpendicular pe axul vizual, dar acest lucru este posibil numai atunci când ochii sunt îndreptaţi într-o singură direcţie. În acest scop a fost creată o gamă largă de rame, iar în 1730 un optician londonez, Edward Scarlett, a perfecţionat utilizarea braţelor rigide care se sprijineau de urechi. Au mai existat şi alte îmbunătăţiri, printre care utilizarea lentilelor colorate, deoarece unii inventatori au considerat că sticla simplă permite trecerea unei lumini prea puternice spre ochi. Astfel, unele lentile au devenit galbene, verzi, turcoaz sau albastre.

Diferenţa culturală dintre popoare s-a reflectat şi în folosirea ochelarilor. Astfel, francezii şi englezii foloseau ochelarii doar în particular, în timp ce în Spania atitudinea era complet diferită: societatea spaniolă considera că ochelarii îl fac pe cel care-i poartă să pară mai important şi mai demn. În America, preţul acestora era principalul factor de departajare al celor care-i întrebuinţau. Deşi erau disponibili pentru majoritatea oamenilor, preţul ameţitor de 200 de dolari, care, în prezent, ar echivala cu mai multe mii de dolari, îi făceau inaccesibili pentru cei mai mulţi.

Deşi Benjamin Franklin este celebru pentru multe lucruri, rolul jucat de el în direcţia îmbunătăţirii ochelarilor nu este atât de bine cunoscut. El a fost inventatorul ochelarilor bifocali, la care o jumătate de lentilă este folosită pentru observarea obiectelor aflate la mică distanţă, iar cealaltă jumătate pentru observarea lucrurilor din depărtare. Franklin a inventat acest tip de ochelari fiindcă i s-a părut incomodă folosirea a două perechi de ochelari.

După cum el însuşi afirma: „Înainte aveam două perechi de ochelari, pe care îi schimbam între ei, deoarece în călătoriile mele uneori citeam, iar adesea doream să-mi privesc şi interlocutorii. Deoarece această schimbare mi se părea obositoare şi nu întotdeauna la îndemână, mi-am tăiat lentilele în două şi am lipit două jumătăţi din fiecare lentilă în acelaşi cerc. Astfel, purtând mereu aceeaşi pereche de ochelari, nu trebuie decât să-mi ridic sau să-mi cobor privirea, dacă doresc să privesc la distanţă sau aproape, lentilele potrivite fiind mereu pregătite.” Ochelarii bifocali au produs o serie de probleme de-a lungul timpului, printre care faptul că la punctul de sudură al celor două tipuri de lentile se aduna mizerie, dar până la urmă s-a reuşit realizarea acestora dintr-o singură bucată de sticlă.

Lentilele de contact au o istorie surprinzător de lungă, ideea apărând pentru prima dată în anul 1845, fiind propusă de John Hershel. La fel ca în cazul multor altor invenţii, acestea s-au născut din necesitate. Întâmplător, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, unui bărbat ale cărui pleoape fuseseră distruse de cancer i s-au aplicat pe cornee lentile de contact, inventate de F.E. Muller, un neamţ, fabricant de ochi de sticlă. Acele lentile au rezistat până la moartea persoanei respective, 20 de ani mai târziu.

Primele lentile de contact erau mari şi destul de incomode, dar odată cu trecerea timpului şi cu îmbunătăţirea materialelor folosite, au devenit din ce în ce mai mici, mai subţiri, mai confortabile şi, desigur, mai populare. În 1964 se înregistrau peste 6 milioane de purtători de lentile de contact, dintre care 65% erau femei. Capacitatea oamenilor de a-şi îmbunătăţi vederea are o valoare incomensurabilă. Încercaţi să vă imaginaţi ce alte invenţii şi progrese ştiinţifice nu s-ar fi produs fără existenţa ochelarilor. Aceştia au fost o invenţie simplă. La fel cum a fost şi roata.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …