Inventarea motorului electric

Tânăr fiind, Michael Faraday avea o slujbă de curier la o legătorie de cărţi din Londra. Născut în 1791 într-o familie săracă, a fost un copil extrem de curios şi punea întrebări în legătură cu tot ceea ce-l înconjura. Dorinţa lui arzătoare de a şti cât mai multe l-a motivat să citească orice carte îi cădea în mână, astfel încât şi-ajurat că într-o zi va scrie el însuşi una.

Faraday era un cercetător, înzestrat cu o curiozitate naturală, iar aceasta l-a făcut să cerceteze fenomenele şi dispozitivele mecanice şi electromecanice, în special forţa. Însă el a considerat mereu că oamenii de ştiinţă sunt într-un fel reprimaţi sau nu sunt apreciaţi suficient, astfel încât nu credea că ideile sale s-ar putea concretiza vreodată. Aşa cum spunea el însuşi: „Lumea nici nu ştie câte dintre gândurile şi ideile ce au trecut prin mintea cercetătorului ştiinţific au fost suprimate în tăcere şi în secret de propria sa autocritică şi reexaminare severă; şi că în cazurile cele mai fericite nu s-a concretizat nici măcar a zecea parte din sugestiile, speranţele, dorinţele sau concluziile sale preliminare”.

Totuşi, în 1831 el a reuşit să construiască primul motor electric. Joseph Henry lucra la acelaşi tip de motor în aceeaşi perioadă, astfel că este creditat şi el pentru această invenţie. În 1837, inventatorii i-au adus unele îmbunătăţiri, dar motorul de curent alternativ a fost inventat abia în 1887 de Nikola Tesla. Toate celelalte motoare de până atunci folosiseră curent continuu. Motorul de curent continuu fusese inventat de Thomas Davenport, un fierar american. Este important de înţeles diferenţa dintre curentul continuu şi cel alternativ, deoarece cele mai multe motoare electrice din prezent folosesc curent alternativ.

Curentul continuu poate fi explicat în modul cel mai simplu cu ajutorul bateriilor. Acestea sunt umplute cu electroliţi lichizi în care sunt introduşi doi electrozi din metale diferite. Aceşti electrozi metalici au proprietăţi electrice diferite, astfel că un capăt al bateriei are o încărcare negativă, iar celălalt una pozitivă. Curentul electric se deplasează între cei doi poli ai bateriei în mod direct şi în acelaşi sens. În schimb, curentul alternativ se deplasează în direcţii diferite atunci când i se aplică un câmp magnetic. Cu alte cuvinte, când un magnet este rotit cu 180° în apropierea unui conductor electric, electronii îşi schimbă direcţia de deplasare. Însă atunci când magnetul este rotit cu viteză, electronii se deplasează alternativ în ambele direcţii.

Succesele anterioare ale lui Faraday în cazul a două dispozitive l-au condus la inventarea motorului electric, prin ceea ce el a numit „rotaţie electromagnetică continuă”, adică o mişcare circulară continuă a forţei magnetice circulare în jurul unui conductor electric. Şi-a început însă şi celebrele sale experimente în urma cărora a descoperit inducţia electromagnetică abia 10 ani mai târziu, în 1831. Experimentele sale au constituit baza tehnologiei electromagnetice moderne. În acelaşi an, 1831, a făcut una dintre cele mai importante descoperiri ale sale: „inducţia” sau „generarea” unui curent electric într-o sârmă prin intermediul efectului electromagnetic al curentului dintr-o altă sârmă. Pentru a ajunge la această concluzie, a folosit un „inel inductor”. Acest dispozitiv poate fi considerat primul transformator electric.

Mai târziu, Faraday a mai făcut şi alte experimente, descoperind inducţia magnetoelectrică, într-un mod destul de ingenios. Mai întâi, a ataşat două sârme la un disc de cupru prin intermediul unui contact cu alunecare. Rotind discul între polii unui magnet în formă de potcoavă, a observat apariţia unui curent continuu. Acest dispozitiv a rămas cunoscut drept primul generator electric rudimentar. Din aceste experimente au rezultat în mod direct motorul, generatorul şi transformatorul electric modern.

Faraday a fost, de asemenea, descoperitorul fenomenului de inducţie electromagnetică, al celui de rotaţie electromagnetică, al efectului magneto-optic, al diamagnetismului şi al teoriei câmpurilor. Motorul electric seamănă cu un cilindru introdus într-o carcasă metalică, în interior există bobine de sârmă şi un magnet. Curentul alternativ roteşte axul care, atunci când este conectat la alte mecanisme, acţionează o serie de maşinării. Mai simplu, motorul electric este conceput pentru transformarea energiei electrice în energie mecanică. Acesta consumă electricitate şi o transformă într-o formă de energie care poate fi folosită.

Pentru a analiza invenţia lui Faraday dintr-o altă perspectivă, să ne gândim unde a ajuns motorul electric în prezent (deşi mulţi ar putea să spună că nu văd în fiecare zi un motor electric, ei totuşi depind şi beneficiază de pe urma acestora). Motoarele electrice sunt incluse în multe aparate casnice pe care le folosim zilnic, fiind produse sub multe forme şi dimensiuni şi lucrând continuu pentru acţionarea maşinilor de spălat, a frigiderelor, a alternatoarelor de automobile şi a multor altor dispozitive. Deşi mulţi nu ştiu ce face şi cum funcţionează, motorul electric a devenit o invenţie foarte folositoare în vremurile actuale.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …