Inventarea motorului Diesel

Rudolf Diesel, al cărui nume este asociat motorului pe care l-a inventat, a fost stimulat de impulsuri de ordin mai degrabă social decât economic. În acea vreme Revoluţia Industrială atingea un punct culminant, iar Diesel visa să inventeze un motor care să scutească oamenii de multe dintre muncile obositoare asociate celorlalte motoare, inclusiv celor pe benzină.

Îşi dorea ca oamenii să-şi poată hotărî singuri destinele, nu să depindă de maşinile pe care chiar ei le concepuseră. Deşi neamţ, Diesel s-a născut la Paris, fiind fiul unui pielar imigrant. Apoi, în 1870 a izbucnit războiul franco-prusac, iar Diesel şi restul familiei sale au fost deportaţi la Londra ca străini indezirabili. Acest lucru nu l-a împiedicat însă să-şi facă o educaţie tehnică. A plecat la Munchen, în Germania, unde s-a specializat în inginerie termodinamică şi în proiectarea mecanismelor. După desăvârşirea studiilor, Diesel s-a întors la Paris.

Scopul lui Diesel s-a transformat într-o cercetare neobosită de concepere a unui motor mai puternic şi mai funcţional decât motoarele pe benzină folosite în acea vreme. La motoarele pe benzină, scânteia ce aprindea combustibilul care acţiona pistoanele avea o sursă externă, fiind un filament înroşit sau un arc electric. Una dintre îmbunătăţirile prezente în motorul său era aprinderea internă a combustibilului prin comprimarea puternică a amestecului aer-combustibil în cilindru. Odată cu creşterea presiunii, creştea şi temperatura amestecului până în momentul în care se aprindea singur. Astfel, nu mai era nevoie de un mecanism de aprindere.

Diesel a reuşit până la urmă să facă acest lucru, deşi primul său motor de testare aproape i-a provocat moartea, explodând şi rănindu-l. O altă îmbunătăţire adusă motorului său consta în faptul că acesta folosea combustibil ieftin. Iniţial, Diesel îl proiectase pentru a fi acţionat cu pulbere de cărbune sau chiar cu grăsime animală, dar în final a adoptat varianta ţiţeiului brut (numit şi „motorină”) ce avea un cost scăzut. Şi acest fapt a făcut ca oamenii să se implice mai puţin în funcţionarea motoarelor din acea vreme.

Primul motor reuşit al lui Diesel a funcţionat aproximativ un minut. Odată cu îmbunătăţirile aduse, cererea industrială pentru acest motor a crescut, în primul rând, motorul putea fi construit la dimensiuni foarte mari, devenind astfel competitiv cu motorul cu aburi, care acţiona multe mecanisme de talie mare ale vremii. Motorul diesel era mai ieftin în exploatare decât majoritatea celorlalte tipuri de motoare, deoarece utiliza un carburant mai ieftin şi reparaţiile costau mai puţin. De asemenea, spre deosebire de alte motoare, motorul diesel nu avea nevoie de o perioadă lungă de încălzire pentru a intra în regimul de lucru şi nici de o cantitate mare de apă, ca motorul cu aburi.

Diesel şi-a brevetat motorul în 1892 - deşi în acel moment acesta nu era nici pe departe suficient de perfecţionat pentru o utilizare largă - şi, după o perioadă relativ scurtă, era folosit într-o mulţime de aplicaţii în industriile care necesitau o sursă puternică de energie. Mai târziu, motorul a fost folosit şi la tractoare, camioane, autobuze, vapoare, precum şi pe locomotive şi submarine. De fapt, există două tipuri sau clase de motoare diesel. Primul tip este motorul în doi timpi, în care caz un ciclu complet de operare este încheiat la fiecare două mişcări ale pistonului. Acesta are nevoie de aer comprimat pentru a porni, precum şi pentru a funcţiona în regim normal. În cazul celui de-al doilea tip, motorul în patru timpi, prima mişcare descendentă a pistonului aspiră aer, iar în timpul mişcării ascendente aerul este comprimat la o presiune de aproximativ 35 kg/cmp.

La finalul mişcării de compresie, în cilindru se introduce un jet de combustibil printr-un injector, combustibilul se aprinde, iar destinderea rapidă a gazului rezultat împinge pistonul în jos în cel de-al treilea timp. Următorul timp, de ascensiune a pistonului, elimină gazele arse printr-o valvă de evacuare şi încheie ciclul. Cantitatea de combustibil injectată controlează viteza şi puterea motorului diesel şi nu are legătură cu cantitatea de aer aspirată, ca în cazul motorului pe benzină. Motorul diesel există de peste 100 de ani, fiind în continuare în multe cazuri mai economic în exploatare decât motorul pe benzină. Totuşi, el are o serie de inconveniente. Este zgomotos, iar gazele emise sunt foarte poluante.

Diesel şi-a păstrat atitudinea idealistă întreaga viaţă, încercând mereu să găsească un loc pentru individ într-o societate industrializată. Lipsa unei gândiri de tip capitalist a fost evidenţiată de faptul că, deşi ajuns milionar de pe urma invenţiilor sale, nu şi-a supravegheat investiţiile, aflându-se mereu în dificultăţi fiscale. Viaţa lui Diesel a avut un sfârşit trist. Problemele sale cu fiscul s-au agravat serios şi, în plus, era foarte îngrijorat de apropierea războiului din Europa. Până la urmă, toate aceste probleme au devenit prea greu de suportat. În 1913, a dispărut fără urmă în timp ce traversa într-o noapte Canalul Mânecii pe un bac, îndreptându-se spre un congres al inginerilor. Este aproape sigur faptul că s-a sinucis.