Inventarea maşinii de egrenat bumbac

Încă din tinereţe, Eli Whitney a dat dovadă de o curiozitate tipică inventatorilor, îşi petrecea, copil fiind, o mare parte a timpului în atelierul tatălui său, desfăcând ceasuri deşteptătoare şi de buzunar pe care apoi le reconstruia ca să vadă cum funcţionează.

La vârsta de 14 ani avea deja o mică afacere de producţie de cuie - cuiele erau fabricate cu un dispozitiv pe care-l proiectase şi îl construise singur - apoi un atelier în care producea ace de pălărie pentru doamne (singurul din toată ţara, pentru o vreme). Mai târziu, a urmat cursurile Universităţii Yale după care, fiindcă avea nişte datorii, a ocupat, din 1792, un post de profesor ca să le poată plăti. Astfel, a ajuns pe o plantaţie de bumbac din Savannah, Georgia, unde a observat disperarea celor care obţineau abia o jumătate de kilogram de seminţe pe zi în urma unei munci migăloase de separare a acestora de fibrele de bumbac.

Whitney a început să lucreze la un proiect care să le uşureze munca, iar în final a reuşit să construiască o maşină care putea să curăţe 25 kg de bumbac pe zi. Sistemul de funcţionare a maşinii era simplu, dar eficient: aceasta era formată dintr-un cilindru cu dinţi de sârmă. Bumbacul brut de pe câmp alimenta acest cilindru şi, în timp ce acesta se rotea, dinţii de sârmă treceau prin mici fante din lemn şi trăgeau fibrele de bumbac prin acestea în afara cilindrului, lăsând în urmă seminţele. Influenţa acestei invenţii asupra producţiei de bumbac a fost uimitoare, în 1793, în Statele Unite au fost recoltate aproximativ 82 de tone de bumbac. După numai 2 ani, producţia crescuse la peste 2.700 de tone, iar în 1810 se recoltau anual 42.000 de tone de bumbac.

Maşina de egrenat a jucat un rol important în istorie, deoarece nu numai că a uşurat munca agricultorilor care curăţau mai mult bumbac într-un ritm mai rapid, dar în acelaşi timp a ajutat în mod indirect sud-estul Statelor Unite să reanimeze o industrie pe cale de dispariţie şi care să devină competitivă cu altele ce foloseau culturi mai profitabile, precum cele de tutun sau de indigo. S-a spus, de asemenea, că această maşină a declanşat Revoluţia Industrială în America datorită impactului său imediat asupra industriei. Din momentul adaptării motorului cu aburi la maşina de egrenat, procesul a devenit complet automatizat şi astfel s-a născut o nouă afacere, o afacere care a schimbat faţa Statelor Unite.

În scurt timp, bumbacul a reuşit să rivalizeze culturile mai profitabile, deoarece era nevoie de investirea unui efort minim pentru cultivarea sa. Avea nevoie de puţină apă şi creştea în tipuri diferite de soluri. Deşi se găsea din abundenţă şi înaintea inventării acestei maşini, mai târziu agricultorii au început să cultive bumbacul pe suprafeţe din ce în ce mai extinse, folosind şi suprafeţe considerate de mulţi ani neroditoare. Rotaţia culturilor - păstrarea unor suprafeţe necultivate timp de unul sau mai mulţi ani pentru ca solul să se regenereze cu ajutorul substanţelor nutritive - nu era necesară, deoarece bumbacul a ocupat în scurt timp şi terenurile ce ar fi rămas altfel necultivate. Astfel, cultivatorii au început să scoată mulţi bani din bumbac.

Whitney era cunoscut pentru abilitatea sa în domeniul mecanicii şi se spune că putea „repara orice”. Din momentul în care se apucase să construiască maşina şi până la finalizarea produsului se scurseseră numai 10 zile. Istoricii consideră că în acele 10 zile inventarea maşinii de egrenat bumbac a schimbat faţa economiei sudului şi a Statelor Unite. Ceea ce părea un interval scurt (10 zile) a fost, de fapt, rezultatul acumulărilor din anii copilăriei petrecuţi meşteşugind diferite lucruri.

Whitney, un observator atent, a studiat mişcările mâinilor celor care separau seminţele. O mână ţinea sămânţa, în timp ce cealaltă desfăcea firele. Maşina sa a fost concepută în aşa fel încât să imite această mişcare. Pentru a simula o mână care ţine o sămânţă, a realizat o reţea de sârme întinse pe lungime. Pentru a imita acţiunea degetelor, a aşezat un tambur care se rotea tangenţial cu acea reţea de sârme. În tambur erau înfipte mici cârlige de sârmă ce prindeau fibrele şi le trăgeau prin reţea, în timp ce aceasta oprea trecerea seminţelor. O perie circulară, care se rotea de patru ori mai repede decât tamburul, curăţa fibrele de pe cârlige.

Invenţia lui Whitney a fost cunoscută sub numele de maşina de egrenat bumbac şi nu a devenit niciodată mai complexă decât era. Apărută ca un dispozitiv menit să economisească timpul şi să rezolve o problemă, maşina lui Whitney a devenit una dintre cele mai importante invenţii din istoria economiei Statelor Unite.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …