Inventarea maşinii de cusut

Maşina de cusut poate deţine recordul pentru cea mai lungă perioadă de dezvoltare a unei invenţii. Cel mai timpuriu brevet cunoscut pentru o maşină mecanică de cusut este un brevet obţinut de germanul Charles Weisenthal în 1755, dar arheologii ne-au informat că oamenii coseau de mână încă de acum douăzeci de mii de ani. Primele ace de cusut au fost confecţionate din oase de animale, iar prima aţă, din tendoane. Mult mai târziu, în secolul al XIV-lea, au apărut acele metalice. Acele cu urechi, cunoscute în prezent, au fost inventate abia în secolul al XV-lea.

Deşi lui Weisenthal i s-a eliberat un brevet, nu se cunosc prea multe detalii referitoare la maşina sa. Se ştie doar că a fost gândită pentru a folosi un ac special pentru a coase mecanic. Aceeaşi soartă a avut şi inventatorul şi tâmplarul englez Thomas Saint. Deşi acesta a obţinut un brevet pentru o maşină de cusut în 1790, nu se ştie dacă acesta a construit un prototip. În brevet este descrisă o „sulă” ce practica găuri în piele şi împingea un ac prin acestea.

Mai târziu, datorită faptului că exista o descriere a maşinii, dar nu se găsea nici o dovadă a existenţei vreunui prototip, alţi inventatori s-au hotărât să construiască această maşină. Modelul, construit pe baza schiţelor, nu funcţiona. Următoarea aventură în domeniul cusutului s-a desfăşurat în 1804, când Thomas Stone şi James Henderson au obţinut un brevet franţuzesc pentru o maşină de cusut despre care se spunea că „imită” cusutul manual. La scurt timp, această invenţie a eşuat, fiind dată uitării.

În 1818, John Dodge şi John Knowles au inventat prima maşină de cusut americană. Invenţia lor avea însă o problemă, se defecta atât de des, chiar şi după încercarea mai multor tipuri de materiale textile, încât se pierdea mai mult timp reparând-o decât folosind-o. Nu la multă vreme după aceasta, în 1830, un croitor francez a inventat prima maşină de cusut funcţională. El însă avea o problemă cu mult mai gravă decât una de natură mecanică.

Pentru a se bucura de succesul invenţiei sale, trebuia să încerce să rămână în viaţă suficient de mult timp deoarece a fost aproape ucis de alţi colegi de breaslă ce i-au incendiat fabrica de maşini de cusut, temându-se că invenţia acestuia îi va lăsa pe drumuri. Aceeaşi temere - că invenţia sa va duce la şomaj deoarece putea face munca mai multor croitori - a avut-o şi inventatorul american Walter Hunt în 1834. Maşina inventată de acesta putea să coasă tivuri drepte şi funcţiona ireproşabil.

Într-un târziu, soarta maşinii de cusut a cunoscut o întorsătură pozitivă. Primul brevet american pentru un astfel de dispozitiv i-a fost eliberat în 1846 lui Elias Howe. Procedeul său brevetat realiza ceva ce nu mai fusese realizat de nici o altă maşină de cusut anterioară: aceasta avea un ac cu urechea plasată în vârf care folosea aţă din două surse diferite. Acul era trecut prin ţesătură şi producea o buclă în cealaltă parte.

Acolo, o suveică trecea un al doilea fir prin buclă, obţinându-se astfel o cusătură de maşină. Deşi maşina sa era utilă şi practică, invenţia nu avea să aibă acelaşi destin. Howe s-a străduit în următorii 9 ani mai întâi să stârnească interesul pentru aceasta, iar apoi să-şi protejeze mecanismul cu două fire de imitaţii. Fără succes însă. Metoda sa a fost preluată şi folosită de alţii, care au îmbunătăţit-o. Pornind de la mecanismul iniţial al lui Howe, Isaac Singer a conceput un mecanism cu o mişcare de du-te-vino, iar Allen Wilson a realizat o suveică cu croşetă rotitoare.

Stilul conceput de Singer a condus la producerea primei maşini de cusut comerciale. Pentru că Howe considera că i se furase ideea, l-a dat în judecată pe Singer, susţinând faptul că maşina acestuia folosea cusătura pe care o inventase el. Între timp, Singer adăugase şi alte caracteristici foarte utile, precum acţionarea maşinii cu o pedală de picior, renunţând la versiunea timpurie cu roată manuală. Avantajul evident era acela că croitorul îşi putea folosi ambele mâini pentru a lucra. O altă îmbunătăţire a fost mişcarea sus-jos a acului, care intra în ţesătura ce trebuia cusută atât de jos cât şi de sus.

Deşi Howe a câştigat în 1854 procesul intentat lui Singer pentru violarea drepturilor de brevet, maşinile de cusut au început să fie produse industrial abia mult mai târziu. Primele dispozitive mecanice au fost folosite în fabricile de îmbrăcăminte, iar prima maşină pentru uz casnic a fost proiectată şi produsă în serie abia în 1889. În 1905 se folosea deja pe scară largă o maşină de cusut electrică.

Howe, după ce a reuşit să-şi apere dreptul de a beneficia de o parte din profiturile înregistrate în urma vânzărilor maşinii ce-i folosea invenţia, a văzut cum, după un an, averea sa sporise cu mai bine de 200.000 de dolari. Între 1854-1867, Howe a câştigat aproape 2 milioane de dolari de pe urma invenţiei sale. În timpul războiului civil, el a donat o sumă considerabilă pentru echiparea unui regiment de infanterie al armatei unioniste şi a activat în acel regiment ca soldat.

Influenţa maşinii de cusut nu poate fi subestimată. Aceasta a reuşit să schimbe peste noapte industria textilă, schimbând în consecinţă şi viaţa a milioane de oameni care au făcut parte într-o măsură mai mare sau mai mică din această industrie.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …