Inventarea lanternei

Înainte de 1896, dacă voiai să găseşti ceva într-o zonă întunecată a casei, putea fi riscant. Trebuia să foloseşti pentru aceasta o luminare sau o lampă cu ulei de balenă sau de motor, iar incendiile izbucneau destul de frecvent. Primul dispozitiv portabil şi sigur de iluminare a fost lanterna, inventată în 1896. La început, lanternele nu puteau să emită un flux luminos constant, în schimb, erau aprinse cu ajutorul unor întrerupătoare rudimentare pe perioade foarte scurte, ca un fel de bliţuri, deoarece becurile erau ineficiente, iar bateriile erau prea slabe.

Evoluţia lanternei este legată îndeaproape de evoluţia bateriilor şi a becurilor. Georges Leclanche, un inventator francez, a inventat bateria în 1866. El a numit-o „bateria electrică cu un singur fluid”. Cunoscută drept „pila umedă”, acea baterie era extrem de nepractică, fiind formată dintr-un borcan de sticlă umplut cu clorură de amoniu, dioxid de mangan şi zinc, care putea fi vărsat cu uşurinţă. La capăt era introdusă o baghetă de carbon, ce juca rolul polului pozitiv al celulei.

Un progres în designul bateriei s-a înregistrat în 1888 când Carl Gassner, un cercetător german, a închis substanţele chimice ale pilei umede într-un container de zinc sigilat. Astfel, bateria a devenit o „pilă uscată”, deoarece conţinutul era sigilat, iar exteriorul bateriei rămânea uscat. Bateriile sunt produse şi în prezent la fel. Becurile au fost o altă problemă. Thomas Alva Edison este inventatorul becului electric. În acea vreme, filamentul de carbon din bec nu era foarte eficient, iar strălucirea unui bec era uneori neregulată.

Prima lanternă tubulară a fost inventată de David Misell, care a mai inventat şi lampa de bicicletă. În 1895, pentru aprinderea lanternei era nevoie de o baterie numărul 6, însă aceasta avea o lungime de 15 cm şi o greutate de aproximativ 1,5 kg. Un an mai târziu a fost inventată bateria de tip D, iar mai multe astfel de baterii cuplate puteau să furnizeze energia unei baterii numărul 6, obţinându-se astfel pentru prima dată o sursă luminoasă portabilă practică. Brevetată pe 15 noiembrie 1898, lanterna O.T. Bugg Friendly Beacon Electric Candle era comercializată de U.S. Battery Company. Aceasta avea o lungime de 20 cm şi folosea două baterii D introduse într-un tub drept, becul fiind montat la mijlocul cilindrului.

O invenţie din 1906 a făcut lumina lanternei şi mai strălucitoare. Filamentul din sârmă de wolfram a înlocuit filamentul de carbon folosit de Edison pentru a da naştere becului electric. Cam în aceeaşi perioadă, lanternele au început să fie dotate cu întrerupătoare îmbunătăţite, iar timpul de utilizare a crescut. O altă îmbunătăţire adusă lanternei în 1911 a înlocuit întrerupătorul-buton cu un întrerupător cu alunecare ce era mai simplu de folosit, mai ales că se putea manevra cu o singură mână.

Astfel, Misell a aflat că lanterna funcţionează corespunzător. Până în 1897, el obţinuse brevete de invenţie pentru mai multe lanterne. Următorul său brevet a fost eliberat pe data de 26 aprilie 1898, înregistrat pe numele companiei deţinute de Conrad Hubert, prieten şi colaborator al lui Misell. Compania lui Hubert, American Novelty and Manufacturing Company, s-a transformat mai târziu în compania Eveready.

Diversificarea lanternei a continuat, iar în 1899 catalogul companiei prezenta 25 de becuri şi baterii diferite. În 1902, în reclame apărea numele Eveready. În anul 1924 compania Eveready introducea întrerupătorul cu siguranţă, mai lat şi mai aplatizat decât cele anterioare, care combina modelul cu buton şi cel cu alunecare. Acest stil a fost utilizat până în anii 1930. În mod curios, lanterna a luat parte şi la dezvoltarea bombei atomice.

Prima reacţie nucleară, aşa cum am precizat într-un alt capitol al acestei cărţi, s-a desfăşurat sub tribunele stadionului de la Stagg Field al Universităţii din Chicago. Primul reactor atomic era imens: 9 m lăţime, 9,8 m lungime şi 6,4 m înălţime, cântărea 1.400 de tone şi conţinea 52 de tone de uraniu, în urma primului său efort acesta a produs doar o cantitate de energie suficientă pentru a aprinde o lanternă mică.

În prezent, lanternele fac parte integrantă din viaţa noastră de zi cu zi, necesare în cazul în care se întrerupe curentul electric, dacă avem probleme mecanice la maşină, precum şi în excursii. În unele meserii, lanterna de mari dimensiuni este considerată un element obligatoriu al echipamentului. De exemplu, poliţiştii sunt antrenaţi să o folosească nu numai în timpul investigaţiilor nocturne, dar şi ca armă cu rol defensiv sau ofensiv.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …