Inventarea instalaţiei sanitare

Inventarea instalaţiei sanitare

Instalaţie, Instalaţie sanitară, Inventarea instalaţiei sanitare, Invenţii, Sanitar

Pentru aprecierea importanţei instalaţiilor sanitare în viaţa noastră este suficient să ne imaginăm cum ar arăta viaţa fără acestea. Acest sistem reprezintă însă cu mult mai mult decât o simplă utilitate. Fără instalaţii sanitare, este greu să ne închipuim cum ar fi fost construiţi zgârie-norii şi alte clădiri înalte.

De asemenea, posibilitatea de răspândire a bolilor infecţioase ar fi cu mult mai mare. Instalaţiile sanitare există de mult timp. În urma unor săpături arheologice realizate în secolul al XX-lea în amplasamentul Cretei antice - aceasta a fost îngropată din cauza unor cutremure şi, posibil, şi a unor erupţii vulcanice - s-au descoperit obiecte ce indică faptul că principiile hidraulicii şi conceptele fundamentale de canalizare erau bine cunoscute încă de pe atunci.

Arheologii au scos, de exemplu, la lumină ţevi de apă rudimentare, dar foarte eficiente din palatul de la Knossos. Acestea erau bucăţi de teracotă scobite, cu formă telescopică. Bucăţile erau conectate prin introducerea capătului îngust al unei ţevi în capătul larg al alteia, iar aceste îmbinări erau sudate cu un ciment argilos. Lungimea ţevii putea fi adaptată în funcţie de necesităţi, iar prin legarea bucăţilor cu ajutorul unor sfori strânse în jurul unor protuberante cu formă de măciulii se mărea rezistenţa acesteia.

Apa curgea prin aceste ţevi datorită gravitaţiei, iar curgerea sa producea curenţi turbionari ce înlăturau orice sediment care altfel s-ar fi putut acumula. Aceleaşi săpături au adus dovezi ale existenţei unui sistem de canalizare pentru eliminarea sanitară a deşeurilor, cu aceleaşi caracteristici ca şi sifoanele, ce creau buzunare de apă pentru blocarea accesului gazelor de canal sau a dăunătorilor în sistem, şi ţevi de ventilaţie, ce permiteau eliminarea în atmosferă a gazelor toxice sau explozive.

Romanii însă au ridicat instalaţiile sanitare la un nivel înalt de sofisticare, în decursul evoluţiei imperiului lor, aceştia au conceput atât un sistem de furnizare a apei, cât şi unul de canalizare, precum cel menţionat mai sus. În secolul al IV-lea, în Roma existau aproape 900 de băi publice şi particulare, 1.300 de fântâni şi rezervoare publice şi 150 de toalete, toate prevăzute cu jet de apă.

Roma era un oraş însetat, iar pentru satisfacerea nevoilor zilnice de aproape 190 milioane de litri de apă a fost creată o reţea de apeducte lungă de 580 km. În mod incredibil, o parte din această reţea este folosită şi în prezent de oraşul modern. Apeductele erau atât suspendate, cât şi îngropate, apa fiind transportată prin conducte, iar apoi prin ţevi de dimensiuni mai mici (realizate de obicei din plumb), îngropate.

Odată cu trecerea timpului s-a descoperit pericolul ingerării unor cantităţi mari de plumb, iar ţevile fabricate din plumb au fost interzise. De asemenea, la îmbinările dintre ţevile de cupru se folosea sudura cu plumb, care a fost interzisă în Statele Unite abia în anul 1958. Nu orice tip de apă are un nivel de aciditate suficient de ridicat pentru a dizolva plumbul şi cea mai bună măsură pentru a afla ce precauţii se impun, dacă se impune vreuna, în cazul existenţei ţevilor cu suduri de plumb este consultarea furnizorului local de apă.

Sistemul roman de instalaţii sanitare a avut mult de suferit când Roma a fost invadată de hoardele barbare, care nu prezentau nici un interes pentru acest sistem şi nici nu aveau pregătirea necesară pentru a-l întreţine. Astfel că, odată cu declinul Imperiului Roman s-a produs şi declinul instalaţiilor sanitare, fenomen susţinut şi de credinţele potrivit cărora, din diferite motive, îmbăierea era un obicei nociv. De exemplu, în evul mediu se considera că abţinerea de la a face baie reprezenta o cale potrivită de înăbuşire a dorinţelor carnale ale păcătoşilor; mai ales, folosirea apei calde era condamnată ca o formă de îngăduinţă faţă de sine.

Totuşi, unii nobili şi regi medievali făceau câte o baie ocazional. De exemplu, se spune că în secolul al XIII-lea regele Ioan Fără de Ţară făcea baie cel puţin de trei ori pe an. Despre regina Elisabeta unul dintre miniştrii săi spunea că aceasta făcea baie cel puţin o dată pe lună, „indiferent dacă avea sau nu nevoie”. În acele timpuri, cel mai important argument împotriva îmbăierii era unul simplu: aceasta reprezenta o ameninţare pentru sănătate.

Nici în perioada colonială îmbăierea nu se bucura de prea multă popularitate, în câteva state proaspăt întemeiate - Ohio, Virginia şi Pennsylvania - legislaţia interzicea sau restricţiona acest lucru. Benjamin Franklin a reprezentat o excepţie de la această regulă, spălându-se cu regularitate. Semenii săi, rămaşi adepţi ai tradiţiei europene antiîmbăiere, l-au criticat şi i-au dat cel mai umilitor nume, acela de „părinte al îmbăierii americane”. Igiena personală a devenit populară în America abia din secolul al XIX-lea.

Cu toate că principiile instalaţiilor sanitare au rămas neschimbate de-a lungul timpului, materialele folosite s-au schimbat. Dacă odată se foloseau ţevi nu numai din plumb, dar şi din oţel galvanizat, în prezent s-a renunţat la acestea, folosindu-se ţevi din cupru şi din materiale plastice, atât pentru alimentarea cu apă, cât şi pentru instalaţiile de canal. Atunci când lui Dustin Hoffman, în Absolventul, cineva i-a spus că viitorul poate fi rezumat într-un singur cuvânt - „plastic” - în privinţa instalaţiilor sanitare a avut perfectă dreptate.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …