Inventarea hârtiei

Hârtia este confecţionată din fibre de celuloză, iar sursa principală de celuloză este lemnul. Din trunchiurile de copaci tăiate în bucăţi se face rumeguşul, care, amestecat cu apă, constituie masa. Această masă este înălbită cu ajutorul acidului clorhidric, apoi prelucrată, adică unită cu apa, mărunţindu-se fibrele. În fine masa este amestecată cu lipici, ca să nu absoarbă cerneala, şi întinsă la uscat pe plăci metalice; apoi este şlefuită pe rulouri şi lăsată să se usuce. Produsul rezultat din aceste procese este hârtia. Imaginaţi-vă pentru o clipă cum ar arăta lumea fără hârtie şi vă veţi da seama de importanţa acesteia şi de impactul pe care l-a avut asupra omenirii.

În mod evident, dorinţa de a comunica a apărut înaintea mijloacelor practice de a o face. Oamenii au început să-şi comunice ideile şi informaţia folosind tăbliţe de lut, mătase, bronz, plăci acoperite cu ceară sau alte materiale. Desigur, şi aceste metode erau bune, dar materialul era greu de folosit şi adesea costisitor, două caracteristici care au dispărut odată cu inventarea hârtiei. Papirusul, primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î.Hr. Papirusul era obţinut prin presarea tulpinilor de trestie până când deveneau nişte foi subţiri şi rezistente, potrivite pentru scris.

Hârtia, sub forma pe care o cunoaştem astăzi, a fost inventată în China în anul 105 de un eunuc de la Curtea Imperială, pe nume Cai Lin. Înainte de această invenţie, chinezii scriau pe mătase, care era foarte costisitoare, sau pe tăbliţe de bambus, care erau prea grele. Cai Lin a inventat o alternativă mai ieftină şi mai uşoară. El a anunţat Curtea că produsese hârtia, un amestec de coajă de copac, năvoade şi lemn de bambus, pe care le presase şi din care obţinuse un material foarte subţire pe care se putea scrie cu uşurinţă.

Istoria ne arată că acesta nu a inventat ceva cu totul nou, ci doar a adus îmbunătăţiri unui produs deja existent. Înainte de apariţia acestei hârtii exista, cel puţin din anul 49 î.Hr., un tip de hârtie produsă din cânepă, o plantă fibroasă asiatică. Chinezii foloseau hârtia şi în alt scop decât scrisul: de exemplu, pentru a împacheta diverse obiecte, cu rol decorativ sau ca îmbrăcăminte. După câteva sute de ani, noua hârtie şi micile variaţii ale acesteia au înlocuit definitiv mătasea, bambusul şi tăbliţele de lemn ca suport pentru scris.

În jurul anului 600, călugării budişti au adus arta producerii hârtiei şi în Japonia, unde aceasta a devenit în scurt timp unicul material pentru scris, precum şi materialul folosit pentru confecţionarea păpuşilor, a evantaielor şi a pereţilor despărţitori ai caselor (paravane). În anul 750, chinezii au intrat în război cu arabii, iar mulţi dintre ei au fost capturaţi. Pentru a fi eliberaţi, aceştia le-au promis arabilor că îi vor învăţa secretele producerii hârtiei. Deşi a durat ceva timp, cunoştinţele căpătate de arabi în acest domeniu au ajuns şi în Europa. Arabii au construit prima fabrică de hârtie în oraşul spaniol Xativa în jurul anului 1000, care a fost preluată de mauri, după ce armatele europene i-au izgonit pe arabi. Acest eveniment poate fi considerat unul pozitiv, fiindcă în acest fel arta fabricării hârtiei s-a răspândit în Europa creştină.

Până în jurul anului 1250 Italia era principalul producător şi exportator de hârtie, iar pe la mijlocul secolului al XIV-lea călugării francezi au început să fabrice hârtie pentru a scrie textele sfinte. Problema consta însă în faptul că textul era scris pe hârtie cu peniţa, astfel că informaţia, deşi hârtie se găsea din belşug, nu putea fi răspândită pretutindeni. Mai târziu şi germanii au început să fabrice hârtie (cu ajutorul de specialitate al italienilor), reuşind să îmbunătăţească mult procesul de producţie şi calitatea produsului. Apoi, în 1453, Johannes Gutenberg a inventat tiparul mobil. Cărţile, care până atunci nu se regăseau decât în posesia câtorva persoane de seamă, membri ai familiilor regale şi ai clerului, au devenit accesibile tuturor, inclusiv oamenilor de rând. Iar pe măsură ce oamenii au învăţat să citească, cererea de material tipărit a crescut, precum şi cererea de hârtie.

În următoarele două secole fabricarea hârtiei s-a răspândit la nivel mondial, ajungând şi în Lumea Nouă. Prima fabrică de hârtie a fost construită în Mexic în jurul anului 1680, după care americanul William Rittenhouse a înfiinţat prima fabrică de hârtie din America de Nord, la Philadelphia. Multă vreme hârtia era obţinută din haine vechi, zdrenţe şi alte materiale textile, numai că treptat cei care o produceau s-au confruntat cu o lipsă a acestor materii prime la nivel mondial. În acea perioadă, francezul Rene-Antoine Ferchault de Reaumur a sugerat folosirea lemnului, după ce observase felul în care viespile îşi construiesc stupii. Sugestia s-a dovedit a fi extraordinară, dar procesul de transformare a unui copac în material de scris era încă prea complex. Ideea lui s-a materializat treptat.

În 1852, un englez, Hugh Burgess, a îmbunătăţit metoda de obţinere a pastei de lemn (celuloza), principala materie primă pentru fabricarea hârtiei. Cu 2 ani mai devreme, germanul Friedrich Keller inventase un dispozitiv acţionat manual care producea coli mari de hârtie. Calitatea celulozei a fost îmbunătăţită treptat, mai întâi în 1867 de către un american, C.B. Tilghman, care a adăugat sulfiţi în procesul de obţinere a pastei, iar 10 ani mai târziu de suedezul C.F. Dahl, care a mai adăugat o substanţă chimică. Metoda sulfatului, aşa cum a numit-o el, a ajuns în America în 1907. În 1883, Charles Stilwell a inventat o maşină de producere a pungilor maronii de hârtie, iar între 1889-1900 producţia de hârtie a explodat, ajungând la 2,5 milioane de tone pe an. Este adevărat că pe vremuri în şcoli se foloseau tăbliţe de ardezie pentru scris, dar odată cu apariţia hârtiei acestea au fost date definitiv la o parte.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …