Inventarea frigiderului

În multe climate, natura furnizează temperaturi suficient de scăzute pentru a se putea conserva multe produse perisabile la punctul de îngheţ sau puţin deasupra. Însă în unele zone, în special în cele în care s-au dezvoltat civilizaţiile timpurii, nu era deloc iarnă.

Aceste civilizaţii, în special grecii şi romanii, au reuşit însă să folosească din plin natura. De exemplu, familiile înstărite din zona mediteraneană săpau pivniţe foarte adânci, apoi le căptuşeau cu paie şi lemne pentru a forma un strat izolator, în acestea erau aduse ulterior bucăţi de gheaţă şi zăpadă de pe munţii din apropiere, obţinându-se un fel de „frigider” care păstra alimentele la rece timp de mai multe luni. Acest mod de conservare este folosit şi în prezent în unele ţări subdezvoltate, reprezentând principala metodă de refrigerare.

Fireşte, oriunde există o necesitate pot ieşi şi bani, astfel că vânzarea gheţii a reprezentat multă vreme o afacere profitabilă. De exemplu, pe continentele americane comercianţii yankei au construit nave cu carene duble care transportau gheaţă din Canada şi Maine în statele sudice, în Caraibe şi în America de Sud. În timpul războiului civil american, Confederaţia a fost nevoită să se descurce fără gheaţă pe toată perioada războiului. Deşi o mare parte a lumii se răcorea cu gheaţă adunată în mod natural şi cu zăpadă bine bătătorită, amerindienii şi veşnic ingenioşii egipteni au găsit un răspuns în fizică.

Aceste două culturi au descoperit, independent una de alta, că dacă un vas umplut cu apă era lăsat afară peste noapte în aerul tropical în răcire, evaporarea rapidă a apei lăsa în vas o cantitate de gheaţă, chiar dacă temperatura aerului atmosferic nu se apropia de punctul de îngheţ. Această modalitate extraordinară de producere a gheţii a dus la apariţia metodelor moderne de răcire. Problema principală era însă constituită de modul de utilizare a puterii de răcire a gazelor expansive.

Au mai fost folosite şi alte tehnici, ca de exemplu introducerea în apă a azotatului de potasiu sau de sodiu pentru scăderea temperaturii. Această metodă a fost o vreme la modă în Franţa, prin secolul al XVI-lea, fiind folosită printre altele pentru răcirea vinului. Un progres semnificativ în domeniul refrigerării s-a produs abia în 1748. În acel an, William Cullen, un respectat fizician, chimist şi profesor de medicină scoţian, a reuşit să demonstreze proprietăţile de răcire ale eterului etilic, atunci când era fiert într-un vid parţial.

Deşi Cullen nu şi-a folosit descoperirea în nici o aplicaţie cu caracter practic, el i-a determinat pe mulţi să încerce acest lucru. Oliver Evans, un inventator american ce a colaborat la perfecţionarea motorului cu aburi, a proiectat o maşină de refrigerare artificială, pe cale mecanică. John Gorrie, medic în Florida, s-a străduit să aplice conceptul refrigerării în scopul răcoririi saloanelor de spital în timpul unei epidemii de malarie din oraşul său natal, Apalachicola.

Folosind proiectul lui Evans, a reuşit să comprime un gaz şi să-l răcească, trecându-l printr-o serpentină, apoi să-l destindă pentru a-l răci şi mai mult. Şi-a brevetat dispozitivul în 1851, obţinând astfel primul brevet american pentru răcire mecanică. Gorrie a renunţat la medicină pentru a găsi investitori interesaţi de construirea unei fabrici în care să producă aceste maşini, dar n-a avut prea mult succes.

În secolul al XIX-lea, alţi inventatori au realizat dispozitive similare de comprimare a gazelor, printre care şi Jacob Perkins, care a obţinut un model funcţional nu cu mult timp înaintea lui Gorrie. Ulterior, s-au înregistrat o serie de progrese semnificative, printre care şi apariţia răcitoarelor comerciale, ce permiteau transportarea şi depozitarea alimentelor perisabile pe distanţe lungi. Phillip Danforth Armour, întreprinzător american, s-a bucurat de mult succes în afacerile companiei sale, datorită sistemelor de răcire pe care le folosea.

A înfiinţat depozite cu sisteme de răcire de-a lungul Coastei de Est, putând astfel să-şi expedieze produsele din came până în Europa şi transformând oraşul Chicago în capitala industriei cărnii. Acest lucru s-a produs într-un moment potrivit, deoarece la scurt timp s-a descoperit că multe dintre sursele de apă ale industriei producătoare de gheaţă începeau să sufere efectele poluării, cu alte cuvinte aveau un conţinut ridicat de funingine sau erau ape neepurate. Cu toate acestea, „răcitoarele”, care aveau nevoie de blocuri de gheaţă pentru păstrarea unei temperaturi scăzute în interior, au fost folosite în continuare pe scară largă până în anii 1940-1950, când au fost înlocuite de frigiderele de uz casnic.

În 1859, francezul Ferdinand Carre a perfecţionat sistemele frigorifice existente prin utilizarea amoniacului, un gaz cu destindere rapidă, în locul aerului, ce conţine vapori de apă. Amoniacul rămâne în stare gazoasă la temperaturi mult mai joase decât vaporii de apă, astfel că poate să absoarbă mai multă căldură. Problema principală era că dacă acest sistem - sau alte sisteme de compresie a vaporilor - avea scurgeri, devenea toxic. În urma unei serii de evenimente tragice, a devenit evidentă necesitatea folosirii unui sistem mai sigur şi mai puţin toxic.

Inginerii implicaţi în această industrie au colaborat la descoperirea unui agent mult mai sigur în exploatare, din această colaborare rezultând „freonul”, o substanţă chimică artificială ce avea atomi de clor şi fluor ataşaţi moleculelor de metan, astfel încât agentul era practic inofensiv, cu excepţia folosirii unor doze prea mari. În acest fel, consumatorul nu a mai avut de ce să se teamă de folosirea sistemelor frigorifice în propria locuinţă, fapt care a favorizat producţia în masă.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …