Inventarea aspersorului de incendiu

Primele aspersoare de incendiu n-au fost folosite pentru salvarea de vieţi omeneşti, ci pentru protejarea fabricilor de textile - a maşinilor şi produselor - din întregul New England, Statele Unite. Acestea nu erau automate. În cazul izbucnirii unui incendiu, se deschidea un robinet de apă, în aşa fel încât apa era pulverizată prin găurile dintr-o serie de ţevi perforate. Inventatorii au început să experimenteze unele sisteme automate în jurul anului 1860. Primul sistem de aspersoare automat a fost brevetat de Philip W. Pratt din Abington, Massachusetts, în 1872.

Americanul Henry S. Parmalee este considerat inventatorul primului cap de aspersor practic şi complet operaţional în 1874, realizat pentru a-şi proteja fabrica de piane. De atunci şi până în 1940-1950, aspersoarele au fost instalate şi utilizate aproape în exclusivitate în depozite şi în fabrici, fapt dovedit de economiile din asigurări: proprietarii clădirilor economiseau sume suficiente prin reducerea ratelor de asigurări ca să achite costurile sistemelor de aspersoare într-o perioadă de câţiva ani.

După un timp, aspersoarele de incendiu au ajuns în clădiri în care scopul principal al folosirii lor era protejarea vieţii umane. Acest progres a început în urma investigării unor incendii care au dus la numeroase pierderi de vieţi omeneşti. Printre acestea s-au numărat incendiul de la Coconut Grove Nightclub din Boston în 1942, în care s-a înregistrat un număr de 492 de victime (cei mai mulţi au decedat în urma asfixierii cu fumul toxic rezultat în urma arderii decorului din plastic, deoarece rămăseseră blocaţi, neputând deschide uşile de ieşire proiectate într-un mod nepractic), incendiul de la Winecoff Hotel din Atlanta, din 1946, în care au murit 119 oameni, şi incendiul de la hotelul La Salle din Chicago, din 1946, când au murit 61 de persoane.

În urma acestor tragedii, investigatorii ce încercau să găsească o cale de a asigura un grad cât mai mare de siguranţă ocupanţilor clădirilor au observat că în fabricile, depozitele şi în alte clădiri dotate cu aspersoare automate se înregistrau pagube mult mai mici decât în clădirile care nu erau dotate cu astfel de echipamente. Prin urmare, autorităţile au început să impună instalarea aspersoarelor automate în anumite clădiri, în special în spitale, clădiri guvernamentale şi alte obiective publice. Ele erau (şi sunt în continuare) considerate esenţiale mai ales în clădirile înalte în care sistemul de aspersoare era singurul mod eficient de stingere a unui incendiu.

În prezent, aceste sisteme sunt alcătuite din capete individuale de aspersoare şi din tuburi care le unesc. De obicei, aspersoarele individuale sunt dispuse la distanţe egale pe tavanul unei clădiri, apoi legate cu o reţea de ţevi şi conectate la o sursă de apă. Căldura degajată de un incendiu activează unul sau, de obicei, câteva aspersoare din imediata vecinătate a focului, permiţând pulverizarea apei în acea zonă, dar nu pe întreaga suprafaţa protejată.

Sistemul de funcţionare este următorul: în momentul creşterii temperaturii, din cauza căldurii emanate de la incendiu, un punct de sudură din interiorul capului de aspersor se va topi (la aproximativ 74°C) sau, în funcţie de modelul sistemului de aspersoare, o sferă umplută cu lichid se va sfărâma, deschizând capul aspersorului şi împrăştiind apă exact deasupra focului.

Unul dintre motivele importante ale rezultatelor atât de bune ale aspersoarelor de incendiu este faptul că, pentru a funcţiona, acestea nu se bazează pe factori umani, cum ar fi familiarizarea cu căile de ieşire sau cu asistenţa de urgenţă. În schimb, ele se află permanent la îndemână, sunt pregătite să intervină în orice moment şi practic nu necesită o întreţinere deosebită până în momentul în care devin necesare. Iar atunci intră imediat în acţiune. Aspersoarele au rolul de a preveni sau de a încetini incendiile cu propagare rapidă sau căldura intensă, care îi blochează şi îi ucid pe ocupanţii clădirii într-un interval foarte scurt.

Una dintre problemele cu care se confruntă oamenii în utilizarea aspersoarelor constă în faptul că există posibilitatea ca acestea să provoace pagube mai mari decât incendiul ca atare. S-a observat însă că neajunsurile sunt mult mai puţine decât cele produse de fum şi foc. Pentru comparaţie: un cap de aspersor normal împrăştie între 50 şi 90 de litri de apă pe minut, în vreme ce un furtun de pompieri împrăştie 470 de litri de apă pe minut.

Sistemele moderne de aspersoare sunt testate continuu şi în mod regulat pentru a se evita descărcarea accidentală şi pentru a se asigura faptul că acestea vor funcţiona în cazul izbucnirii unui incendiu. În plus, sistemele de aspersoare sunt proiectate pentru clădiri speciale. Datorită progreselor tehnologiei acestor sisteme, în prezent se pot proiecta capete de aspersor cu un design atrăgător pentru montare pe tavan sau pe pereţii laterali, în aşa fel încât să se potrivească cu decoraţiunea încăperii şi să rămână în acelaşi timp capabile de o protecţie antiincendiu eficientă. Asemenea sistemelor de instalaţii sanitare, ţevile aspersoarelor sunt, de obicei, instalate prin pereţi din mai multe motive.

Unul dintre acestea ar fi cel estetic: locuitorii nu trebuie să fie obligaţi să vadă ţevi care trec prin mijlocul încăperii. Un alt motiv ar fi acela că ţevile trase prin pereţi nu mai sunt expuse la temperaturi meteo extreme. Câteva lucruri interesante referitoare la sistemele de aspersoare ar fi că acestea nu înregistrează aproape niciodată scurgeri şi sunt testate la o presiune de 12 kg/cmp, în vreme ce ţevile obişnuite sunt testate de obicei la 4 kg/cmp. Numai capul aspersorului afectat de foc se va activa, iar acestea sunt activate de căldură, nu de fum. Aspersoarele au fost folosite încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dovedindu-se a fi o tehnologie sigură şi fără efecte secundare.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …