Inventarea aerului condiţionat

La fel ca în cazul multora dintre cele mai importante invenţii ale lumii, cei ce au conceput aparatele de condiţionare a aerului nu şi-au propus să schimbe lumea. Aceştia erau în schimb oameni cu spirit inovator, obişnuiţi să rezolve problemele pe care le întâlneau înjur.

În acest caz, deşi nu încerca decât să asigure condiţii suportabile de temperatură bolnavilor de malarie dintr-un spital din Apalachicola, Florida, Statele Unite, în secolul al XIX-lea, dr. John Gorrie a conceput un sistem ce sufla aer deasupra unor rezervoare cu gheaţă suspendate de tavan. Sistemul scădea temperatura aerului şi uşura chinul bolnavilor. Mai târziu, a creat un dispozitiv ce comprima un gaz, îl forţa să parcurgă serpentine radiate şi apoi îl răcea prin destindere. Dispozitivul a fost brevetat în 1851 şi a devenit precursorul sistemelor frigorifice modeme.

Cel ce a îmbunătăţit sistemele de condiţionare a aerului într-o măsură în care acestea să devină practice a fost Willis Carrier, considerat adevăratul părinte al aerului condiţionat. Invenţia lui Carrier a debutat, de asemenea, datorită unei dificultăţi. Îi făcea o deosebită plăcere să rezolve diferite probleme, iar ca admirator al lui Henry Ford şi Thomas Alva Edison, împărtăşea o credinţă comună a acelor timpuri: cu o convingere fermă şi cu multă muncă, orice este posibil.

Carrier era un om hotărât şi disciplinat. Nepoata lui îşi aminteşte de una dintre ultimele ocazii în care şi-a văzut unchiul; acesta se odihnea într-un şezlong în grădina sa imensă, cu doi dintre câinii săi favoriţi la picioare. „Şedea acolo cu un carneţel în mână şi cu nelipsita sa riglă de calcul”, povesteşte ea. „L-am întrebat: Ce faci aici, unchiule Willis? M-a privit şi mi-a răspuns foarte serios: încerc să stabilesc dimensiunea unei picături de apă.”

Cartier încerca în permanenţă să rezolve câte o problemă. Atunci când răspunsurile erau mai greu de obţinut, insista. Nepoata sa, care locuia la el în acea perioadă, îşi aminteşte de perseverenţa lui. „Cu ocazia uneia dintre primele întâlniri cu cel ce avea să-mi devină soţ, ne-am întors din oraş destul de târziu. Când am parcat maşina pe aleea din faţa casei, am observat luminile aprinse şi îmi amintesc că am spus: Aha, cred că unchiul Willis nu s-a culcat. Ar fi cazul să intrăm şi să suportăm consecinţele.”

Când cei doi au intrat în casă, l-au găsit pe Carrier lucrând, cu carneţelul şi rigla de calcul alături. Acesta şi-a ridicat privirea, îngândurat, şi le-a spus: „A, v-aţi întors mai devreme?” „Ne-a întrebat cât este ceasul”, povesteşte ea. „Cred că am spus că este 2 noaptea, dar era mai degrabă 3. Nu avea nici cea mai vagă idee ce oră era. Îl lăsaserăm în aceeaşi poziţie, mâzgălind şi socotind, la ora 9 seara. La un moment dat a spus: O, trebuia să mă culc demult! Noapte bună!”

La un an după absolvirea Universităţii Harvard, lucra cu o maşină de imprimat color la Buffalo Forge Company. A descoperit că temperatura ridicată din fabrică afecta dimensiunea finală a fotografiilor color, deoarece fluctuaţiile de căldură şi umiditate duceau la o uşoară modificare a hârtiei de tipărit, suficient pentru ca imaginea să fie neclară.

Carrier şi-a dat seama că are nevoie de un mediu cu o temperatură stabilă, reuşind într-un final să obţină acest lucru. Sistemul său răcea şi usca aerul din interiorul fabricii, suflându-l peste două grupuri de serpentine, unul răcit cu apă rece, iar celălalt cu un compresor de răcire a amoniacului. Sistemul funcţiona, putând menţine o temperatură scăzută şi un grad optim de umiditate.

Invenţia sa a fost instalată pentru prima dată în 1902 la Litografia şi Editura Sackett-Wilhelms din Brooklyn. Potrivit afirmaţiilor lui Carrier, acel dispozitiv era primul care îndeplinea cele patru funcţii ale unui aparat de condiţionare a aerului: îl filtra, îl răcea, îl făcea să circule şi îi menţinea constant gradul de umiditate. Carrier a obţinut un brevet pentru „Aparatul de tratare a aerului” în 1906, în acelaşi an în care Stuart Cramer, un inginer din Carolina de Nord, a introdus termenul de „aer condiţionat”.

În 1915, Carrier şi şase prieteni de-ai săi au fondat Carrier Engineering Company. A continuat să perfecţioneze aparatele de aer condiţionat, iar la începutul anilor 1930, acestea erau instalate în multe clădiri comerciale. Cu toate acestea, ca o ironie, Carrier considera că nu este necesară instalarea unui astfel de aparat în casa familiei sale de lângă oraşul Syracuse, New York. Casa lui, construită din piatră şi stucatură, era o locuinţă mare şi frumoasă, înconjurată şi umbrită de copaci înalţi ce-i asigurau o răcoare naturală.

Check Also

Inventarea telegrafului

Ceea ce este interesant de remarcat este că Samuel F.B. Morse, inventatorul telegrafului, şi-a început …

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …