Întemeierea coloniilor greceşti din Dobrogea

Cu privire la întemeierea primelor trei colonii greceşti din Dobrogea - într-o epocă mai târzie vor mai fi întemeiate şi o seamă de aşezări urbane mai mici - textele istorice şi geografice antice ne-au păstrat unele indicaţii, din nefericire mai mult decât sumare. Cercetările arheologice îngăduie însă să completăm în chip sugestiv istoria acestor vremuri, umplând numeroasele lacune lăsate de informaţiile scrise, fie că e vorba de texte istorice şi geografice antice, fie că e vorba de inscripţii.

Săpăturile arheologice întreprinse la Histria încă din 1914 şi continuate, cu unele întreruperi, timp de peste patru decenii, ca şi cele de mai mică amploare de la Callatis, executate între 1924-1949, au dat la lumină un bogat material arheologic, cu ajutorul căruia se pot reconstitui, cel puţin în linii mari, fazele cele mai însemnate din istoria acestor oraşe greceşti din Dobrogea.

Descoperirile făcute la Constanţa, pe locul vechiului oraş Tomis, ca şi numeroasele cercetări întreprinse în alte aşezări mai mici din Dobrogea, fie ele orăşele sau sate antice, completează tabloul cunoştinţelor noastre asupra genezei şi apoi a dezvoltării vieţii urbane din această regiune a României, ca şi asupra căilor de pătrundere a influenţei greceşti în mijlocul populaţiei geto-dace de pe ambele maluri ale Dunării şi din Carpaţi.

Cu ajutorul documentelor arheologice şi epigrafice putem astfel controla şi veracitatea unor informaţii scrise, păstrate de istoricii sau geografii antici. Despre Istros sau Histria, cronica lui Eusebiu afirmă că oraşul, al cărui nume derivă din numele Dunării (Istros), a fost întemeiat în anul 657 î.Hr., de către colonişti originari din Milet. Un text geografic mult mai vechi, Pseudo-Scymnos, pune în legătură întemeierea coloniei histriene cu data năvălirii sciţilor în Asia.

Legătura făcută de izvoarele greceşti între întemeierea unor colonii pontice şi invazia sciţilor, ca şi raporturile dintre aceste colonii şi stăpânirea scitică din nordul Mării Negre, constituie una din problemele cele mai însemnate ale istoriei vechi a patriei noastre. Întemeiaţi pe aceste izvoare, unii cercetători au afirmat că în istoria cea mai veche a primelor colonii pontice, există două perioade bine distincte: prima perioadă, anterioară stabilirii sciţilor, în care se pun temeliile celor mai vechi colonii greceşti pontice, Sinope şi Trapezunt, în sud, Panticapaion în nord; o a doua perioadă, de reconstituire a acestor prime colonii, măturate de valul cimmerian şi scitic, după ce raporturi paşnice au putut fi stabilite între greci şi noii stăpâni.

Această distincţie pare a fi valabilă doar pentru cele mai vechi colonii milesiene de pe ţărmurile de sud ale Mării Negre, Sinope şi Trapezunt, distruse odată cu apariţia năvalnică a cimmerienilor în Asia Mică, în secolul al VII-lea î.Hr., ca urmare a presiunii sciţilor, ajunşi pe ţărmul de nord al Pontului Euxin. Nu avem însă, deocamdată, informaţii nici măcar sporadice, care să ne îngăduie o asemenea distincţie în istoria celor mai vechi colonii pontice din nordul şi apusul Mării Negre.

În orice caz, nu există nici o dovadă scrisă sau arheologică, care să dovedească prezenţa sciţilor în Dobrogea în secolele VI-V î.Hr. Ei îşi vor face apariţia la sudul Dunării de-abia mult mai târziu, pe la mijlocul secolului IV î.Hr., în condiţii istorice ce vor fi lămurite mai jos. Oarecare legături, în special de natură comercială, s-au putut însă stabili în cursul secolului VI î.Hr.

Între negustorii greci din Histria şi aristocraţia scitică, probabil prin intermediul oraşului Olbia, care să găsea în contact nemijlocit cu „sciţii regali” din nordul Mării Negre. Herodot, care a cules probabil chiar în oraşul Olbia multe din informaţiile sale despre sciţi, aminteşte că regele acestora, Ariapeithes, a luat în căsătorie o femeie greacă din Histria. Fiul acesteia, Scyles, a deprins limba şi obiceiurile greceşti, dar a plătit cu viaţa acest lucru.

Nemulţumiţi de felul său de viaţă şi instigaţi de fratele său vitreg, Octamasades, sciţii s-au răsculat. Regele Scyles încearcă să se refugieze la odrizi, dar, undeva în apropierea Dunării, fu ucis. Aceste evenimente s-au petrecut însă de-abia în prima jumătate a secolului V î.Hr. Nu avem nici o dovadă care să ne îngăduie a afirma existenţa unor astfel de legături cu un veac mai înainte, în momentul în care fu întemeiată colonia de la Histria.

În orice caz, data atât de îndepărtată în timp, amintită de Eusebiu, ca şi legătura făcută între întemeierea oraşului şi năvălirea sciţilor, au fost pe drept cuvânt puse la îndoială. Documentele arheologice descoperite până acum nu ne îngăduie să acceptăm data propusă de aceste texte, ci din contra, ne obligă să coborâm data întemeierii coloniei de la Histria spre sfârşitul secolului VII î.Hr.

Cât priveşte începuturile coloniei de la Callatis, pe locul actualei Mangalii, o informaţie deosebit de preţioasă aminteşte că ea a fost întemeiată de colonişti din Heraclea pontică, pe vremea primilor ani de domnie a regelui Amyntas I al Macedoniei, cu alte cuvinte spre sfârşitul veacului al VI-lea î.Hr. Textul citat mai sus redă şi amănuntul că întemeierea coloniei s-a făcut după consultarea unui oracol.

Precum se ştie, în faza finală a marelui proces de colonizare, preoţii sanctuarului lui Apollo de la Delfi au jucat un rol deosebit în procesul de organizare a coloniilor, iniţial lăsate în voia fiecărei metropole greceşti în parte. Originea dorică a coloniştilor veniţi la Callatis din oraşul Heraclea pontică, ea însăşi colonie a Megarei, este confirmată şi de alţi istorici şi geografi antici. Singur Pliniu cel Bătrân afirmă că, la început, oraşul Callatis s-ar fi numit Cerbatis sau Acerbatis.

Spre deosebire însă de Histria, a cărei fază de început este astăzi mult mai bine cunoscută de pe urma cercetărilor arheologice, ştim foarte puţin despre începuturile coloniei de la Callatis. De-abia mult mai târziu, la începutul epocii elenistice, vor apare unele ştiri ceva mai amănunţite cu privire la istoria sa internă şi externă. Cum însă unele dintre cele mai vechi monede callatiene poartă pe avers sau pe revers fie chipul Demetrei, zeiţa agriculturii, fie spice de grâu, este mai mult decât probabil că una din ocupaţiile de căpetenie ale locuitorilor oraşului au fost cultura şi comerţul de grâu.

Şi mai sărace sunt informaţiile textelor antice cu privire la originea coloniei de la Tomis. După unele texte geografice greceşti, oraşul a fost întemeiat de colonişti veniţi, ca şi la Histria, din Milet. Faptul că primele ştiri sigure cu privire la istoria oraşului îl prezintă pe la mijlocul secolului III î.Hr., ca un obiect de ceartă între Bizanţ şi Callatis, ajutat de Histria, justifică ipoteza după care Tomis trebuie considerat ca o mică aşezare urbană, de fapt un simplu „emporion”, dependent de unul din oraşele vecine mai mari. Faptul că originea milesiană a tomitanilor nu a fost pusă niciodată la îndoială, ar putea justifica ipoteza după care, la început Tomis a fost dependent de Histria. Mai târziu însă, în împrejurări pe care nu le cunoaştem, acest oraş a trecut sub dependenţa coloniei dorice de la Callatis.

Originea milesiană a coloniştilor de la Tomis este confirmată, pe de altă parte, de limba în care sunt scrise documentele de mai târziu ale oraşului, ca şi de unele instituţii specifice lumii ioniene. Cât priveşte epoca de început a acestei aşezări, nu avem deocamdată materiale documentare descoperite pe calea unor cercetări arheologice sistematice.

Recent, au apărut însă, cu prilejul unor sondaje întâmplătoare, fragmente de amfore provenind probabil din Chios, asemănătoare celor descoperite la Histria într-un complex arheologic datând din prima jumătate a secolului V î.Hr. Acest fapt ne face să credem că mica colonie milesiană de la Tomis a putut fi şi ea întemeiată înspre sfârşitul secolului VI î.Hr.

Check Also

Monumentele arhitectonice din oraşele greco-romane din Dobrogea

Ruinele monumentale descoperite în oraşele pontice dovedesc, pe de altă parte, că şi în aceste …

Dobrogea în timpul stăpânirii romane

Prin poziţia sa geografică şi strategică, Dobrogea romană constituie un adevărat bastion, a cărui importanţă …

Distribuţia proprietăţii în Dobrogea romană

Aşa cum s-a amintit mai sus, în satele din Dobrogea romană au apărut un mare …

Noi oraşe romane în Dobrogea

Urmele arheologice şi epigrafice descoperite în cele mai multe dintre aceste localităţi dovedesc ca, pe …

Imperiile coloniale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Premisele colonialismului În prima jumătate a secolului al XIX-lea, colonialismul s-a bucurat de un interes …