Instituţiile şi drepturile cetăţeneşti în România

Justiţia şi apărarea drepturilor cetăţeneşti

Una din caracteristicile de bază ale unui sistem democratic este înscrierea în Constituţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, cât şi respectarea acestora. Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti au fost prevăzute în toate Constituţiile României, începând cu cea din 1866 şi până la cea din 1991, unele cu libertăţi şi drepturi mai restrânse altele mai dezvoltate. Toate prevăd drepturi precum: libertatea conştiinţei, libertatea presei, a întrunirilor, a învăţământului, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei, egalitatea în faţa legii etc.

Există şi deosebiri care apar ca urmare a regimurilor politice diferite pe care le-a avut România în anumite perioade. Astfel proprietatea privată este garantată, fiind considerată inviolabilă în Constituţiile din 1866, 1923, 1938, 1991 în timp ce în cele din perioada socialismului totalitar (1948, 1952,1965) nu mai era menţionată această prevedere.

Libertatea muncii apare ca un drept înscris în Constituţia din 1923 şi apoi este preluat de constituţiile următoare. De asemenea, începând cu Constituţia din anul 1948, se prevede egalitatea deplină a femeilor cu bărbaţii, în ce priveşte drepturile civile şi politice. Constituţia elaborată în anul 1938 face un prim pas pe calea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Astfel, în articolul 7 se prevedea că nu este îngăduit nici unui roman a propovădui „prin viu grai sau în scris schimbarea formei de guvernământ a statului”. Era încălcat prin acesta un drept conferit de Constituţia din 1923 care „garanta tuturor libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniile, prin grai, presă etc. Era, de asemenea, restrâns dreptul de vot.

Începând cu Constituţia din anul 1948, drepturi precum: libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor şi mitingurilor erau restricţionate prin legile fundamentale care permiteau exercitarea acestor drepturi numai în „interesul celor ce muncesc şi în vederea întăririi regimului de democraţie populară”. De altfel încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti era o practică permanentă: corespondenţa era supravegheată, cenzurarea oricăror forme de comunicare a ideilor, libertatea individuală şi de mişcare.

Instituţia care prin Constituţie are obligaţia de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti este justiţia. În Constituţia din 1923 se prevedeau atribuţiile justiţiei de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Prin această prevedere se dădea posibilitatea cetăţenilor de a se adresa instanţei atunci când îi erau lezate drepturile şi libertăţile. Cum în baza acestei Constituţii funcţiona principiul separării puterilor în stat şi judecătorii erau inamovibili, hotărârile instanţelor erau imparţiale în problemele drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

În regimul instaurat după 1945 acest principiu nu a mai funcţionat, în articolul 65 al Constituţiei din 1952 se prevedea: Tribunalele apără regimul de democraţie populară şi cuceririle poporului muncitor, asigură legalitatea populară, proprietatea obştească şi drepturile cetăţenilor. Atunci când erau încălcate drepturile cetăţeneşti se invoca „apărarea regimului de democraţie populară” iar justiţia trebuia să încline balanţa în favoarea regimului. Constituţia adoptată în 1991 cu modificările ulterioare a redat justiţiei libertatea de decizie, reintroducând principiul separării puterilor în stat.

Check Also

Miniştri de externe ai României (1918-1940)

Ion I.C. Brătianu – 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919 şi 21 iunie – …

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, …

Sistemul concentraţionar în România

Sistemul concentraţionar al României comuniste a cuprins numeroase închisori şi lagăre de muncă precum cele …

Instaurarea şi organizarea regimului burghezo-moşieresc în România (1866)

Aplicarea reformei agrare din 1864 prin menţinerea unor însemnate rămăşiţe feudale, dintre care principala a …

Rolul bisericii în societatea feudală. Organizarea bisericească pe teritoriul României

Biserica a jucat un rol însemnat în formarea culturii feudale. Ceea ce afirma Friedrich Engels …