Însemnătatea şi urmările Revoluţiei din 1848 din Transilvania

Înfrângerea revoluţiei a însemnat reinstaurarea brutală a absolutismului, prigonirea maselor doritoare de libertate socială şi naţională. Îndată după capitularea armatei ungare, comandantul austriac a dat ordin ca şi legiunile române din Munţii Apuseni să depună armele, iar ţăranii au fost alungaţi de pe pământurile erariale (ale statului) şi de pe cele moşiereşti pe care le ocupaseră în timpul revoluţiei. Nu numai mii de maghiari, dar şi foarte mulţi români au fost aruncaţi în închisori sau înrolaţi cu forţa în armata imperială; Murgu şi alţi conducători revoluţionari români au fost condamnaţi la moarte, mai târziu pedeapsa capitală a fost comutată în ani grei de închisoare.

Unii conducători, ca Bărnuţiu, Papiu-Ilarian, Laurian şi alţii, cu toate că militaseră pentru o orientare prohabsburgică, s-au văzut siliţi să părăsească Transilvania, iar „craiul munţilor”, Avram Iancu, după amara decepţie pe care a încercat-o, rătăcea prin munţi cu mintea tulburată. „Astăzi - scrie Bălcescu, în 1851 - vedem curat că acelaşi despotism ne copleşeşte pe toţi românii împreună cu ungurii, duşmanii de ieri, şi cu toate popoarele Europei.

Astăzi este învederat pentru tot românul cu minte şi cu inimă că libertatea naţionalităţilor nu poate veni de la curţile împărăteşti şi din mila împilatorilor şi a despoţilor, ci numai dintr-o unire strânsă între toţi românii şi dintr-o ridicare a tuturor împreună şi în solidaritate cu toate popoarele împilate”. Într-o scrisoare din mai 1850, Bălcescu îl cita pe Laurian, care spunea despre situaţia din Transilvania: „Lanţuri noi se pregătesc, iar libertăţi de loc ...”.

Lupta revoluţionară a maselor din Transilvania în anii 1848 - 1849 a avut urmări hotărâtoare. Deşi revoluţia a fost înfrântă, au fost înlăturate raporturile feudale care existau între proprietarii nobili şi iobagi, fostul iobag devenind proprietar al pământului urbarial pentru care înainte dădea dijme, făcea robote. La zguduirea sistemului iobăgist au contribuit din plin luptele ţărănimii române, duse adeseori alături de ţăranii maghiari, împotriva nobilimii proprietare de pământ.

Aceste lupte ale maselor au fost, în esenţă, lupte antifeudale, atât sub aspectul social, cât şi sub cel naţional. Nobilimea a pierdut monopolul asupra pământului în comitatele Transilvaniei; s-a format o pătură largă a ţărănimii proprietare române, care constituia, până la formarea şi întărirea muncitorimii, una dintre forţele principale ale mişcărilor sociale şi naţionale române.

Un alt obiectiv al revoluţiei din Transilvania a fost eliberarea naţională a poporului român. Şi sub acest aspect s-a făcut un pas important înainte. Datorită revoluţiei au fost desfiinţate instituţiile feudale ale celor trei „naţiuni”; românii nu mai aveau, ca înainte de 1848, situaţia înjositoare de „popor tolerat”; nobilimea maghiară şi patriciatul săsesc şi-au pierdut privilegiul de a ocupa toate funcţiile publice. Prin luptele din 1848-1849, poporul român a ajuns, precum scrie Bariţiu, „nu numai la conştiinţa individualităţii sale naţionale, dar şi la conştiinţa demnităţii şi a valorii sale”. Contactul viu dintre revoluţionarii din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania a dus la dezvoltarea luptei pentru unirea ţărilor locuite în covârşitoare majoritate de români.

Cu toate că în anii 1848-1849 pe pământul Transilvaniei mişcarea naţională română şi cea maghiară s-au înfruntat în multe lupte, acestor ani le datorăm şi tradiţii de prietenie şi colaborare frăţească. Încercările din 1848 şi 1849 de a uni pe românii, maghiarii şi saşii din Transilvania şi pe românii din Moldova şi Ţara Românească sub acelaşi steag al luptei pentru eliberarea socială şi naţională constituie o tradiţie înălţătoare a înfrăţirii popoarelor.

Check Also

Cucerirea puterii politice de către Tudor Vladimirescu. Relaţiile sale cu boierii divaniţi în a doua etapă a mişcării revoluţionare din 1821

Cel care s-a opus venirii lui Tudor Vladimirescu cu Adunarea norodului în capitală a fost …

Prima intervenţie otomană pentru înăbuşirea Revoluţiei din 1848

Revoluţia din Ţara Românească a rămas, aşadar, să se apere singura împotriva ameninţărilor din afară, …

Poziţia lui Mihail Suţu în timpul Revoluţiei din 1821

Ideea că fanarioţii n-au opus nici o rezistenţă lui Tudor Vladimirescu, ci, dimpotrivă, s-au solidarizat …

Procesul de fărâmiţare feudală în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi tendinţele de autonomie ale voievodatului transilvănean

Dezvoltarea economică Perioada din istoria Transilvaniei ce începe cu a doua jumătate a secolului al …

Iacob al II-lea şi Revoluţia de la 1688

Carol al II‑lea îi lăsa moştenire fratelui său o putere despotică şi aproape necontestată. Biserica …