Importanţa „Junimii” şi rolul revistei „Convorbiri literare” în dezvoltarea literaturii române

Pe scurt

  • „Junimea” este o societate literară, întemeiată în anul 1863, la Iaşi.
  • Fondatorii ei sunt Iacob Negruzzi, Titu Maiorescu, Petre Carp, Theodor Rosetti şi Vasile Pogor.
  • „Junimea” instituie un sistem riguros de valori.
  • Discuţiile literare de la „Junimea”, climatul cultural elevat şi spiritul critic contribuie la selectarea talentelor autentice, ale căror creaţii sunt publicate în revista „Convorbiri literare” (apărută în 1867).

Pe larg

În anul 1863, cinci tineri intelectuali, cu studii solide în Germania sau în Franţa, întemeiază o societate, respectiv, o adunare privată de iubitori ai literaturii şi ai ştiinţei, de iubitori sinceri, după cum mărturiseşte Titu Maiorescu. Aceştia sunt Iacob Negruzzi, care la doar 20 de ani obţinuse titlul de doctor în drept la prestigioasa Universitate din Heidelberg, Titu Maiorescu, doctor în filozofie la Universitatea de la Giessen, Petre Carp, Theodor Rosetti şi Vasile Pogor, toţi trei cu doctorat în drept, primii doi - la universităţi germane (la Bonn şi la Berlin), iar cel de-al treilea - la Paris.

În casa lui Vasile Pogor sau în cea a lui Iacob Negruzzi au loc periodic întâlniri, la care participă intelectuali ieşeni, în general literaţi, istorici, dar şi matematicieni (Ioan Petru Culianu) sau filozofi (Vasile Conta) şi abordează teme de interes general, care din 1864 se transformă în prelecţiuni publice; prin caracterul lor deschis, acestea vor face cunoscută activitatea junimiştilor şi vor contribui la marea popularitate de care s-a bucurat societatea.

Titu Maiorescu formulează doctrina literară a „Junimii” (între 1867 şi 1893), impunând un spirit critic sever şi întemeiat pe cultură veritabilă. El respinge impostura, pedanteria, pledând pentru creaţia autentică, eliberată de prejudecăţi şi clădită pe principii estetice.

Scriitorii care frecventau „Junimea” îşi publică producţiunile în revista „Convorbiri literare”, care apare în 1867 şi devine principalul reper cultural. În paginile revistei semnează scriitori de talent şi cărturari de prestigiu (atât din Principate, cât şi din Ardeal) care vor constitui, într-un timp destul de scurt, elita culturii române. Printre aceştia se numără şi cei patru clasici ai literaturii - Eminescu, Slavici, Caragiale şi Creangă.

Check Also

Evoluţia prozei în literatura română

Accepţii ale termenului. Evoluţie Cuvântul „proză” vine din francezul „prose” şi înseamnă „discurs care înaintează …

Realismul în literatura română. Teoretizări şi opinii

În literatura română se poate vorbi de existenţa elementelor realiste în satira populară, în Didahiile …

Literatura română la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Privire generală asupra epocii În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, conflictele de idei, expresie …

Ideile „Daciei literare” şi rolul ei în orientarea culturii şi a literaturii române

Pe scurt Ideile emise de Mihail Kogălniceanu sunt: Cum traducerile nu fac o literatură, ele …

Contribuţia marilor clasici la dezvoltarea limbii şi literaturii române

După ce am parcurs studiul marilor clasici ai literaturii noastre din a doua jumătate a …