Ilie A. Ceara

Ilie A. Ceara (15 februarie 1923, Xirolivad, Grecia) - prozator. Este fiul Mariei (născută Luca) şi al lui Apostol Ceara, ţărani. Familia părinţilor săi, emigrând în România, a fost colonizată în Cadrilater, la Cavarna, în judeţul Caliacra, unde Ceara urmează şcoala primară şi liceul.

În timpul celui de-al doilea război mondial, a luptat în Est şi în Vest, apoi a lucrat în comerţ. În 1984, s-a pensionat, stabilindu-se în oraşul Dej. Publică povestiri, nuvele, schiţe în revistele aromâne din ţară, „Deşteptarea”, „Dimândarea”, ca şi în „Zborlu a nostru”, care apare la Freiburg, Germania, şi în „Frândza vlahă”, din Bridgeport, Statele Unite.

Ceara scrie exclusiv proză, caz mai rar la autorii aromâni, care sunt mai ales poeţi. Prozele sale au miez, densitate şi impun atenţiei personaje bine conturate, întotdeauna în conflicte clare, cumva în genul nuvelisticii lui Ioan Slavici. De remarcat de asemenea bogăţia şi expresivitatea limbii autorului, care nu ocoleşte neologismul, mai puţin obişnuit în proza dialectală, ca şi metafora îndrăzneaţă.

Din păcate, Ceara recurge exagerat de mult la grecisme, scriind în subgraiul din regiunea Veria, mai împestriţat decât alte graiuri ale dialectului aromân. Modernitatea sa este una de substanţă, Ceara fiind preocupat de imprevizibilul comportamentului uman, de tropismele fiinţei omeneşti în relaţiile personajelor cu lumea şi cu ele însele.

Imaginea personajelor este tensionată şi contradictorie, chiar şi atunci când nu sunt individualizate pregnant, cum se întâmplă în Părămithlu, schiţa ce deschide volumul Nihita turnări (1991). Sunt evocaţi anii de vis şi de poveste ai unei copilării edenice, din Xirolivadea natală. Volumul conţine opt povestiri, dintre care unele de excepţie, precum Lotăria, ce aminteşte de Două loturi a lui I.L. Caragiale, pe care e foarte posibil ca autorul s-o fi avut ca model.

Sondajul psihologic profund, de detaliu, tensionat continuu, din textul prozatorului aromân, pune însă între paranteze comicul, atâta cât e, şi insistă doar pe analiza conotaţiilor psihice, făcând memorabile personajele nuvelei, în special personajul feminin central, Pepa al Cărăvidă. Soţul ei i-a cumpărat un loz, ale cărui numere i le-a dictat într-o dimineaţă, încă somnoros fiind.

Pepa ajungând la Agenţie, constată cu o bucurie de nedescris că lozul ieşise câştigător. De aici încep şi drama, frământarea, neliniştea ei înnebunitoare: dacă bărbatul îi dictase greşit numărul ori poate că nici nu cumpărase lozul, i-a zis doar aşa, de gura ei, că îl tot îmboldise să joace. Pepa câştigase, într-adevăr, deci numărul lozului era corect, dar până a afla sigur asta trece prin toate chinurile iadului.

Ceara este şi un foarte bun traducător în dialect, încă netipărit din păcate. Are, în manuscris, Tărâmul izvoarelor, o proză poematică a lui Teohar Mihadaş, Domnişoara Cristina de Mircea Eliade, precum şi piesa Macbeth de William Shakespeare.

Opera literară

  • Nihita turnari, prefaţă de Kira Iorgoveanu, Syracuse, Statele Unite, 1991.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …