Horia Deleanu

Horia Deleanu (25 decembrie 1919, Iaşi - 1998) - dramaturg, teatrolog şi traducător. Este fiul Malvinei (născută Feller) şi al lui Arnold Deleanu. A urmat gimnaziul şi liceul în Iaşi. După doi ani la Medicină în oraşul natal, îşi continuă studiile în Bucureşti, la Facultatea de Litere şi Filosofie, pe care a absolvit-o în 1946. Îşi dă doctoratul în 1971, cu o lucrare despre teatrul absurdului. Din 1950 este titular al Catedrei de istoria teatrului universal contemporan la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti.

Este redactor la revistele „Veac nou” (1945-1953), şi „Teatrul” (1956-1958). A publicat numeroase articole în ţară şi în străinătate, a participat la colocvii şi simpozioane internaţionale. A tradus singur sau în colaborare dramaturgie sovietică sau occidentală. Debutează editorial cu volumul Impresii literare sovietice, în 1948. Este autorul unei piese de teatru, Dialog despre dragoste, publicată în 1970.

Primele volume ale lui Deleanu se circumscriu „literaturii” proletcultiste: Impresii literare sovietice (1948), Problemele realismului critic în literatură (1951), Aspecte din dramaturgia lui Gorki (1954) etc. Triumful lui Goldoni (1957) este o biografie romanţată, didactică, iar Oraşe şi teatre. Germania, Italia ’57 (1958) şi Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană (1962) sunt impregnate de tezism şi estetică (mai degrabă etică şi ideologie) realist-socialistă.

Autorul tinde spre sinteză, precum arată Istoria teatrului universal contemporan (1963) şi Dileme şi pseudodileme teatrale (1972), e interesat de teatrul modern şi de limbajele specifice ale acestuia în Teatru-antiteatru-teatru (1972) şi în Modernitatea teatrului (1983) unde discută problema modernităţii în teatru ca „noutate a continuităţii” şi „reabilitare a cuvântului”, de relaţia dintre spaţiul de joc şi spectator etc.

Comentariile lui Deleanu vizează o arie extinsă a teatrului modern, abordată cu relativă deschidere ideologică: teatrul lui Vladimir Maiakovski, Sean O’Casey, J.B. Priestley, Karel Capek, Bertolt Brecht, Jean Giraudoux, Albert Camus şi Armand Gatti. Nu lipsesc referirile la teoriile unor regizori de teatru celebri, cum ar fi Peter Brook.

Trilogia care cuprinde volumele Elogiu actorului (1982), Elogiu regizorului (1985) şi Elogiu scenei (1988) omagiază actori şi regizori români importanţi; ultimul volum, o culegere de cronici teatrale, prezintă spectacolele importante ale scenei româneşti din deceniul al nouălea.

Dialog despre dragoste este o interesantă piesă de idei, un dialog despre dragoste şi teatru. Personajele sunt Scriitorul (El), Criticul (Ea) şi Femeia. Procedeul de construcţie se apropie de textualism: „piesa” şi realitatea se construiesc simultan, pe planuri temporale şi ontologice în mod ambiguu distincte şi care se vor uni în final. Povestea de dragoste (aşa-zis „reală”) dintre Scriitor şi Femeie se desfăşoară paralel cu „scrierea”, care constituie celălalt plan al piesei, cealaltă poveste, tot de dragoste, fiind cea dintre Scriitor şi Ea-Criticul.

Scriitorul, autor de teatru, un fel de Don Juan insensibil, învaţă treptat să iubească. „Dascălii” lui sunt cele două femei din viaţa concretă şi cea livrescă: Femeia concretă, iubita, şi Criticul, prietena platonică, de fapt ipostazele aceluiaşi principiu feminin, contopite în cele din urmă.

Opera literară

  • Impresii literare sovietice, Bucureşti, 1948;
  • Maiakovski, Bucureşti, 1949;
  • Problemele realismului critic în literatură, Bucureşti, 1951;
  • Aspecte din dramaturgia lui Gorki, Bucureşti, 1954;
  • Cazul Benet (în colaborare cu Radu Boureanu), Bucureşti, 1954;
  • Triumful lui Goldoni, Bucureşti, 1957;
  • Oraşe şi teatre. Germania, Italia ’57, Bucureşti, 1958;
  • Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană, Bucureşti, 1962;
  • Istoria teatrului universal contemporan, I, Bucureşti, 1963;
  • Regizorul şi teatrul, Bucureşti, 1968;
  • Dialog despre dragoste, Bucureşti, 1970;
  • Dileme şi pseudodileme teatrale, Bucureşti, 1972;
  • Teatru-antiteatru-teatru, Bucureşti, 1972;
  • Elogiu actorului, Bucureşti, 1982;
  • Nemurirea teatrului, Bucureşti, 1982;
  • Modernitatea teatrului, Cluj Napoca, 1983;
  • Elogiu regizorului, Bucureşti, 1985;
  • Arta regiei teatrale, Bucureşti, 1987;
  • Elogiu scenei, Bucureşti, 1988;
  • Rebelul, Bucureşti, 1998.

Traduceri

  • James Aldridge, Al patruzeci şi nouălea stat, Bucureşti, 1948 (în colaborare cu Mihail Calmâcu);
  • Ilya Ehrenburg, Leul din piaţă, Bucureşti, 1948;
  • Konstantin Simonov, Un flăcău din satul nostru, Bucureşti, 1948 (în colaborare cu Mihail Calmâcu);
  • Evghenii Petrov, Insula păcii, Bucureşti, 1952;
  • Leonid Leonov, Un om obişnuit, Bucureşti, 1958.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …