Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” din iunie 1882. Din raţiuni etimologice, am menţinut scrierea cu s în sglăvoc.

  • Termenul dublet sau dublet etimologic e obişnuit astăzi în lingvistică cu înţelesul pe care i-l dădea şi Hasdeu. Puşcariu îl foloseşte mai ales cu privire la neologisme considerate în raport cu echivalentele vechi, ca de exemplu circ fală de ev ir (din lat. circus), subtil şi subţire (din lat. subtilis), scala (din italiană), scară (moştenit din latină) şi schelă (din lat. scala, prin filieră turcească).

Dublete sunt şi cuvinte care se disting ca arie dialectală. Astfel, greabăn şi hreabăn, jalbă şi jalobă, golub şi hulub, elemente care provin din limbi slave diferite (conferă Puşcariu).

B.P. Hasdeu

  • În Dicţionarul limbii române, se dă totuşi un etimon glaucellus pentru rom. ghiocel, fără să se excludă însă posibilitatea derivării acestui cuvânt pe teren românesc din ghioc; în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. III, 1962, ghiocel e considerat un derivat diminutival al lui ghioc.

  • Modificarea lui g’ în d’ e un fenomen dialectal, mai frecvent în graiuri transcarpatice: Gheorghe > D’ord’e, gheaţă > d’aţă.

  • Dicţionarele de mai târziu (Dicţionar român-german, Dicţionarul limbii române) explică pe ghioc „coquillage” din lat. cochlea. Dacă însă ghioc denumeşte „diferite specii de Centaurea... dintre care cea mai cunoscută e vineţeaua” (conferă Dicţionarul limbii române, s. ghioc), explicaţia lui Hasdeu prin lat. glaucus „albastru” nu poate fi contestată, mai ales că el aduce, pentru analogie, numeroase denumiri străine care au în componenţa lor termenul „albastru”.

  • În dicţionarele ulterioare (Dicţionar român-german, Dicţionarul explicativ al limbii române etc.) zglăvoc „albăstrea, floare de cânepă” se explică prin bulgărescul glavol (în sârbă, slovenă, rusă apar şi variante cu z- la iniţială, conferă Dicţionarul român-german), derivat din sl. glava „cap”; prin bulgară se explică şi zglăvoc „specie de peşte de apă dulce, cu capul mare”.

  • Se ştie că sunt numeroase cuvinte vechi greceşti intrate în latină, de unde, apoi, au fost moştenite în română. Pentru întreaga problemă, vezi H. Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1966.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …