Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” din iunie 1882. Din raţiuni etimologice, am menţinut scrierea cu s în sglăvoc.

  • Termenul dublet sau dublet etimologic e obişnuit astăzi în lingvistică cu înţelesul pe care i-l dădea şi Hasdeu. Puşcariu îl foloseşte mai ales cu privire la neologisme considerate în raport cu echivalentele vechi, ca de exemplu circ fală de ev ir (din lat. circus), subtil şi subţire (din lat. subtilis), scala (din italiană), scară (moştenit din latină) şi schelă (din lat. scala, prin filieră turcească).

Dublete sunt şi cuvinte care se disting ca arie dialectală. Astfel, greabăn şi hreabăn, jalbă şi jalobă, golub şi hulub, elemente care provin din limbi slave diferite (conferă Puşcariu).

B.P. Hasdeu

  • În Dicţionarul limbii române, se dă totuşi un etimon glaucellus pentru rom. ghiocel, fără să se excludă însă posibilitatea derivării acestui cuvânt pe teren românesc din ghioc; în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. III, 1962, ghiocel e considerat un derivat diminutival al lui ghioc.

  • Modificarea lui g’ în d’ e un fenomen dialectal, mai frecvent în graiuri transcarpatice: Gheorghe > D’ord’e, gheaţă > d’aţă.

  • Dicţionarele de mai târziu (Dicţionar român-german, Dicţionarul limbii române) explică pe ghioc „coquillage” din lat. cochlea. Dacă însă ghioc denumeşte „diferite specii de Centaurea... dintre care cea mai cunoscută e vineţeaua” (conferă Dicţionarul limbii române, s. ghioc), explicaţia lui Hasdeu prin lat. glaucus „albastru” nu poate fi contestată, mai ales că el aduce, pentru analogie, numeroase denumiri străine care au în componenţa lor termenul „albastru”.

  • În dicţionarele ulterioare (Dicţionar român-german, Dicţionarul explicativ al limbii române etc.) zglăvoc „albăstrea, floare de cânepă” se explică prin bulgărescul glavol (în sârbă, slovenă, rusă apar şi variante cu z- la iniţială, conferă Dicţionarul român-german), derivat din sl. glava „cap”; prin bulgară se explică şi zglăvoc „specie de peşte de apă dulce, cu capul mare”.

  • Se ştie că sunt numeroase cuvinte vechi greceşti intrate în latină, de unde, apoi, au fost moştenite în română. Pentru întreaga problemă, vezi H. Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1966.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …