Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” din iunie 1882. Din raţiuni etimologice, am menţinut scrierea cu s în sglăvoc.

  • Termenul dublet sau dublet etimologic e obişnuit astăzi în lingvistică cu înţelesul pe care i-l dădea şi Hasdeu. Puşcariu îl foloseşte mai ales cu privire la neologisme considerate în raport cu echivalentele vechi, ca de exemplu circ fală de ev ir (din lat. circus), subtil şi subţire (din lat. subtilis), scala (din italiană), scară (moştenit din latină) şi schelă (din lat. scala, prin filieră turcească).

Dublete sunt şi cuvinte care se disting ca arie dialectală. Astfel, greabăn şi hreabăn, jalbă şi jalobă, golub şi hulub, elemente care provin din limbi slave diferite (conferă Puşcariu).

B.P. Hasdeu

  • În Dicţionarul limbii române, se dă totuşi un etimon glaucellus pentru rom. ghiocel, fără să se excludă însă posibilitatea derivării acestui cuvânt pe teren românesc din ghioc; în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. III, 1962, ghiocel e considerat un derivat diminutival al lui ghioc.

  • Modificarea lui g’ în d’ e un fenomen dialectal, mai frecvent în graiuri transcarpatice: Gheorghe > D’ord’e, gheaţă > d’aţă.

  • Dicţionarele de mai târziu (Dicţionar român-german, Dicţionarul limbii române) explică pe ghioc „coquillage” din lat. cochlea. Dacă însă ghioc denumeşte „diferite specii de Centaurea... dintre care cea mai cunoscută e vineţeaua” (conferă Dicţionarul limbii române, s. ghioc), explicaţia lui Hasdeu prin lat. glaucus „albastru” nu poate fi contestată, mai ales că el aduce, pentru analogie, numeroase denumiri străine care au în componenţa lor termenul „albastru”.

  • În dicţionarele ulterioare (Dicţionar român-german, Dicţionarul explicativ al limbii române etc.) zglăvoc „albăstrea, floare de cânepă” se explică prin bulgărescul glavol (în sârbă, slovenă, rusă apar şi variante cu z- la iniţială, conferă Dicţionarul român-german), derivat din sl. glava „cap”; prin bulgară se explică şi zglăvoc „specie de peşte de apă dulce, cu capul mare”.

  • Se ştie că sunt numeroase cuvinte vechi greceşti intrate în latină, de unde, apoi, au fost moştenite în română. Pentru întreaga problemă, vezi H. Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1966.

Check Also

Zglobiu. Cu un răspuns lui Miklosich, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Zglobiu. Cu un răspuns lui Miklosich, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui …

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie …

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui …

Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Cele zece articole din cuprinsul cărţii Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu, au apărut …

Laletica sau fiziologia sonurilor, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Laletica sau fiziologia sonurilor, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie …