Gheorghe A. Cuza

Gheorghe A. Cuza (23 februarie 1896, Iaşi - 14 septembrie 1950, Aiud, judeţul Alba) - poet. Este fiul lui A.C. Cuza, publicist şi poet.

Cuza urmează ciclul secundar la liceele ieşene Internat şi Naţional, luându-şi bacalaureatul în 1915. Se înscrie la Facultatea de Drept din acelaşi oraş, absolvind-o în 1918, iar doctoratul şi-l susţine în 1921. Predă la Universitatea din capitala Moldovei, fiind numit conferenţiar în 1929 şi profesor în 1931. Membru marcant al formaţiunilor politice conduse de tatăl său, e prezent în organele de presă ale acestora, mai cu seamă în „Apărarea naţională”. Este ministru al Muncii în guvernul condus de Octavian Goga (1937-1938). Epurat din învăţământ după 1944, a murit în detenţie.

Debutul liric al lui Cuza este găzduit în 1919 de efemera „Ferul roşu” din Chişinău, dar abia din 1933 el publică frecvent versuri în „Cuget moldovenesc” din Bălţi, la început iscălind şi Iorgu de la Cozia sau Gelu Cozianu. Între 1940 şi 1944 scoate la Iaşi revista „Cetatea Moldovei”, unde dă la lumină poezii, note de drum, studii şi un fragment dintr-o lucrare dramatică în versuri. După ce în 1938 tipăreşte placheta Amurg, îi mai apar volumele Sonete (1940) şi Vifor subt stele (1943), precum şi însemnările din Bugeacul (1941).

În decembrie 1943, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi are loc premiera piesei sale Armaşul lui Ştefan cel Mare. Conştient, probabil, de resursele nu foarte bogate şi de nesincronizarea cu lirica nouă, Cuza se orientează de la început către sonet. În tiparul acestuia sunt turnate peisaje, preponderent rurale (ciclul Pasteluri), dar şi trăiri personale (Varia, Frunze de toamnă, Lui Eros), portrete ale unor personalităţi ori tipuri istorice (Chipuri, Letopiseţ). Continuând aici pe Mateiu I. Caragiale, Mihai Codreanu şi Al. O. Teodoreanu, autorul încearcă să exploateze expresivitatea unui lexic bogat în sonorităţi arhaice.

Accentele discret pioase alternează cu atitudinile voit neutre şi cu o undă de umor, evitând astfel monotonia. Aceleaşi însuşiri sunt valorizate şi în drama istorică în versuri Armaşul lui Ştefan cel Mare, dar aici Cuza nu e în stare să creeze o intrigă convingător tensionată şi nici să dea personajului principal un chip pe măsura tradiţiei. Cursive, cu numeroase observaţii ascuţite privitoare la oameni şi locuri, sunt notele de drum din Bugeacul, suferind însă din cauza alunecării în pledoarie politică şi a unor prejudecăţi apăsătoare.

Opera literară

  • Amurg, Iaşi, 1938;
  • Sonete, Bucureşti, 1940;
  • Bugeacul, Iaşi, 1941;
  • Vifor subt stele, Bucureşti, 1943.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …