George Topârceanu – poezii şi proze despre vieţuitoare

George Topârceanu aduce în literatura română, cu volumele sale de versuri Parodii originale. Balade vesele şi triste, Migdale amare, o poezie tradiţională, realistă, delicată, fiind definit, de criticul Constantin Ciopraga, drept un umorist sentimental.

În cadrul operei lui George Topârceanu baladele şi rapsodiile ocupă un loc important. În volumul Balade vesele şi triste este fascinat de existenţa plantelor, păsărilor, gâzelor, pe care le descrie în imagini graţioase ce alternează umorul şi lirismul. Poetul umanizează lumea plantelor şi a gâzelor, de aceea a fost mereu comparat cu Emil Gârleanu, datorită sensibilităţii sufleteşti şi realizării artistice.

În volumele Baladele vesele şi triste şi Migdale amare un loc important îl ocupă poeziile pentru copii - acele creaţii dedicate vieţuitoarelor, abordate din perspectiva gândirii unui copil cu acea gingăşie şi curiozitate născute din dragostea pentru natură, dintre care cele mai cunoscute sunt: Balada unui greier mic, Rapsodii de toamnă, Balada chiriaşului grăbit, Primăvara, Rapsodii de primăvară. Acestea au meritul unor tablouri vii unde autorul îmbină culoarea, mişcarea şi observaţia asupra modului de viaţă.

Balada unui greier mic surprinde un tablou din natură la venirea toamnei: descrierea cadrului natural şi prezenţa micului greier surprins de anotimpul rece. Cele două părţi sunt alcătuite sintetic armonios. Figuraţia e mai restrânsă decât în rapsodii. În prima strofă, se face debutul cadrului pentru versurile următoare: decorul, o toamnă prozaică, lungă, slabă şi zăludă. Este o atmosferă tristă de toamnă, respingătoare, în care singura fiinţă vie - greierul - priveşte în jur pătruns de tristeţe. Modalitatea principală a creării atmosferei este personificarea: „Din căsuţa lui de humă / A ieşit un greieruş / Negru, mic, muiat în tuş / Şi pe-aripi pudrat cu brumă”.

Modestul cântăreţ imortalizat de La Fontaine (La cigle et la fourmi) este preluat de George Topârceanu şi prezentat într-o situaţie aproape tragică, descris „negru, mic, muiat în tuş, / Şi pe-aripi pudrat cu brumă”, conturat miniatural, graţios, care exprimă o mare delicateţe şi duioşie. Se remarcă, din nou, o creştere a ritmului, dar confruntarea se va desfăşura în lumea măruntă a gâzelor între greier şi furnică; faptul însă nu diminuează cu nimic dramatismul. Cu un umor fin, cu melancolie, este zugrăvit universul natural şi-i atribuie greieraşului sentimente omeneşti: „Că puteam şi eu s-adun / O grăunţă cât de mică, / Ca să nu cer împrumut, / La vecina mea furnică / Fi’ndcă nu-mi dă niciodată, / Şi-apoi umple lumea toată / Că m-am dus şi i-am cerut...”.

Ultimele versuri redau sunetul unei melodii triste, vestind parcă sfârşitul greieraşului, care nu mai poate rezista frigului şi umezelii de toamnă, acest final înduioşător fiind pe buzele tuturor copiilor: „Cri-cri-cri / Toamna gri, / Tare-s mic şi necăjit!”. Finalul aduce imagini care sintetizează conţinutul poeziei, exprimându-şi compasiunea eului liric pentru mica vieţuitoare. Epitetul „gri” cuprinde simbolic trăsăturile caracteristice ale anotimpului ploios şi rece.

George Topârceanu

Ca poet al anotimpurilor, George Topârceanu îmbină viziunea realistă cu fantezia, euforia cu melancolia. Edificatoare sunt Rapsodii de primăvară şi Rapsodii de toamnă in care fineţea observaţiei, umorul şi plasticitatea expresiei formează un ansamblu evocator. Poetul vede natura pictural în planuri mari sau pe porţiuni mici întotdeauna cu senzaţiile unui fin colorist. Vitalitatea naturii îi inspiră eroism, dragoste de viaţă: „Învaţă-mă să râd ca tine-n soare, / Să-i sorb lumina-i caldă”.

Poemul Rapsodii de toamnă face parte din volumul Balade vesele şi triste, şi, în ceea ce priveşte genul şi specia în care se încadrează, trebuie să spunem că, întrucât primele patru părţi zugrăvesc tot atâtea tablouri din natură, sunt un pastel, aparţinând deci genului liric; în finalul poeziei, însă, tonul devine specific elegiei, autorul exprimându-şi sentimentele de melancolie, de regret şi de tristeţe la gândul că venirea iernii va distruge florile şi micile vietăţi.

Poemul este structurat în cinci tablouri care dezvăluie dragostea faţă de natură a lui George Topârceanu, prin fineţea observaţiei, prin plasticitatea expresiei şi verva umoristică, cele cinci tablouri din Rapsodii de toamnă au făcut impresie - afirmă Constantin Ciopraga.

  • Primul tablou: toamna şi iarna sunt prezentate ca un zvon care se amplifică şi face senzaţie;
  • Al doilea tablou: zvonul agită lumea animalelor şi păsărilor;
  • Al treilea tablou: agitaţia cuprinde şi lumea florilor;
  • Al patrulea tablou: panica se extinde şi asupra buruienilor;
  • Al cincilea tablou: apariţia toamnei - moment de maximă tensiune al rapsodiei. Solidaritatea emoţionantă a eului liric cu lumea descrisă.

Preludiul toamnei - o boare pe deasupra viilor - răspândeşte în lumea gâzelor o stare de nelinişte progresivă, fiecare element transformându-se, luând forme variate. Personificând plante şi gângănii în fragmente descriptive excelente, poetul remarcă trăsături specifice, caută analogii, într-un cuvânt face psihologie.

În Rapsodii de toamnă, putem intui o gradare a evenimentelor, cuprinzând, de fapt, drumul de la viaţă la moarte, de la vară la iarnă, ca o exprimare a maturităţii artistice.

Atribuind lumii descrise însuşiri caracteristice omului, poetul pendulează între umor şi duioşie. Învălmăşeala, spaima generală, larma de glasuri conferă unor episoade o mică notă dramatică: „Lişiţele-ncep să strige / Ca de mama focului. / Cocostârci, pe catalige, / Vin la faţa locului. / Un ţânţar, nervos şi foarte / Slab de constituţie, / În zadar vrea să ia parte / Şi el la discuţie”.

Refugiul în natură este specific unui temperament romantic, este specific unui poet delicat, care nu poate accepta conflictele şi contradicţiile vieţii sociale, faţă de care are o profundă atitudine critică. Foarte expresivă este imaginea picturală prin forţa cu care eul liric trăieşte stările şi ritmurile naturii, notează reacţiile sale indirect, prin reacţiile elementelor naturii: „Gâze, flori întârziate! / Muza mea satirică / V-a-nchinat de drag la toate / Câte-o strofă lirică”.

Neobosit observator al universului mărunt, este adânc mişcat de sosirea toamnei, deoarece acest anotimp aduce un întreg cortegiu de suferinţe pentru vieţuitoarele lipsite de hrană şi ocrotire. Delicateţea poetului se exprimă prin descrierea libelulei, prin finalul încărcat de melancolie. La baza alegoriei se găseşte, de fapt, sentimentul dragostei faţă de natură. „Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe / Iarna mizerabilă, / Mă cuprinde o tristeţe Iremediabilă...”.

Interesul pentru soarta micilor vieţuitoare în perspectiva iernii îşi are noutatea lui. Văzute în paralelism cu existenţa umană, micile vieţuitoare solicită duioşie. Dacă până acum toamna a fost abordată sub aspectul pitorescului, de data aceasta este surprinsă latura gravă, relevând suferinţe nebăgate în seamă până acum.

Prin maniera de abordare a universului micilor vieţuitoare, se aseamănă cu unele poezii ale Elenei Farago şi ale lui Tudor Arghezi, datorită valorii instructiv-educative: reprezintă un mijloc de cunoaştere a unor aspecte ale vieţii animalelor, gâzelor, cât şi o cunoaştere si o vizualizare mai bună a anotimpurilor. Multe poezii destinate copiilor (Balada unui greier mic, Rapsodii de primăvară, Rapsodii de toamnă, Rapsodii de vară) pot fi abordate şi orele de abilităţi practice, la educaţie muzicală, la dezvoltarea vocabularului etc.

Le trezeşte copiilor preşcolari şi şcolari dorinţa de a observa mai atent natura precum şi viaţa din natură, astfel contribuind la dezvoltarea spiritului de observaţie. Copiii vor descifra şi înţelege mesajul estetic şi moral prin diferite procedee, metode adecvate vârstei, joc didactic precum şi printr-un set de întrebări intra/extratextuale:

  • care este anotimpul tău preferat?
  • explică de ce tocmai acest anotimp?
  • cum este anotimpul toamna?
  • cum vezi acest anotimp în Balada unui greier mic?
  • ce sentimente ai faţă de greier?
  • dacă ai putea cum l-ai ajuta?
  • cum poţi să-ţi ajuţi un coleg?
  • cum trebuie să ne comportăm unii cu alţii?

Check Also

Evoluţia poeziei în literatura română

Accepţii ale termenului Poezia este creaţia literară care exprimă ori sugerează o idee, o emoţie, …