George Drumur

George Drumur (pseudonimul literar al lui George Pavelescu) (14 martie 1911, Horecea Mănăstirii, judeţul Cernăuţi, Bucovina - 7 iunie 1992, Timişoara) - poet. Este fiul Ilenei (născută Antonovici) şi al lui Cozma Pavlovici, ţărani. Este tatăl prozatorului Marian Drumur. Urmează cursurile Şcolii Normale (1929-1933) şi ale Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuţi (1933-1941), absolvind apoi Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din acelaşi oraş, Institutul Regal de Ştiinţe Administrative al României (1938), Facultatea de Matematică-Fizică (începută la Timişoara) din Bucureşti (1957).

Funcţionează ca profesor în Cernăuţi şi Timişoara (1933-1957), redactor-şef al revistei „Bucovina literară” şi ca secretar literar muzical la Opera de Stat din Timişoara (1958-1972). Colaborează la majoritatea revistelor literare dintre cele două războaie: „Junimea literară”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Glasul Bucovinei”, „Viaţa socială a Bucovinei” (Bucureşti), „Argonaut” (Rădăuţi), „Gând românesc” (Cluj) etc.

Este autorul mai multor versiuni româneşti pentru librete de operă (Norma de Vincenzo Bellini, Orfeu în infern de Christoph Willibald Gluck, Pescuitorii de perle de Georges Bizet etc.). Traduce din literaturile germană, franceză, italiană, rusă, cehă şi slovacă.

Debutează cu poezie în „Junimea literară” (1931) şi editorial, cu volumul de versuri Solstiţii (1936). Poetul se menţine pe linia autohtonismului. Lumea de vis e în perfectă consubstanţialitate cu lumea reală. Trecutul voievodal al nordurilor moldave ţese drumuri imaginare între două lumi istorice. Înrudit temperamental şi, uneori, stilistic cu Eugen Jebeleanu al începuturilor, Drumur se diferenţiază de acesta prin dominanţa autohtonului, ca motiv, şi prin lipsa unui hermetism avansat, ca manieră tehnică.

În Suflete în azur (1940), autorul se cufundă în propria-i realitate sufletească, bogată, vădind resurse inepuizabile. Imaginile poetice sunt atât de delicate, de feminin construite, atât de abstracte uneori, încât îşi pierd aproape funcţia plastică, sugerând o atmosferă tulbure, imprecisă. Pe alocuri, se întrevăd amprente ale misticismului blagian. Întâlnirea cu natura devine o permanentă bucurie, în care se topesc marile-i nelinişti.

Partea cea mai rezistentă a operei lui o formează însă poemele de atitudine, care, în Vatra cu stele (1942), poartă însemne ale luminozităţii nordice, dar şi evidente reminiscenţe mioritice. Un lexic suculent îndeamnă retoric spre amintirile copilăriei, spre ieşirea din tristeţe şi durere, spre imnificarea gliei străbune, cu întreg cortegiul ei de frumuseţi baladeşti şi de fapte eroice. Cuvinte ca „baladă”, „legendă”, „stele” şi „toamnă” sunt aici simboluri ce conturează obsesiile simţirii.

În Însemnele anilor (1973) este evidentă încercarea poetului de a se regăsi pe sine şi întreaga-i creaţie precedentă. Acest volum retrospectiv reuşeşte să surprindă esenţa gravă din care autorul şi-a plăsmuit de-a lungul anilor versurile. Amintirea copilăriei stăruie. Autorul creează interesante imagini citadine, cu toate că ele nu sunt decât punctări expresive ale ideii poetice. Se pot reţine câteva motive sentimentale, semnificative pentru înţelegerea unui destin uman.

Mica antologie Neodihna cuvintelor (1986) este opera creatorului ajuns la vârsta senectuţii, când simte cu spaimă şi linişte, în acelaşi timp, apropierea sfârşitului. Părinţii şi prietenii de odinioară revin, nostalgic, în mintea şi sufletul poetului. Drama existenţială a creatorului însuşi conferă poemelor un aer de gravă meditaţie. Sacerdot fidel al pământului şi al istoriei, exponent al unei generaţii pline de energie creatoare, Drumur cultivă prozodia clasică, dar nu-i rămâne permanent vasal, căci, depăşind-o, dovedeşte disponibilităţi poetice multiple. Remarcat de George Călinescu în anii de început, poetul bucovinean se relevă ca un îndrăgostit de natură, cu o certă vocaţie a simplităţii stilistice.

Opera literară

  • Solstiţii, Cernăuţi, 1936;
  • Suflete în azur, Bucureşti, 1940;
  • Vatra cu stele, Cernăuţi, 1942;
  • Însemnele anilor, prefaţă de George Muntean, Timişoara, 1973;
  • Neodihna cuvintelor, Timişoara, 1986.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …