Gabriela Duda

Gabriela Duda (30 iunie 1946, Iaşi) - traducătoare, stilistician şi semiotician. Este fiică a Casandrei şi a lui Ioan Duda, inginer silvic.

A absolvit liceul în Galaţi (1964), apoi, la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limba şi Literatura Română (1969) şi Facultatea de Filosofie (1981). Este doctor în filologie din 1991. De la absolvirea studiilor filologice, a fost cadru didactic la Universitatea din Bucureşti, apoi, din 1973, la Institutul de Petrol şi Gaze din Ploieşti. Din 1998, este conferenţiar la Catedra de filologie a Facultăţii de Litere şi Ştiinţe de la Universitatea din Ploieşti. Este membră a Societăţii de Literatură Comparată din România şi a Asociaţiei ESSE.

A debutat în „Revue roumaine de linguistique” (1970) şi a colaborat la numeroase reviste filologice şi literare: „Studii şi cercetări lingvistice”, „Limbă şi literatură”, „Synthesis”, „Analele Universităţii Bucureşti”, „Cahiers de linguistique theorique et appliquee”, „Revue roumaine de linguistique”, „Cahiers roumains d’etudes litteraires”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „România literară”, „Luceafărul” şi „Viaţa românească”. A publicat studii, prefeţe, cronici şi recenzii de carte, volume de poetică, stilistică şi teorie literară.

Debutul în volum l-a constituit lucrarea colectivă Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870), sub coordonarea lui Paul Cornea (1976), unde a semnat studiul Unitate şi diversificare prozodică în poezia romantică românească. Au urmat Literatura românească de avangardă (1997), Introducere în teoria literaturii (1998), Analiza textului literar (2000), Dicţionar de locuţiuni ale limbii române (2002), Metafora în poezia românească simbolistă. Reflecţii asupra formelor analogice (2002) şi Stilistica limbii române. Stilistica lingvistică şi stilistica textului literar (2003).

Preocupată de cercetarea literaturii din perspectiva metodologiilor moderne care descind din poetica lingvistică, stilistică şi semiotică, Duda şi-a consacrat studiile atât fenomenului literar românesc (poezia, cu precădere), cât şi problemelor teoretice, referitoare la statutul retoricii, la codurile poetice, la raportul convenţie-invenţie în literatură.

Volumul Metafora în poezia simbolistă românească (2002) examinează poezia simbolistă sub unghiul stilisticii conjugate cu poetica diacronică. Studiul e atent deopotrivă la inerţia formelor poetice, care plasează simbolismul românesc în trena unui epigonism postromantic, dar şi la elementele care anunţă poezia modernistă din primele decenii ale secolului al XX-lea.

Cercetând ansamblul formelor analogice definitorii pentru poetica simbolistă (comparaţia, metafora, personificarea, alegoria, simbolul, sinestezia), autoarea demonstrează că simbolismul a reprezentat în evoluţia poeziei româneşti un moment de tranziţie, în care coexistă tipul de scriitură romantică şi elementele de destructurare a acestei scriituri, perceptibile în construcţia imaginii, în tratarea sensurilor figurate, în tendinţa generală antimimetică.

Duda s-a remarcat şi cu traduceri, de probitate şi fineţe, publicate în presa literară (Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Tristan Tzara, Roger Caillois, Michel Tournier, Albert Camus), ca şi în volume semnate individual sau în colaborare (Jean Burgos, Henri Michaux).

Opera literară

  • Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (în colaborare cu Mihaela Mancaş, Roxana Sorescu, Mihai Vornicu, Mihai Zamfir), îngrijită şi introducere de Paul Cornea, Bucureşti, 1976;
  • Introducere în teoria literaturii, Bucureşti, 1998;
  • Analiza textului literar, Bucureşti, 2000;
  • Metafora în poezia simbolistă românească. Reflecţii asupra formelor analogice, Bucureşti, 2002.

Antologii

  • Literatura românească de avangardă, prefaţa editorului, Bucureşti, 1997.

Traduceri

  • Jean Burgos, Pentru o poetică a imaginarului, Bucureşti, 1988 (în colaborare cu Michaela Gulea);
  • Cuvinte de har. Antologie de poezie religioasă, Bucureşti, 1993 (în colaborare cu Mihaela Voicu);
  • Marin Tarangul, Prin ochiul lui Nichita, Bucureşti, 1997 (în colaborare cu Michaela Gulea);
  • Henri Michaux, Mişcări ale fiinţei interioare, Bucureşti, 2000.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …