Farmazonul din Hârlău, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

După cum se ştie, prin contractul semnat la 18 martie 1840 cu guvernul din Moldova, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu se însărcinau cu direcţia teatrelor francez şi român reunite, pentru o perioadă de patru ani, începând de la 15 mai. Alături de alte obligaţii pe care şi le asumau: procurarea sălii, a decorurilor corespunzătoare fiecărei piese, angajarea actorilor, a orchestrei, cei trei directori trebuiau să se ocupe şi de întocmirea repertoriului şi să asigure un număr de 100 de reprezentaţii pentru stagiunea 1840-1841, din care 75 franţuzeşti şi 25 româneşti. Lipsa unui repertoriu de piese româneşti îi determină să reducă numărul reprezentaţiilor româneşti la 12, urmând ca spectacolele teatrului francez să înceapă la 1 octombrie, iar cele ale teatrului românesc la 1 ianuarie 1841.

Datorită însă hărniciei şi entuziasmului lui Alecsandri, precum şi faptului că în curând se înjghebează o trupă românească sub conducerea lui Costache Caragiale, direcţiunea cea nouă „aduce la cunoştinţa obştească că, deşi se publicase că reprezentaţiile teatrului românesc urmau să înceapă abia la 1 ianuarie 1841, ele vor începe la 18 noiembrie 1840, când se va face şi deschiderea teatrului românesc, cu piesa Farmazonul din Hârlău, comedie în trei acte de A... V...” - cum ne informează Teodor T. Burada, în Istoria teatrului în Moldova, 1915, arătând în continuare că publicul, care cunoştea „greutăţile prin care trecusă deschiderea teatrului românesc, aştepta acest eveniment cu cea mai mare nerăbdare.

Această piesă originală, jucată de o trupă română, care era menită acuma a pune temelia unui teatru românesc, a fost primită de public cu un entuziasm de nedescris”. Primii interpreţi ai acestei piese au fost actorii: Pandeli (Gânganu), Idieru (Pestriţ), Burguillion (Leonil), C. Caragiali (Titirez), Boian (Milescu), Greceanu (Tractirgiul neamţ), Hristachi (Comisarul), Smaranda (Aglăiţa) şi Pulheria (Garofa).

Succesul obţinut la Iaşi se reeditează şi în 1846 la Bacău, cum rezultă din foiletonul Eho Teatrului Naţional în Bacău, publicat în „Albina românească” nr. 10, din 3 febr. 1846: „Farmazonul de la Hârlău a dl. Vasile Alecsandri au fermecat la acea întăi reprezentaţie atât prin spirituasele ţesături şi vorbe, cum şi prin talentul comic al actorului D. Iacobeanu, carele pănă atuncea nu numai că nu au fost giucat niciodată pe sţenă, ce nici au văzut un teatru”.

Piesa este o prelucrare care „urmează de aproape un model străin - scrie George Călinescu - căci intriga aduce bufonerii clasice. Pestriţ, prostălău provincial, vine să se însoare la Iaşi cu Aglaiţa, fata slugerului Gânganu. Însă are obligaţia de a se prezenta într-un timp dat. De această clauză profită pictorul Neonil, care, cu ajutorul lui Titirez, îl încurcă pe Pestriţ, îl proclamă farmazon, îl supune unui ritual de fantezie până ce trece termenul hotărât şi Aglaiţa devine soţia lui Neonil. Comicul e copilăresc şi veselia factice, şi singura localizare izbutită e a numelor. Alecsandri e un mare născocitor de nume proprii burleşti” (Istoria literaturii române).

Vasile Alecsandri

Farmazonul din Hârlău n-a fost inclusă de Alecsandri în ediţia operelor sale complete, nefiind publicată decât o singură dată în timpul vieţii autorului, şi anume în broşura: Farmazonul din Hârlău. Comedie în trii acte, prelucrată de A*** V***. Înfăţoşată pentru întăiaşi dată la deschiderea Teatrului Naţional din Iaşi, luni în 18 noiemvrie 1840, Iaşii, la „Cantora Foaiei săteşti”, 1840 (Repertoriul Teatrului Naţional din Iaşi, nr. 1).

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …