Expediţia lui Tettius Iulianus la nord de Dunăre (88 d.Hr.)

Pentru a răzbuna înfrângerea catastrofală suferită de armata lui Cornelius Fuscus, Domiţian a declanşat o nouă expediţie în Dacia, cu efective sporite, puse sub comanda generalului Tettius Iulianus.

Pentru trecerea Dunării a fost ales un punct situat undeva în zona Banatului. Cu ocazia acestei campanii au fost ocupate două capete de pod la Pojejena şi Drobeta, aşa cum o demonstrează cercetările arheologice. Armata romană cu efective de peste 50.000 de militari (legiunile I Adiutrix, II Adiutrix, I Italica, IV Flavia Felix, V Macedonica, VII Claudia, XIII Gemina, XIV, XV) a înaintat pe valea Cernei spre capitala Daciei.

Decebal a organizat un dispozitiv defensiv în punctul obligatoriu de trecere din defileul Bistrei (Poarta de Fier a Transilvaniei), loc denumit Tapae de către daci. De această dată, superioritatea numerică a armatei romane a permis obţinerea victoriei. Un mare număr de daci a fost ucis, iar şeful Vezinas, care era „mâna dreaptă a lui Decebal” a reuşit cu greu să scape, prefăcându-se a fi mort.

Armata romană a continuat marşul, dar o stratagemă a lui Decebal a provocat retragerea. Au fost puse arme pe trunchiurile copacilor dintr-o pădure aflată pe traseul spre capitală, creându-se iluzia existenţei unor trupe aflate în dispozitiv de luptă. Această stratagemă ilustrează eficacitatea inducerii în eroare a adversarului asupra valorii reale a efectivelor angajate în luptă, în cazul unei lupte în defensivă. Fiindcă probabil şi pierderile părţii romane fuseseră considerabile, Tettius Iulianus a decis retragerea.

Ca recunoaştere a experienţei dobândite în războiul cu dacii, Tettius Iulianus a fost numit comandant al provinciei Moesia Superior. Totuşi, victoria sa nu a fost fructificată. Din punct de vedere strict militar, campania a eşuat pentru că armata romană s-a retras, pierzând avantajul strategic pe care îl obţinuse cu atâta greutate, şi anume cucerirea trecătorii care asigura una dintre puţinele căi de acces spre capitala Daciei. În interiorul regatului dac nu au fost lăsate trupe romane de ocupaţie. Singurul avantaj era menţinerea unor capete de pod în zona Clisurii Dunării, care au fost folosite într-o campanie ulterioară contra barbarilor de la vest de Dacia.

Din punct de vedere politic, victoria lui Tettius Iulianus a fost contrabalansată de succesul diplomatic al lui Decebal, care a profitat de înfrângerea lui Domiţian de către marcomani (un trib germanic care locuia la nord-vest de Dacia). Prin tratatul încheiat în anul 89 d.Hr. prin intermediul fratelui său Diegis, Decebal a devenit rege clientelar, primind subsidii şi specialişti militari (pentru arme, maşini de luptă şi fortificaţii). Acest acord de pace a fost dezavantajos pentru Imperiul Roman, deoarece consolida puterea regatului dac.

Fragment din Dio Cassius, Istorie romană, LXVII. 10: „Decebal, temându-se ca romanii, după victoria lor, să nu ajungă până la reşedinţa sa regală, puse să fie tăiaţi de ramuri arborii din împrejurimi şi înfipse arme în trunchiurile lor cu gândul ca duşmanii, înspăimântaţi de această privelişte, care apărea ca o oştire gata de atac, să se retragă. Ceea ce s-a şi întâmplat”.

Check Also

Bătălia din Golful Leyte (23-26 octombrie 1944)

Bătălia din Golful Leyte (23-26 octombrie 1944) este o bătălie navală şi aeriană decisivă în …

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813)

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813) este o victorie decisivă a Statelor Unite asupra …

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …