Evadatul de peste Rhin, de Panait Istrati (comentariu literar, rezumat literar)

Evadatul de peste Rhin, de Panait Istrati, este o povestire scrisă la Geneva în ianuarie 1918 şi a cărei primă ediţie a apărut în „Analele Brăilei”, nr. 3 din decembrie 1971.

Panait Istrati

Fragment

L-am întâlnit acum câteva zile pe scările Consulatului român. Eu coboram, el urca însoţit de un domn de la „Crucea roşie internaţională”.

Îl întrebai în treacăt.

- Eşti român?

- Da! îmi răspunse scurt şi figura-i de ţăran necăjit se lumină o clipă.

- Din ce parte? mai adăugai.

- Din Valea Oltului...

- Şi cum ai ajuns aici?

- Am trecut Rhinul înot, cu patru francezi.

- Bine, du-te sus, eu te aştept la ieşire.

Şi aşteptându-l, mă gândeam că printre atâtea alte naţionalităţi, care şi-au găsit scăparea pe pământul Elveţiei, a fost scris ca şi două depărtate braţe româneşti să lupte cu valurile reci ale Rhinului, întinzând grumajii încordaţi de groaza morţii spre malul liberator.

După un timp oarecare, îl revăzui coborând împreună cu tot Comitetul nostru de ajutor, doamne şi domni, şi fiindcă era amiază, ni se făcu cinstea de-a fi poftiţi să luăm masa împreună. Cum eram curios să-i aflu odiseea, tăbărâi pe el cu întrebările, dar el îmi răspundea rar, cu greutate şi privea mereu pământul. Recunoşteam pe ţăranul român, gânditor, econom la vorbă şi liniştit în mişcări, aşa cum îl descrie cu multă competenţă domnul Eugene Pittard.

La restaurant - dans le fracas d’une epouvantable vaisselle - îşi pierdu cumpătul, bineînţeles, dar fără ridicul. Nu ştia numai ce să facă cu atâtea tacâmuri şi, profitând de un moment prielnic, îmi şopti privind mereu în jos:

- Pe masa asta sunt mai multe farfurii decât în toată Slătioara!

Fu servit, apoi copleşit cu întrebările. Era şi firesc. A trebuit omenirii catastrofa de azi, pentru ca să ajungă un ţăran român să înfrunte înot valurile Rhinului. Şi să ne fie iertat, dacă îndrăznim să umplem o coloană sau două de ziar elveţian, împărtăşind şi altora câte ceva din impresia produsă asupra noastră de acest umil erou, frântură depărtată a unui dezastru fără seamăn, poate, chiar în războiul de astăzi.

Check Also

Legenda lui Jolde, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Ideea acestei drame istorice, nedusă până la capăt, încolţeşte în mintea lui Alecsandri la Mirceşti, …

Becri-Mustafa, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Schiţa unei drame istorice în trei acte cu acest titlu se află pe fila 14r …

La Bucureşti, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În scrierile sale dramatice de după 1862, Vasile Alecsandri critica multele păcate ale administraţiei şi …

Sânziana şi Pepelea, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

După apariţia în volum a lui Despot-Vodă, Vasile Alecsandri părăseşte Bucureştii, pe la jumătatea lui …

Les bonnets de la comtesse, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În iarna 1863-1864, când Vasile Alecsandri atinsese vârsta de 43 de ani, faima lui de …