Evadatul de peste Rhin, de Panait Istrati (comentariu literar, rezumat literar)

Evadatul de peste Rhin, de Panait Istrati, este o povestire scrisă la Geneva în ianuarie 1918 şi a cărei primă ediţie a apărut în „Analele Brăilei”, nr. 3 din decembrie 1971.

Panait Istrati

Fragment

L-am întâlnit acum câteva zile pe scările Consulatului român. Eu coboram, el urca însoţit de un domn de la „Crucea roşie internaţională”.

Îl întrebai în treacăt.

- Eşti român?

- Da! îmi răspunse scurt şi figura-i de ţăran necăjit se lumină o clipă.

- Din ce parte? mai adăugai.

- Din Valea Oltului...

- Şi cum ai ajuns aici?

- Am trecut Rhinul înot, cu patru francezi.

- Bine, du-te sus, eu te aştept la ieşire.

Şi aşteptându-l, mă gândeam că printre atâtea alte naţionalităţi, care şi-au găsit scăparea pe pământul Elveţiei, a fost scris ca şi două depărtate braţe româneşti să lupte cu valurile reci ale Rhinului, întinzând grumajii încordaţi de groaza morţii spre malul liberator.

După un timp oarecare, îl revăzui coborând împreună cu tot Comitetul nostru de ajutor, doamne şi domni, şi fiindcă era amiază, ni se făcu cinstea de-a fi poftiţi să luăm masa împreună. Cum eram curios să-i aflu odiseea, tăbărâi pe el cu întrebările, dar el îmi răspundea rar, cu greutate şi privea mereu pământul. Recunoşteam pe ţăranul român, gânditor, econom la vorbă şi liniştit în mişcări, aşa cum îl descrie cu multă competenţă domnul Eugene Pittard.

La restaurant - dans le fracas d’une epouvantable vaisselle - îşi pierdu cumpătul, bineînţeles, dar fără ridicul. Nu ştia numai ce să facă cu atâtea tacâmuri şi, profitând de un moment prielnic, îmi şopti privind mereu în jos:

- Pe masa asta sunt mai multe farfurii decât în toată Slătioara!

Fu servit, apoi copleşit cu întrebările. Era şi firesc. A trebuit omenirii catastrofa de azi, pentru ca să ajungă un ţăran român să înfrunte înot valurile Rhinului. Şi să ne fie iertat, dacă îndrăznim să umplem o coloană sau două de ziar elveţian, împărtăşind şi altora câte ceva din impresia produsă asupra noastră de acest umil erou, frântură depărtată a unui dezastru fără seamăn, poate, chiar în războiul de astăzi.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …