Eugeniu Dobrotă

Eugeniu Dobrotă (23 decembrie 1893, Poiana Sibiului, judeţul Sibiu - 11 decembrie 1973, Poiana Sibiului) - prozator şi culegător de folclor. Este fiul Elisabetei şi a lui Nicolae Dobrotă, preot.

Şi-a început studiile în localitatea natală şi le-a continuat la gimnaziul românesc din Braşov şi la Facultăţile de Medicină din Cluj (1912-1913, 1919-1921) şi Budapesta (1917-1918). Pentru a nu fi trimis în război, în perioada 1913-1917, urmează şi cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu.

Între 1921 şi 1925, funcţionează ca asistent la Facultatea de Medicină din Cluj, pentru ca apoi să ocupe postul de medic-şef al dispensarului din Poiana Sibiului, pe care nu-l va mai părăsi decât pentru scurt timp, în perioada 1948-1953, când este transferat în localităţile Slimnic (judeţul Sibiu) şi Lisa (judeţul Braşov).

Volumul de debut, Lăcrămioare (1917), un mănunchi de „cântece de război culese de la fetele din Poiana Sibiului”, a fost tipărit în 1917, pe cheltuiala autorului (ca de altfel toate volumele sale). Textele autentice sunt însoţite de indicaţii privind numele şi porecla informatoarelor. „Lăcrămioarele” culese - majoritatea doine - se înscriu între contribuţiile transilvănene meritorii la valorificarea poeziei tradiţionale „de război”.

Soarele din Piatra Albă (1940), subintitulat „roman din Carpaţi”, volum cu puternice accente autobiografice, vrea să fie o pledoarie pentru revenirea la natură şi în natură. Intenţia autorului, mărturisită într-o scurtă prefaţă, a fost aceea de a atrage atenţia „adevăraţilor români”, că „neamul... nu mai poate progresa” decât printr-o reîntoarcere la valorile perene ale satului - unica sursă şi şansă a „însănătoşirii” societăţii româneşti.

Călător de elită, amintind de Dinicu Golescu şi Ion Codru-Drăguşanu, Dobrotă îşi aşterne pe hârtie impresiile culese din lungile peregrinări prin Europa, Orientul Mijlociu sau Africa. Pretutindeni pe unde-l poartă paşii - de la Assuan la Ierusalim, de la Paris la Munchen sau Viena - duce cu sine dorul după pământul de-acasă, după Carpaţi. Inevitabilele comparaţii cu realităţile româneşti îl dor şi, nu o dată, îi produc dezamăgiri. Personalitatea doctorului Dobrotă lărgeşte registrul de expresii umane şi culturale ale Mărginimii Sibiului.

Opera literară

  • Spre soarele de la Assuan, Poiana Sibiului, 1935;
  • Ierusalim-Paris, Poiana Sibiului, 1935;
  • Soarele din Piatra Albă, Poiana Sibiului, 1940.

Culegeri

  • Lăcrămioare, 1917.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …