Drăgaica sau Sânzienele

În calendarul creştin (ortodox şi greco-catolic) este menţionată o datină - a „Sânzienelor” sau „Drăgaicelor”, peste care s-a suprapus sărbătoarea creştină a naşterii Sf. Ioan Botezătorul - pe data de 24 iunie.

Este obicei păgân, amintit prima dată de cărturarul Dimitrie Cantemir, în secolul al XVII-lea, ca simbolizând în Moldova o sărbătoare a coacerii şi maturizării holdelor. „Drăgaica”, cea mai frumoasă fată din sat (sau mai multe sate), identificată cu zeiţa Diana, este împodobită cu cunună de spice şi este însoţită de fete curate la cea mai bogată holdă. Acolo, fetele întind un joc după care se întorc în sat şi sunt stropite cu apă de flăcăi pentru a simboliza fertilitatea.

Prin calitatea sa de a înflori în cea mai lungă zi a anului, sânziana a devenit reper calendaristic pentru aprecierea stadiului de dezvoltare a culturilor; dacă înfloreşte înainte de ziua care îi este dedicată, 24 iunie, stadiul vegetal al plantelor este avansat şi invers. În nordul României şi în zonele de munte la înfloritul sânzienii se începea cositul pajiştilor.

„Sânziana” are multe semnificaţii: agăţată în stâlpii porţilor, apără oamenii, mormintele şi holdele de forţele malefice. Fata care pune floarea sub căpătâi, în noaptea de sânziene, îşi vede în vis ursitul; femeia care îşi înfăşoară mijlocul cu tulpini de sânziene este ocolită de dureri de şale la seceriş, fecioarele şi nevestele care o poartă în sân sau în păr devin atrăgătoare.

Caracterul ludic al „Drăgaicei” se vede şi din textul ce se cânta pe o melodie de dans, cules în Muntenia: „Hai, drăgaică, să sărim, / Să sărim, să sărim, / Că ştii iarna ce păţim / Cu mălai din râşnicioară, / Cu peşte din undicioară... / Mi-au venit drăgaicele / Să reteze spicele, / Drăgaicele dragile. / Drăgaicele mititele / Au plecat la floricele, / Îmbrăcate în boşcele, / Mor băieţii după ele... / Mi-a venit vara bogată / Cu tichii de la copii, / Cu mărgele de la fete, / Cu brăţări de la neveste”.