Doi morţi vii, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Doi morţi vii, de Vasile Alecsandri, este un vodevil.

Scris, probabil, la începutul anului 1851, la solicitarea lui Matei Millo, cam în aceeaşi vreme cu Crai-nou şi Kir Zuliaridi, vodevilul a fost prezentat curând după aceea, pus pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în interpretarea artiştilor: Millo (Ghiftui), Luchian (Hagi-Flutur), Neculau (Acrostihescu), Teodorini (Egor), Teodoru (Talpă-Lată), Bossie (Cârcioc), demoazela Gabriela (Tiţa), Nini (Ion lacheul) şi doamna Sterian (Ferchezanca).

Piesa a rezistat vreme îndelungată, s-a reprezentat mai târziu şi la Bucureşti, iar la Cernăuţi a fost foarte bine primită. Iată ce spune A. Hurmuzachi în raportul său la adunarea generală I a Societăţii pentru literatura şi cultura română în Bucovina, ţinută la Cernăuţi în 11/23 ianuarie 1865 (Teatrul naţiunal din Cernăuţi, în „Foaia Societăţii...”, nr. 1, 2, 3 din 1 martie 1865): „Ni se mai cere un raport despre teatru, şi-l dăm cu mulţămire [...] Ultimele reprezentări fiind atât după piesele bune şi alese, cât şi după jocul actorilor foarte bune [...], nu am avea nevoie a aminti, de pildă, decât reprezentarea ce s-au dat în folosul soţietăţii literare naţiunale de aici [...].

Niciodată sala teatrului nu era mai plină, niciodată publicul mai ales, mai elegant şi mai bine dispus, pentru că oricine au dorit a-şi arăta simpatia pentru soţietatea literară şi, prin urmare, pentru români, s-au grăbit a veni în acea seară la teatru şi a împlini dară deodată două scopuri bune şi frumoase, de a aduce un sprijin mai mult soţietăţii lit. şi o încurajare artei naţiunale. Iată de ce avem deosebită mulţămire a recunoaşte că reprezentaţiunea din acea seară au fost de tot demnă unei adunări atât de mare şi unei ocaziuni atât de serioase.

Vasile Alecsandri

Se juca mai întâi Doi morţi vii. Astă piesă, una din cele mai glumeţe şi vesele produceri a muzei comice a d-lui Vasile Alecsandri, cu tipurile, portretele sale atât de vie şi bine copiate ale lipovanului Egor, a lui Hagi-Flutur, a Ferchezancei, a lui Ghiftui, a poetastrului Acrostihescu, a lui Talpă-Lată etc. e, desigur, una din cele mai bune comedii pe care le avem; nu e dar de mirare că, plăcând totdeauna foarte mult, fu cerută anume pentru astă ocaziune. Jocul actorilor, carii dau foarte bine astă piesă, au fost astă dată cât se poate de bun; toţi şi-au dat cea mai mare silinţă şi tuturor dar le revine o parte din succesul acestei frumoase seri.”

Doi morii vii, una dintre cele patru adaptări la care Alecsandri a indicat originalele franceze (Doi morţi vii - 1851, Kir Zuliaridi - 1852, Ginerile lui Hagi-Petcu - probabil 1865 şi Sfredelul Dracului - 1880), este localizarea piesei L’homme blase de Duvert şi Lausanne, care „de la 1843 continua să culeagă aplauze pe scena Vodevilului” din Paris (conferă Charles Drouhet).

A fost publicat în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic, 1852; Potpuri literar, 1854 (fragment din scena II, Actul I); Vioara teatrului românesc, 1857 (cupletele: Din a mea copilărie, Hop, hop, hop, Îi mare cu cei mici, Frunză verde peliniţă); Opere complete, 1875.

O redactare autografă se păstrează la Biblioteca Academiei Române în manuscrisul nr. 1.454, 25 file (numai actul I - datat 1851). În manuscris se menţionează şi distribuţia, care este în general aceea indicată în Repertoriul dramatic şi în ediţia 1875, cu excepţia interpretului lui Acrostihescu, care aici este Papaiani.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …