În docurile Brăilei, de Panait Istrati (comentariu literar, rezumat literar)

Versiunea românească a manuscrisului inedit şi neterminat a fost realizată şi publicată de Alexandru Talex în „Manuscriptum”, nr. 1 şi 2 din 1973.

În limba franceză a fost reprodus, cu titlul Dans les docks de Brăila, în volumul Le Pelerin du coeur, Gallimard, Paris, 1984.

Manuscris neterminat.

Panait Istrati

Fragment

În acea zi de vară a anului 1898 - când m-am hotărât să intru ucenic la Atelierele mecanice din Docurile Brăilei - biata mea mamă fu lovită de o mare supărare: vaca noastră, Dumana, murise în chip tragic, de cuţitul unui vraci care încercase să-i ia sânge.

În seara din ajun, Dumana se înapoiase de pe islaz cam tristă. Mama nu se nelinişti peste măsură. Îi spuse, mângâind-o pe frunte:

- Da! Mă simt vinovată! Ţi-am vândut viţelul. Dar, în curând, o să ai altul. Ia te uită ce burtă ai!

Şi-i pipăi burta, în timp ce vaca o privea cu frumoşii săi ochi umezi. Asta fu totul în seara aceea. Apoi ne-am dus, ca de obicei, îndată la culcare, deoarece mama se lupta din greu cu istovitoarele sale zile de spălătoreasă. Înainte să adoarmă, aduse iarăşi vorba despre vacă:

- Numai să nu fie bolnavă... Doamne, e atât de tânără. Abia la al treilea viţel. Şi ce lapte! Aş putea vinde de zece ori mai mult. E singurul nostru mijloc de a ne întreţine... Ai adormit, Adriene?

Nu dormeam. Dar nici la Dumana nu mă gândeam. Mintea îmi era la domnul Nicolau, administratorul docurilor. Mama muncea la el, lunar, câte o săptămână. Nu era o „casă bună”: familie numeroasă, rufărie multă, zgârcenie dezgustătoare. De la această „casă”, mama se întorcea seara cu mâna goală; nici măcar o surcea sau o bucăţică de săpun, nici un pic de făină, nici cel mai mic petec de pânză. Doi lei pentru o zi de trudă, timp de patrusprezece ore, cu o hrană ca vai de lume, în timp ce, „de la ovrei”, mama venea acasă cu braţele pline:

- Ia, biată Joiţo, ia şi asta şi ailaltă! Ai un copil şi eşti fără bărbat!

Într-o zi pe când mă aflam la „domnul Administrator”, acesta catadicsi să mă întrebe „ce-o să devin”. Îndată mama îi povesti, din rărunchi, cât eram de săraci, ceea ce mă întrista, deoarece nu trebuie să fii sincer cu oamenii egoişti. Totuşi, domnul Nicolau îi spuse:

- Fă-mi o cerere de angajare ca ucenic la Atelierele mecanice. O s-o aprob. Şi micuţul o să-şi facă un viitor.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …