În docurile Brăilei, de Panait Istrati (comentariu literar, rezumat literar)

Versiunea românească a manuscrisului inedit şi neterminat a fost realizată şi publicată de Alexandru Talex în „Manuscriptum”, nr. 1 şi 2 din 1973.

În limba franceză a fost reprodus, cu titlul Dans les docks de Brăila, în volumul Le Pelerin du coeur, Gallimard, Paris, 1984.

Manuscris neterminat.

Panait Istrati

Fragment

În acea zi de vară a anului 1898 - când m-am hotărât să intru ucenic la Atelierele mecanice din Docurile Brăilei - biata mea mamă fu lovită de o mare supărare: vaca noastră, Dumana, murise în chip tragic, de cuţitul unui vraci care încercase să-i ia sânge.

În seara din ajun, Dumana se înapoiase de pe islaz cam tristă. Mama nu se nelinişti peste măsură. Îi spuse, mângâind-o pe frunte:

- Da! Mă simt vinovată! Ţi-am vândut viţelul. Dar, în curând, o să ai altul. Ia te uită ce burtă ai!

Şi-i pipăi burta, în timp ce vaca o privea cu frumoşii săi ochi umezi. Asta fu totul în seara aceea. Apoi ne-am dus, ca de obicei, îndată la culcare, deoarece mama se lupta din greu cu istovitoarele sale zile de spălătoreasă. Înainte să adoarmă, aduse iarăşi vorba despre vacă:

- Numai să nu fie bolnavă... Doamne, e atât de tânără. Abia la al treilea viţel. Şi ce lapte! Aş putea vinde de zece ori mai mult. E singurul nostru mijloc de a ne întreţine... Ai adormit, Adriene?

Nu dormeam. Dar nici la Dumana nu mă gândeam. Mintea îmi era la domnul Nicolau, administratorul docurilor. Mama muncea la el, lunar, câte o săptămână. Nu era o „casă bună”: familie numeroasă, rufărie multă, zgârcenie dezgustătoare. De la această „casă”, mama se întorcea seara cu mâna goală; nici măcar o surcea sau o bucăţică de săpun, nici un pic de făină, nici cel mai mic petec de pânză. Doi lei pentru o zi de trudă, timp de patrusprezece ore, cu o hrană ca vai de lume, în timp ce, „de la ovrei”, mama venea acasă cu braţele pline:

- Ia, biată Joiţo, ia şi asta şi ailaltă! Ai un copil şi eşti fără bărbat!

Într-o zi pe când mă aflam la „domnul Administrator”, acesta catadicsi să mă întrebe „ce-o să devin”. Îndată mama îi povesti, din rărunchi, cât eram de săraci, ceea ce mă întrista, deoarece nu trebuie să fii sincer cu oamenii egoişti. Totuşi, domnul Nicolau îi spuse:

- Fă-mi o cerere de angajare ca ucenic la Atelierele mecanice. O s-o aprob. Şi micuţul o să-şi facă un viitor.

Check Also

Legenda lui Jolde, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Ideea acestei drame istorice, nedusă până la capăt, încolţeşte în mintea lui Alecsandri la Mirceşti, …

Becri-Mustafa, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Schiţa unei drame istorice în trei acte cu acest titlu se află pe fila 14r …

La Bucureşti, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În scrierile sale dramatice de după 1862, Vasile Alecsandri critica multele păcate ale administraţiei şi …

Sânziana şi Pepelea, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

După apariţia în volum a lui Despot-Vodă, Vasile Alecsandri părăseşte Bucureştii, pe la jumătatea lui …

Les bonnets de la comtesse, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În iarna 1863-1864, când Vasile Alecsandri atinsese vârsta de 43 de ani, faima lui de …