Diversitatea tematică, stilistică şi de viziune în poezia interbelică

Premisă. Definirea cazului

Destinul literaturii în anii ’20-’30 a fost profund marcat de două fenomene: manifestarea simbolismului, care precede poezia modernistă interbelică, şi teoretizarea sincronismului de către Eugen Lovinescu. Dacă prin sincronismul lovinescian se explică, în parte, dezvoltarea întregii literaturi a epocii, inclusiv a romanului modern, experienţa simbolismului european devine punctul de pornire al poeziei interbelice. Dar şi romanul şi poezia sunt expresia unei noi sensibilităţi, citadine, care modifică relaţia dintre om şi lume, felul în care artistul se înţelege acum pe sine şi în raport cu lumea exterioară.

Perioada interbelică înseamnă, pe de altă parte, şi separarea definitivă a domeniilor literaturii, în sensul în care Nicolae Manolescu preciza în studiul Metamorfozele poeziei: „Poezia modernă rezultă din simbolism şi simbolismul reprezintă el însuşi, într-o măsură, o experienţă suficientă în sine, închisă. Simbolismul e nu doar un început, ci şi un sfârşit. Refuzând retorica, didacticul, anecdoticul, poetul simbolist încearcă să întemeieze poezia nu pe ce exprimă, nici pe funcţia ei, ci pe ea însăşi, ca mic univers într-un raport de paralelism cu universul real, coerent şi autonom prin ritmul interior de care se lasă condus”.

Ce ar trebui să înţelegem din enunţurile de mai sus? Dincolo de relaţia pe care criticul o stabileşte cu simbolismul, este cazul să observăm o caracteristică esenţială a poeziei interbelice, aceea de a-şi constitui propriul domeniu şi univers imaginar - de teme, motive, viziune, stil - de a deveni, o experienţă suficientă sieşi. Astfel, poezia modernă se îndepărtează, acum, definitiv, de biografic şi de anecdotic, de ceea ce până atunci se constituia în puncte de pornire ale creaţiei asociate lumii reale. Se îndepărtează, cu alte cuvinte, şi de acea lirică pe care Ion Barbu o va asocia poeziei leneşe.

Un alt fel de lirică va înlocui vechea poezie, o lirică a esenţelor, în cazul lui Ion Barbu, aflată sub constelaţia şi în rarefierea lirismului absolut, o lirică numită fie poezie pură, fie poezia ermetică, sau chiar poezie metafizică. În acest context, rolul contestatar al avangardei va fi important, dacă nu la nivelul constituirii unui univers imaginar coerent, atunci, în mod sigur, la nivelul limbajului poetic pe care îl va revoluţiona.

Check Also

Mediile culturale româneşti în perioada interbelică

O politică de unificare în domeniul culturii Principiile şi temeliile pe care s-a înălţat România …

Tendinţe şi opţiuni în cultura românească interbelică

Europenism şi naţionalism Dacă în secolul al XIX-lea dominanta culturală erau elementele de unire între …

Naţional-socialismul în perioada interbelică

Republica de la Weimar În toamna anului 1918, mişcările revoluţionare l-au determinat pe împăratul Wilhelm …

Revizionismul şi degradarea relaţiilor internaţionale în perioada interbelică

Revizionismul în afara Europei Ordinea internaţională instaurată la sfârşitul primului război mondial prin hotărârile de …

Diversitatea etnică şi confesională, soluţii politice în perioada interbelică

O nouă structură etnică şi confesională După 1918, România a cuprins patru regiuni care fuseseră …