Distrugerea satelor şi urbanizarea forţată în perioada comunistă

Industrializarea şi construcţia de locuinţe

Industrializarea forţată, începută în anii 1949-1950, a avut ca primă consecinţă migrarea rapidă a unei mari părţi din populaţie de la sat la oraş. Populaţia urbană a crescut de la 3.486.995 în 1948 (22% din total) ia 5.667.555 în 1965 (25,8% din total) şi la 11.540.954 în 1985, adică 50,6% din total.

La sfârşitul anilor ’50 şi în anii ’60, PCR şi conducerea de stat au lansat un program extins de construcţii de locuinţe, pentru a împlini cerinţele urgente ale noilor orăşeni. Vreme de 15 ani, între anii 1955 şi 1970, apartamentele au fost construite la periferie, pe terenuri virane, de-a lungul unor bulevarde de centură şi al şoselelor de acces în oraşe (cazul cartierelor bucureştene Berceni, Titan, Drumul Taberei sau Militari).

În această primă fază, până la începutul anilor ’70, este corect să afirmăm că în general centrele istorice nu au fost afectate. Primele demolări majore în zonele arhitecturii tradiţionale au avut loc la Suceava, Piteşti, Vaslui, Giurgiu şi Târgovişte. După 20 de ani de la începutul acestui proces, structura şi aria clădirilor a cel puţin 29 de oraşe din România erau distruse în proporţie de 85-90%, fiind înlocuite cu blocuri de apartamente de un caracter total diferit.

Sistematizarea rurală

Transformarea principalelor oraşe ale ţării în „colhozuri urbane” s-a desfăşurat în paralel cu un amplu program de sistematizare în lumea satului. În 1973, acest program a fost iniţiat în judeţele din apropierea Capitalei (Ilfov şi Călăraşi) şi extins apoi la nivelul întregii ţări.

Sistematizarea ariilor rurale a fost motivată de dimensiunile reduse ale localităţilor existente, pierderile de teren agricol, extinderea gospodăriilor de-a lungul drumurilor, o concentrare de investiţii în unităţi cu mai bune perspective economice. Aceasta în condiţiile în care satul mic reprezenta dimensiunea normală pentru ţărănimea română. Casa unei familii şi comunitatea rurală restrânsă sunt cele două modele esenţiale ale individualismului ţăranilor.

Sistematizarea rurală prevedea reamplasarea gospodăriilor din satele mici şi risipite, considerate ca fiind lipsite de perspective de dezvoltare. Totodată, legea din 1974 privind „sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale” prevedea ca restul satelor să fie organizate de-a lungul unor zone funcţionale, de pildă unităţi de producţie, locuinţe, clădiri sociale şi culturale, străzi etc. Primăria, şcoala, unitatea medicală, magazinele şi cinematograful urmau să fie plasate în centrul satului. Loturile din jurul caselor nu trebuiau să depăşească 200-250 mp.

De la începutul anilor ’80 sistematizarea a devenit parte integrantă a planurilor anuale şi cincinale. În septembrie 1985 se prevedea că reconstrucţia satelor, adică transformarea lor în aşezări urbane cu profil agro-industrial şi eficientizarea agriculturii socialiste prin câştigarea de teren agricol, trebuia încheiată în următorii 15 ani.

Cifrele publicate în martie şi iunie 1988 vizau dispariţia a circa 900 de comune, din totalul de 2.705, şi o reducere a numărului satelor, de la 13.123 la maximum 5.000-6 000. În acest fel, 7.000-8.000 de aşezări rurale dispăreau de pe harta României, iar cele care rămâneau trebuiau demolate şi reconstruite în proporţie de 50-55%.

Voinţa şi hotărârea fermă a forurilor politice de a întreprinde şi a încheia programul de sistematizare în jurul anului 2000 au fost din nou exprimate la Conferinţa naţională a PCR din decembrie 1987. Scopul final era „accelerarea procesului de omogenizare a societăţii socialiste româneşti, reducerea diferenţelor principale dintre sat şi oraş şi crearea unei societăţi a oamenilor muncii”.

Check Also

Regimul naţional-comunist din România

Din 1965, România cunoaşte vreme de 24 de ani un regim naţional-comunist care a fost …

Viaţa comercială şi urbanizarea Craiovei în secolul al XVII-lea

După fluctuaţia demografică de la sfârşitul secolului al XVI-lea, Craiova înregistrează o creştere treptată a …

Satele târguri şi oraşele din spaţiul românesc

Habitatul rural În perioada prestatală principala formă de comunitate umană, în spaţiul românesc, a fost …

România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă

Preliminariile regimului totalitar Evenimentele de la 23 august 1944, au dus la ieşirea României din …

Ţara Haţegului în secolele XIII-XV. Satele haţegane

Problemele geografiei istorice haţegane Reconstituirea hărţii Ţării Haţegului din vremea celor mai vechi informaţii scrise …