Discurs publicistic

Discursul publicistic se foloseşte atât în presa scrisă, cât şi în cea audiovizuală.

Cel mai des întâlnite tipuri sunt ancheta, interviul, mica publicitate, reportajul, ştirea / grupajul de ştiri.

Deşi diversitatea tipologică are drept consecinţă diversitatea lexicală, caracteristicile frecvente sunt claritatea limbajului şi concizia, preferinţa pentru neologisme, jocul de cuvinte, amestecul de limbaj popular, familiar şi argotic.

Deoarece, în paralel cu informarea, ţintele discursului publicistic sunt şi convingerea şi determinarea unor stări afective, el se caracterizează prin subiectivitatea perspectivei şi prin tendinţa de permanentă reîmprospătare a expresiei.