Dincolo de nisipuri, de Fănuş Neagu (comentariu literar, rezumat literar)

Fănuş Neagu s-a inspirat adesea din lumea fabuloasă a Bărăganului şi a meleagurilor natale ale Brăilei, pe care a ilustrat-o în nuvele - Cantonul părăsit, Vară buimacă şi romane - Îngerul a strigat, Frumoşii nebuni ai marilor oraşe şi Scaunul singurătăţii. În peisajul literaturii contemporane, Fănuş Neagu ocupă un loc aparte, deoarece în proza lui realul se îmbină cu miticul, scriitorul apelând la o metaforă cu totul aparte, care-l individualizează stilistic.

Nuvela Dincolo de nisipuri a fost publicată în volumul Cantonul părăsit din 1964, fiind, aşa cum o numea Eugen Simion, „o naraţiune aproape fantastică., povestea, pe scurt, a unui miraj într-un cadru de viaţă debordantă”. În creaţiile lui Fănuş Neagu, faptele mărunte ale vieţii capătă importanţă şi valoare, devenind adevărate evenimente care determină destinele eroilor, iar acţiunile şi obsesiile lor reliefează puternic trăsăturile lor de caracter.

Semnificaţia titlului

Titlul Dincolo de nisipuri sugerează existenţa unui ideal spre care tinde să ajungă eroul principal, Şuşteru, eşecul fiind determinat de nesiguranţa şi de speranţa iluzorie redate prin metafora nisipurilor.

Construcţia şi momentele subiectului

Expoziţiunea

Ca în orice creaţie epică, în nuvela Dincolo de nisipuri, Fănuş Neagu fixează de la început timpul şi locul în care se petrece acţiunea, vara anului 1946, în realitatea dramatică a unui sat de pe malul râului Buzău: „Era în 1946, an de secetă cumplită”. Şuşteru, personajul principal al nuvelei, prin înfăţişare şi monolog interior, sugerează starea de sărăcie aprigă a oamenilor cauzată de seceta nemiloasă, care dura de două veri.

Bărbatul se trezeşte pe la amiază şi, „cu ochii cârpiţi de somn”, îşi umple luleaua cu frunze de iederă, smulse din rugul din faţa casei, pentru că nu mai avea tutun de patru zile. Starea de sărăcie chinuitoare a oamenilor este exprimată prin gândurile personajului, care constată că nevasta, soacra şi copiii se duseseră prin sat să facă rost de mâncare.

Fănuş Neagu

Bărbatului, „mic şi slab”, îi era foame şi se chinuia să iasă de sub influenţa visului, aflat în contradicţie cu nemiloasa realitate a secetei, care dura de două veri. Visase că plouase iar grădina de zarzavat înverzise ca altădată şi, trezit din somn, „avea poftă să mănânce o legătură de lăptuci”. Şuşteru este conştient că dorinţa este imposibil de realizat şi cugetă profetic: „Se vede treaba, îşi zicea, că visele se nasc în stomac şi urcă să moară în gură. Bine-ar fi, zău, să nu le aibă omul deloc”.

Şuşteru iese la drum, unde dascălul satului, despre care se spunea că înnebunise de foame, îi cere să tragă un fum din lulea. Imaginea satului este dezolantă, o femeie adună balegă într-o roabă, ca să-şi lipească prispa casei, un câine se scutură de purici, iar de la fierărie miroase a copită arsă. Şuşteru coboară la râu, dar lipsa apei pietrificase lutul de pe fund, rădăcinile plantelor atârnau putrede, iar albia părea „o omidă cenuşie”.

Intriga

Seceta prelungită şi absenţa apei creează o atmosferă de coşmar, halucinantă, ca şi starea sufletească a oamenilor. De aceea Şuşteru nu este lămurit dacă i se pare sau chiar zăreşte venind un călăreţ, care „se apropia în goana mare de sat”. Călăreţul striga şi arăta cu mâna în spatele lui, ţipând disperat că „vine gârla”: „A plouat la munte şi vine gârla. Vine Buzăul”.

Derutat şi confuz, Şuşteru nu înţelege imediat ce strigă omul, iar când se dezmeticeşte, necunoscutul era departe, dispăruse „ca o nălucă”, sporind senzaţia de halucinaţie, de vedenie care întruchipa dorinţa. De aceea, bărbatul simţi „că-l loveşte în faţă răcoarea apelor pornite de la munte”.

Desfăşurarea acţiunii

Desfăşurarea acţiunii este declanşată de această veste vitală pentru toată suflarea acestor meleaguri şi se stârneşte o agitaţie electrizantă între săteni, prin gesturile şi acţiunile eroului: „Dascăle, strigă Şuşteru, vine gârla, mă! Trebuie să dau luntrea la apă şi să curăţ şanţurile. Peste o săptămână mâncăm lăptuci”.

Clopotele bisericii au adunat satul întreg pe malul gârlei, toţi locuitorii erau cuprinşi de frenezie: bărbaţii sapă, sparg movilele de pământ, femeile îşi ţin strâns copiii din teama de a nu fi luaţi de viitură, iar un bătrân îşi pregăteşte cârligele pentru pescuit, intrând în conflict cu Şuşteru, care-l acuză că sperie peştele. Bărbaţii îşi suflecaseră pantalonii până mai sus de genunchi, „ca să nu li se ude mai târziu îmbrăcămintea”, pentru că „restul boarfelor le schimbaseră pe mălai la bogătanii şi morarii din satele de sus”. Şuşteru scoate luntrea din şopron, o duce la râu şi se apucă să cureţe şanţurile.

Agitaţia care a cuprins tot satul devenise absurdă, reflectând letargia de care fuseseră cuprinşi oamenii din cauza secetei apăsătoare. Ei sunt energizaţi acum de un optimism exagerat, din dorinţa acumulată atâta vreme ca natura să-şi reia cursul normal. Înserarea amplifică nerăbdarea, din ce în ce mai greu de stăpânit, a sătenilor, iar Şuşteru pune urechea la pământ să audă venirea apei şi brusc, încă cinci oameni se trântesc pe burtă, dornici să asculte sunetul apei. Sigur pe intuiţiile sale, Şuşteru emite ideea că „morarii din satele de sus ne-au tăiat apa” şi-i acuză de hoţie.

Oamenii se uită la el şi îşi amintesc că şi în alţi ani avuseseră probleme cu morarii şi înclină să-i dea dreptate. Revoltaţi, sătenii se avântă pe cai şi pornesc, cuprinşi de un fel de disperare, „ca o unitate de cavalerie”, spre satele dinspre munte, ca „să aducă gârla, altfel piereau”. Lumina fantastică şi ciudată a lunii creează o imagine halucinantă: „în faţă răsărise luna. Era galbenă şi vălurită ca obrazul unei bătrâne. Nisipul scânteia. Dunga lui albicioasă, ca de sidef, se isprăvea în lună. Sau poate de-acolo curgea în albia râului”.

Şuşteru călărea în fruntea cetei, care se împuţinează treptat, deoarece caii cădeau „stinşi de oboseală, slăbiţi din pricina foamei”. Drumul este anevoios şi lung. Ajunşi cu greu la prima moară constată că iazul este secat. La a doua moară, ceata se redusese la jumătate, iazul este, de asemenea, gol, iar jgheaburile sunt „pline până la jumătate cu ţărână. Nici un fir de apă nicăieri”. Morarul pândea în spatele uşii, speriat că e călcat de hoţi.

Punctul culminant

Când albia secată a râului începe să se zărească dreaptă, până în depărtare, oamenii se întoarseră din drum, convinşi că fusese o alarmă falsă.

Deznodământul

Şuşteru, rămas singur, porneşte mai departe, pentru că „Simţea mereu în faţă răcoarea valurilor”, sugerând dorinţa nestăpânită a bărbatului de a-şi transforma iluzia în realitate, suferinţa în bucurie. Eroul refuză înfrângerea şi continuă cursa de unul singur, stăpânit de obsesia idealului de a trece „dincolo de nisipuri”. Apa este motivul central al nuvelei, ca simbol al vieţii, în antiteză cu nisipul, care înseamnă prăbuşire, inutilitate, eşec.

Tragismul nuvelei

Tragismul nuvelei Dincolo de nisipuri reiese din măiestria lui Fănuş Neagu de a contura - prin naraţiune - imaginea terifiantă, dezolantă a satului de pe malul Buzăului. Faptele mărunte capătă semnificaţii majore, declanşează evenimente care marchează viaţa eroilor. Monologul interior, dialogul, gesturile şi faptele personajelor, dar mai ales obsesia secetei scot în relief trăsături caracteriale deosebite.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …