De ce m-am retras la Brăila, de Panait Istrati (comentariu literar, rezumat literar)

De ce m-am retras la Brăila, de Panait Istrati, este o povestire scrisă la Brăila în 1930 şi a cărei primă ediţie a apărut în ziarul brăilean „Ancheta” din 30 decembrie 1930.

Panait Istrati

Fragment

Brăila e oraşul în care am văzut pentru întâia oară lumina zilei. Am iubit-o în copilărie, am urât-o în adolescenţă, apoi am pierdut-o. M-am dus în lume. N-am mai fost pentru ea decât un musafir.

Acum, după ce-am făcut înconjurul mai multor vieţi, îmi regăsesc Brăila.

Cu ce stare sufletească o regăsesc, n-are să se ştie decât foarte târziu. Şi e păcat, fiindcă un tălmăcitor al limbajurilor mute se serveşte de fire, de viaţă, de fapte, numai şi numai ca să-şi strige la cer propria-i stare sufletească, zbuciumul lui lăuntric. Căci nu firea, nu viaţa, nu faptele există, ci numai stările noastre sufleteşti. De acolo vine că ne înţelegem aşa rău unii pe alţii, chiar atunci când suntem de bună-credinţă. Tot de-acolo vine şi faptul uimitor că ne înţelegem de minune, chiar atunci când singuri nu ştim de ce . Şi dacă potrivirile ori nepotrivirile acestea, deopotrivă de absurde , sunt adevărate pentru a judeca pe muritorul de rând , cât trebuie să fie ele adevărate, şi mai ales de rău venite, atunci când vrem să ascultăm, apoi să judecăm pe un tălmăcitor al limbajurilor mute, fără să ştim ce stare sufletească l-a stăpânit în clipa în care s-a pus să ne povestească ce e firea, cum e viaţa, care e înţelesul adânc al multelor noastre fapte.

Cu alte cuvinte, lumea nu piere atât de foame, de boală, de războaie, cât piere din neputinţă de a-şi da inima pe faţă. Piere, tot continuând să se sprijine pe două picioare, adică: cea mai crâncenă dintre toate morţile.

De-această moarte înceată se stinge astăzi Occidentul. Mor suflete în cămaşa lor de piele, care continuă să se bălăbănească în vânt până în ziua când o sută de capete pleşuve o conduc la ţintirim, fără să se verse o lacrimă. Singure bocitoarele publice, adică jurnaliştii, se tânguiesc pentru toată lumea, povestind pe şapte coloane ori pe două vingalace, cât de mândră a fost preţioasa cămaşă de piele care a încetat de a se mai bălăbăni în vânt.

Check Also

Legenda lui Jolde, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Ideea acestei drame istorice, nedusă până la capăt, încolţeşte în mintea lui Alecsandri la Mirceşti, …

Becri-Mustafa, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Schiţa unei drame istorice în trei acte cu acest titlu se află pe fila 14r …

La Bucureşti, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În scrierile sale dramatice de după 1862, Vasile Alecsandri critica multele păcate ale administraţiei şi …

Sânziana şi Pepelea, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

După apariţia în volum a lui Despot-Vodă, Vasile Alecsandri părăseşte Bucureştii, pe la jumătatea lui …

Les bonnets de la comtesse, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În iarna 1863-1864, când Vasile Alecsandri atinsese vârsta de 43 de ani, faima lui de …