Daniel Drăgan

Daniel Drăgan (20 decembrie 1935, Glodeni, judeţul Dâmboviţa) - poet, prozator şi publicist. Este fiul Floricăi (născută Niţescu) şi al lui Ion Drăgan, comerciant, petrolist şi brutar.

Frecventează şcoala primară din satul natal, apoi Colegiul Naţional Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Între 1949 şi 1952, este elev al Liceului „Ienăchiţă Văcărescu” şi colaborează cu poezii, recenzii, reportaje la gazeta „Chemarea” din Târgovişte, unde şi debutează în 1950. Orfan de tată, este nevoit să lucreze ca muncitor necalificat la Sovromtractor din Braşov, perioadă când participă la activităţile cenaclului literar de la clubul uzinei. Timp de 3 ani (1953-1955) este elev la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti.

Reîntors în Braşov, este încadrat redactor la ziarul „Drum nou” (1955-1958) şi, din nou, muncitor necalificat la Uzina de Tractoare. Revine ca redactor la ziarul „Drum nou” (1960-1966, 1968-1980), lucrând din 1966 la revista „Astra”, ca secretar general de redacţie. Se înscrie la Facultatea de Ziaristică din Bucureşti (1978-1983). În 1980, este numit redactor-şef al revistei „Astra”, de unde se retrage în 1990. A iniţiat şi condus seria nouă a revistei „Braşovul literar şi artistic” (1979-1981,1986), iar mai târziu, în regim privat, revista „Coresi” (1990-1993) şi Editura Arania (1991). Este ales preşedinte (1994) al Societăţii Patronilor de Edituri din România, între 1996 şi 1999 îndeplinind funcţia de preşedinte de onoare al aceleiaşi societăţi.

După începuturile publicistice de la Târgovişte, debutează cu versuri în revista „Tânărul scriitor” (1953). Colaborează la „Luceafărul de ziuă” (Braşov), „Viaţa românească”, „Contemporanul”, apoi, după 1960, la „Argeş”, „Cronica”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tomis”, „Ateneu” etc. Ca editor, după 1990, se preocupă de publicarea postumelor lui Darie Magheru, precum şi a altor opere importante ca, de exemplu, romanul lui Hans Bergel, Dans în lanţuri. În 1978, îi apare prima carte, romanul Doi ori doi.

În intervalul de aproape trei decenii de la debutul publicistic, până la apariţia romanului Doi ori doi, Drăgan a publicat versuri, a practicat gazetăria şi a scris două librete de operă: Trandafirii Doftanei (1961, muzica de Norbert Petri) şi Idolul sfărâmat (1968). Tatonările în căutarea formulei scrisului şi probabilele „accidente” de parcurs ale ziaristului ar putea explica amânarea (întârzierea) debutului editorial propriu-zis cu aproape două decenii faţă de congenerii săi, căci, după apariţia primului roman, scriitorul se arată prolific.

Doi ori doi este urmat de alte două romane, Oceanul (1980) şi Podul (1982), în fapt un ciclu, o trilogie încadrabilă cumva în tradiţia monografiei epice a unui mediu socio-profesional, reprezentată în perioada interbelică, de exemplu, de Carol Ardeleanu. Autorul îmbină, aici, observarea realităţii cu ficţiunea. Apropierea de reportaj este mereu vizibilă, în stil şi atitudine, în cadrul epic realist-documentar, cu evenimente şi personaje recognoscibile din Braşovul industrial al anilor ’60-’70.

În acelaşi timp, se vădeşte preferinţa prozatorului pentru un fel de roman-biografie (a unei uzine sau a unui şantier şi a oamenilor de aici, personaje construite maniheist, după canonul ideologic al epocii), elemente ale trilogiei de început fiind de regăsit în alte romane, publicate în anii ’80: Ursa mică (1985), Tare ca piatra (1987), Ursa mare (1988), Presimţirile (1989). Tendinţa de a imagina biografii exemplare este marcată prin punerea lor în contrast, sub aspectul vârstelor (implicând clasicul conflict între generaţii), al temperamentului sau al dimensiunii morale.

Volumul de povestiri şi nuvele Mărgele roşii (1984; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Braşov) produce o breşă în orientarea prozei lui Drăgan. Autorul se arată preocupat de profilul artistic al textului, în care dobândesc pondere spiritul analitic, sondajul psihologic, tentaţia parabolei şi a fantasticului. Naraţiunea capătă fluenţă şi vivacitate prin liricizare sau prin contrapunctul ludic, încastrate în „situaţii desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral şi psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanţe prinse cu fineţe, momente de intensificare a existenţei capabile să pună în valoare o dominantă sufletească” (Mircea Iorgulescu).

După 1990, şi-a editat în volume povestirile pentru copii (Cherry din Dover, 1992; Zgubilici şi Scândurica, 1992), a publicat culegeri de versuri (Hohote mari auzind, 1995; Clipa de Apoi. Discurs mistic, 2000) şi câteva romane. Dincolo de Arania (1996) este versiunea definitivă a romanului Ursa mare, în timp ce Stăpânii lumii, apărut în 1999, dar scris în deceniul anterior, este un roman cu tentă istorică, de factură tradiţională, obiectivă, având ca protagonist un parvenit în linia lui Dinu Păturică, proiectat însă pe fundalul anilor de instalare a comunismului în România. Dimensiunea sarcastică este vizibilă în turnura realist-naturalistă a naraţiunii. În Părintele Thom (2002), Drăgan abordează tema deportării saşilor după al doilea război mondial.

Opera literară

  • Doi ori doi, Bucureşti, 1978;
  • Oceanul, Bucureşti, 1980;
  • Podul, Bucureşti, 1982;
  • Mărgele roşii, Bucureşti, 1984;
  • Ursa mică, Cluj Napoca, 1985;
  • Tare ca piatra, Bucureşti, 1987;
  • Ursa mare, Cluj Napoca, 1988;
  • Presimţirile, Bucureşti, 1989;
  • Cherry din Dover - Cherry de Dover, ediţie bilingvă, traducere de Romaniţa Rusu şi Francois Mattei, Braşov, 1992;
  • Zgubilici şi Scândurica - Kuschelkopf und Frauschen, ediţie bilingvă, traducere de Reimar-Alfred Ungar, Braşov, 1992;
  • Hohote mari auzind, Braşov, 1995;
  • Dincolo de Arania, Braşov, 1996;
  • Stăpânii lumii, Braşov, 1999;
  • Clipa de Apoi. Discurs mistic, Braşov, 2000;
  • Părintele Thom, Braşov, 2002.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …