Dan Duţescu

Dan Duţescu (21 octombrie 1918, Bucureşti - 26 septembrie 1992, Bucureşti) - traducător. Este fiul Eleonorei (născută Palatini) şi al lui Constantin Duţescu, ziarist. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Şincai” din Bucureşti (1929-1937) şi ale Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba şi literatura engleză (1937-1941). În liceu, s-a bucurat de preţuirea profesorului de limba română, Ion Negoescu, care i-a publicat versurile în revista scolii (1934), iar în facultate a fost unul dintre studenţii preferaţi ai lui Dragoş Protopopescu.

După 1944, a urmat o lungă perioadă în care Duţescu a avut o existenţă plină de privaţiuni: din motive politice, i se refuză orice slujbă pe măsura meritelor sale de eminent cunoscător al limbii engleze; vreme de peste un deceniu, singurele lui surse de venituri erau onorariile meditaţiilor (pe atunci, prost plătite) şi, foarte rar, ale traducerilor unor cărţi care, potrivit mărturiilor sale, nu îl atrăgeau în nici un fel. În 1964 şi 1965, este lector de limba română la Londra, iar din 1971 până în 1973, la Cambridge.

Recunoaşterea însuşirilor lui de traducător va veni târziu, la mijlocul anilor ’50, odată cu cooptarea în colectivul care, la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, pregătea prima versiune românească a întregii opere dramatice a lui William Shakespeare. Şi, tot în aceeaşi perioadă, Duţescu a publicat traducerea unei selecţii din Povestirile din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer. Peste câţiva ani, când va apărea traducerea integrală a acestei capodopere a Evului Mediu englez, se va impune ca unul dintre cei mai de seamă traducători de poezie din ţara noastră. Dificultăţile lexicului englez vechi, ale construcţiei sintactice, erau sporite aici şi de formele prozodice fixe, de sistemul complicat al rimei, caracteristice poeziei medievale.

Textul lui Duţescu nu are însă deloc aerul unei traduceri: el e de o mare prospeţime, dând impresia că a fost compus direct în româneşte de un poet înzestrat cu un simţ ascuţit al pitorescului şi cu o mare ştiinţă a jocului de cuvinte. Tonul variază, ca şi în originalul englez, de la gravitatea din Povestirea cavalerului până la umorul suculent din Povestirea târgoveţei din Bath sau din comentariile hangiului. Datorită lui Duţescu, româna e una dintre foarte puţinele limbi moderne în care a fost tălmăcită în întregime opera celui mai mare poet al Angliei medievale.

Calităţile sale remarcabile de traducător se vădesc şi în versiunile româneşti ale dramaturgiei renascentiste, îndeosebi în acelea ale teatrului shakespearian; intensitatea tragică din Hamlet, patetismul aspru din Henric al IV-lea, cruzimea din Titus Andronicus sau efectele de un comic spumos din Comedia erorilor sunt păstrate cu o ştiinţă precisă a echivalenţelor lexicale şi a tehnicii versificaţiei. De asemenea, traducerile în engleză ale poeziei române sunt realizate cu o mare exactitate a rezonanţei lirice.

Duţescu a fost şi un excelent pedagog; în afara orelor sale de la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii bucureştene (unde a fost invitat târziu să profeseze, la începutul anilor ’60), pe care foştii lui studenţi le ţin minte ca pe nişte întâlniri pline de căldură, care nu excludeau, însă, seriozitatea actului didactic, el a întocmit, împreună cu bunul său prieten Leon Leviţchi, un manual, Să învăţăm limba engleză fără profesor (prima ediţie, 1965), care s-a bucurat de mare succes, fiind reeditată în mai multe rânduri.

A fost unul dintre primii care a folosit emisiunile radiofonice pentru organizarea unor lecţii de limbă engleză (la care i-a invitat constant să colaboreze pe studenţi de-ai săi).

Traduceri

  • Upton Sinclair, Balaurul, I-II, Bucureşti, 1946 (în colaborare cu L. Leu [L. Leviţchi]);
  • Peter Cheyney, Misiunea cea mare, Bucureşti, 1946;
  • E.M. Remarque, Arcul de triumf, Bucureşti, 1947 (în colaborare cu Fl. Nicolau); William Shakespeare, Comedia erorilor, în Opere, I, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Ion Frunzetti); Henric al IV-lea, partea I, în Opere, IV, Bucureşti, 1957; Titus Andronicus, în Opere, V, Bucureşti, 1958; Timon din Atena, în Opere, X, Bucureşti, 1962 (în colaborare cu Leon Leviţchi); Hamlet, Richard al III-lea, în Teatru, Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Leon Leviţchi); Antologie bilingvă, Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Leon Leviţchi); Henric al IV-lea, Richard al III-lea, în Opere complete, I, Bucureşti, 1982 (în colaborare cu Barbu Solacolu);
  • Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, Bucureşti, 1956; ediţia Bucureşti, 1969; Troilus şi Cresida, Bucureşti, 1978; Legenda femeilor cinstite şi alte poeme, Bucureşti, 1986;
  • Liu Ţîn, Zidul de bronz, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu Anda Boldur);
  • J. Webster, Diavolul alb, în Teatrul Renaşterii engleze, I, Bucureşti, 1964;
  • Th. Kyd, Tragedia spaniolă, în Teatrul Renaşterii engleze, II, Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Leon Leviţchi);
  • Beowulf, Bucureşti, 1969 (în colaborare cu Leon Leviţchi);
  • Jack London, Lupul de mare, Bucureşti, 1970;
  • J.K. Jerome, Trei pe două biciclete, Bucureşti, 1972;
  • Master Manole, Bucureşti, 1976;
  • Antologie de poezie americană, I-II, Bucureşti, 1977-1978 (în colaborare);
  • Antologie de poezie engleză, I-IV, Bucureşti, 1981-1984 (în colaborare);
  • Romanian Poems, Bucureşti, 1982;
  • Ana Blandiana, Poeme - Poems, ediţie bilingvă, prefaţă de Dumitru Micu, Bucureşti, 1982;
  • Ileana Mălăncioiu, Across the Forbidden Zone, Bucureşti, 1985;
  • Like Diamonds in Coal Asleep. Selections from 20th Century Romanian Poetry, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Andrei Bantaş şi Leon Leviţchi);
  • John Elsom, Mai este Shakespeare contemporanul nostru?, postfaţa traducătorului, Bucureşti, 1994.

Check Also

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …

Anghel Dumbrăveanu

Anghel Dumbrăveanu (21 noiembrie 1933, Dobroteasa, judeţul Olt) – poet, prozator şi traducător. Este fiul …