D-l Goe…, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară schiţă

I.L. Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română, mai ales prin comediile: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută şi D-ale carnavalului, în care prezintă aspecte caracteristice ale societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Numele său este legat şi de inegalabilele Momente şi schiţe, în care prezintă, cu mijloacele comicului şi într-o viziune satirică, întâmplări la care participă personaje reprezentative din societatea contemporană autorului. Schiţa este o operă epică - o naraţiune - în proză, de mici dimensiuni, în care se relatează o singură întâmplare semnificativă din viaţa unor personaje. Acţiunea din schiţă se petrece într-un interval de timp scurt, cel mult o zi, şi într-un spaţiu restrâns.

În opera literară D-l Goe..., care este o schiţă, I.L. Caragiale evidenţiază efectele nocive (dăunătoare) pe care educaţia greşită din familie le are asupra comportamentului copilului.

Titlul

Titlul schiţei este alcătuit din numele personajului principal, Goe, precedat de abrevierea apelativului ironic „Domnul”. Întâmplările narate evidenţiază contradicţia dintre esenţă şi aparenţă, deoarece comportamentul copilului este o parodiere a conduitei civilizate şi mature. Alăturarea substantivului „domnul” diminutivului „Goe”, precum şi punctele de suspensie din titlu dezvăluie intenţia satirică a lui Caragiale.

Fiind o operă epică, autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile şi sentimentele prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Întâmplările sunt povestite prin intermediul naratorului Spre deosebire de schiţa Vizită..., în care naratorul este şi personaj, aici naratorul îşi anunţă de la începutul schiţei intenţia de a rămâne în afara faptelor relatate la persoana a III-a: „Puţin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în capitală numai de hatârul fiului şi nepoţelului lor”.

Intriga acţiunii

Ca orice operă literară epică, schiţa D-l Goe... poate fi structurată pe momentele subiectului întâmplarea povestită se rezumă la o călătorie cu trenul din urbea X până la Bucureşti a tânărului Goe, împreună cu „cele trei dame”: mam’mare, mamiţica şi tanti Miţa. Motivul călătoriei, care constituie şi intriga acţiunii, este anunţat de la început: „Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta”.

Expoziţiunea

În expoziţiune sunt prezentate cele trei „dame”, care, „frumos gătite”, aşteaptă împreună cu „tânărul Goe”, pe peronul gării din urbea X, trenul ce urma să le ducă la Bucureşti, Goe, îmbrăcat cu „un frumos costum de marinar”, îşi manifestă impacienţa (nerăbdarea) cauzată de întârzierea trenului. Tot acum, în urma unei discuţii „filologice” privind forma corectă a cuvântului „marinar”, repetentul îşi dezvăluie obrăznicia, trăgând o concluzie categorică: „- Vezi că sunteţi proaste amândouă?”.

Desfăşurarea acţiunii

Venirea trenului şi urcarea precipitată a familiei marchează începutul desfăşurării acţiunii. După ce se fac locuri pentru „dame”, Goe rămâne pe coridorul vagonului „cu bărbaţii”. Scoate capul pe fereastră, iar atunci când i se atrage atenţia că nu e bine să facă asta, răspunde impertinent şi „scoate iar capul pe fereastră”.

I.L. Caragiale

Urmarea neascultării este pierderea pălăriei şi a biletului de călătorie, care era în „pamblica pălăriei”, întâmplare ce provoacă zbieretele disperate ale copilului. Între timp, soseşte conductorul pentru a controla biletele şi, după lungi discuţii de mahala, cele trei doamne sunt nevoite să plătească biletul „puişorului” şi o amendă „pe deasupra”.

Enervată, mamiţica îl zguduie pe Goe, spre supărarea bunicii, care-i ia apărarea şi-l trage în partea cealaltă. Din aceste mişcări bruşte, combinate cu „clătinătura vagonului în alt sens”, Goe îşi pierde echilibrul şi, lovindu-se la nas, începe să urle. Pălăria pierdută este înlocuită de bunica prevăzătoare, cu „un beret”. Mamiţica îi dă lui Goe „ciucalată” pentru a se împăca şi, în timp ce cucoanele stau de vorbă, copilul dispare pe coridor.

După un timp, mam’mare constată absenţa băiatului, pe care-l găseşte, după momente de disperare, blocat în „compartimentul unde nu intră decât o persoană”. Goe este eliberat cu ajutorul conductorului şi bunica se hotărăşte să rămână cu el pe culoar pentru a-l supraveghea.

Punctul culminant

Acum acţiunea atinge punctul culminant, deoarece, în ciuda sfaturilor bunicii, Goe trage semnalul de alarmă şi opreşte trenul. Cu toate cercetările întreprinse de personalul trenului, care „umblă forfota”, făptaşul nu este prins, deoarece „mam’mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe”.

Deznodământul

Deznodământul este simplu. Trenul ajunge la Bucureşti, iar cele trei cucoane însoţite de „puişorul” lor pornesc spre „bulivar” într-o trăsură.

Personajele

Personajele acestei opere literare sunt: Goe - personaj principal - şi cele trei dame, mam’mare, mamiţica şi tanti Miţa - care nu se individualizează prin comportament.

În această operă literară este povestită o singură întâmplare, călătoria cu trenul din urbea X până la Bucureşti, care prilejuieşte evidenţierea lipsei de educaţie de care dă dovadă Goe. Toate trăsăturile sale de caracter - obrăznicia, aroganţa, neastâmpărul - sunt efectele lipsei de educaţie, subordonându-se proastei creşteri. Cele trei cucoane dovedesc incultură şi lipsă de educaţie.

Asupra aspectului fizic al personajelor naratorul nu se opreşte, ci sugerează, printr-un singur aspect vestimentar, pretenţiile de a aparţine înaltei clase sociale, care sunt contrazise de realitate.

Valoarea artistică a operei este dată şi de talentul lui Caragiale de a îmbina dialogul cu naraţiunea, care au rolul de a evidenţia trăsăturile morale ale personajelor, caracterizate prin fapte şi limbaj. Prin ceea ce fac şi prin felul în care vorbesc, ele stârnesc râsul, ceea ce evidenţiază, o dată în plus, inegalabila capacitate a lui Caragiale de a realiza comicul de situaţie şi de limbaj.

Deşi la începutul schiţei naratorul îşi comunică în mod direct indiferenţa faţă de faptele ce urmează a fi relatate, tonul său ironic este evident, iar ridicolul cu care îşi acoperă personajele demonstrează intenţia sa critică.

Acţiunea se petrece într-un interval de timp scurt - pe durata unei călătorii cu trenul -, spaţiul de desfăşurare este restrâns - peronul şi coridorul vagonului, iar numărul de personaje este redus. Având aceste trăsături, opera literară D-l Goe... se încadrează la specia literară numită schiţă.

Check Also

Bucea şi căpăţână, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bucea şi căpăţână, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a …

Sur les elements turcs dans la langue roumaine, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Sur les elements turcs dans la langue roumaine, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic …

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …