Cultura Wietenberg

Numită aşa după aşezarea de pe dealul Wietenbeig (numit şi „Dealul Turcului”) pe malul Târnavei Mari lângă Sighişoara, această cultură reprezintă grupul caracteristic pentru epoca mijlocie a bronzului din podişul Transilvaniei, pe care îl ocupă în întregime şi fără a-l depăşi în nici o direcţie. Este cunoscută mai ales prin materiale descoperite întâmplător şi puţin studiate.

A luat naştere foarte probabil pe baza fondului local al culturii Coţofeni şi al celei cu „ceramică cu împunsături succesive”, dar primind - cum s-a menţionat deja - dinspre sud-est, prin cultura Tei, influenţe care i-au determinat aspectul deosebit. Centrul mai restrâns de formare nu i se cunoaşte încă, sunt însă indicii că el a fost câmpia Transilvaniei de unde apoi grupul s-a extins în întreaga provincie, absorbind probabil grupurile Schneckenberg şi Tei şi respingând pătrunderile Monteoru din sud-estul ei. Trebuie avut însă în vedere, în legătură cu procesul şi cu regiunea de formare a culturii Wietenberg şi faptul că o serie de elemente arheologice aparţinând epocii bronzului, din Transilvania, nu sunt studiate şi nu au fost încă încadrate în evoluţia acestei epoci.

Astfel, la sud de linia Mureşului, mai exact în Făgăraş, în Ţara Bârsei şi în Secuime, există unele elemente ceramice, legate de manifestări similare din fazele timpurii ale grupelor Verbicioara şi Monteoru; sunt descoperiri întâmplătoare, al căror context cultural nu se cunoaşte. S-ar putea ca ele să aparţină unor etape încă necunoscute din formarea culturii Wietenberg. De asemenea, la nord de linia Mureşului este documentat, tot prin descoperiri întâmplătoare, un grup din care fac parte vasele găsite la Gorneşti şi Suciu de Sus, dar care a mai apărut şi în alte locuri. Este vorba de o ceramică decorată cu ornamente spirali ce de o factură foarte evoluată şi rafinată, executate mai ales prin excizie. Este foarte probabil că acest grup, necercetat, reprezintă un element sudic, de origine imposibil de precizat deocamdată. Faptele amintite arată că în procesul formării culturii Wietenberg au participat eventual şi elemente care astăzi scapă analizei.

Cultura Wietenberg a fost răspândită destul de dens în Transilvania, unde numărul localităţilor în care s-au găsit astfel de urme se cifrează astăzi la circa 180, fapt care ar putea denota o oarecare desime de populaţie. Grupul Wietenberg a avut o dezvoltare mai îndelungată, în mai multe faze, care însă din lipsa unor cercetări mai atente se pot doar bănui, dar nu preciza în mod cert. Aşezările Wietenberg se găsesc atât pe terasele joase, cât şi pe plaiuri înalte sau în peşteri; nu se cunosc aşezări întărite sau cu nivele mai numeroase de locuire; este posibil ca păstoritul să fi jucat în acest grup un rol mai mare.

Prezentând în general aceleaşi caractere ca şi culturile contemporane din jurul ei, grupul Wietenberg se distinge în primul rând printr-o activitate războinică mai accentuată, manifestată prin folosirea topoarelor de luptă şi a „apărătoarelor de braţ” din bronz, cunoscute în aria ei prin descoperiri izolate sau prin depozite (ca cele de la Turda şi Ighiel, lângă Alba Iulia) şi prin cea a săbiilor. În legătură cu acestea din urmă este semnificativ că triburile Wietenberg par să fi avut o predilecţie deosebită pentru săbiile lungi, de împuns, cum se dovedeşte prin faptul că aici s-au descoperit săbii de tip Boiu (lângă Orăştie) şi nu mai puţin de 7 săbii miceniene importate, în timp ce lamele de tip Apa nu au pătruns. Printre uneltele de piatră folosite încă, întâlnim iarăşi cuţitul curb (secera), element care subliniază legătura mai strânsă a acestei culturi cu regiunile învecinate spre sud şi răsărit (ariile Glina III - Schneckenberg, Monteoru, Tei).

În al doilea rând, cultura Wietenberg se distinge prin ceramica ei, care în faza de maturizare este caracterizată prin folosirea generalizată, în cadrul unei bogate decoraţii, a ornamenticii spiralice şi meandrice, în motive şi combinaţii foarte evoluate, adesea cu caracter de simboluri solare şi executate în tehnici variate (incizie, împunsături, ştampilare, incrustaţie). Formele - cuprinzând căni cu o toartă, străchini, castroane şi vase de provizii - prezintă adesea contururi particulare, distingându-se printre ele mai ales strachina cu patru colţuri trase în sus, apoi vasul-raţă (askos) şi amfora.

O a treia trăsătură deosebitoare a culturii Wietenberg este înfăţişată de ritul de înmormântare folosit de purtătorii ei şi care a fost acel al incineraţiei (în urne), după cum s-a putut constata din unele morminte găsite izolat, dar şi din cimitire, dintre care unul lângă Ocna Sibiului a fost semnalat mai de mult, iar altul descoperit recent (1958) în oraşul Bistriţa. Se pare că încă din fazele ei timpurii cultura Wietenberg a folosit acest rit de înmormântare, prin care ea se alătură aşadar nu de grupele ce-i sunt imediat învecinate, ci de cele mai îndepărtate din bazinul Dunării mijlocii.

În general, deşi înrudită cu grupele vecine, cultura Wietenberg îşi păstrează o individualitate proprie bine conturată şi se arată chiar relativ refractară la contaminări. Cultura Wietenberg se dezvoltă şi ea tot în cuprinsul perioadei de mijloc a epocii bronzului din România, pe care de asemenea nu o depăşeşte. Faza ei cea mai târzie, în care, ca pretutindeni, decorul format din caneluri începe să joace un rol din ce în ce mai mare, reprezintă şi de data aceasta un aspect de tranziţie, din care se va naşte aspectul de cultură materială Noua, care va caracteriza ultima perioadă a epocii bronzului din această provincie.

Check Also

Cultura ceramicii pictate de tip Petreşti

Încă demult se cunoşteau în Transilvania centrală şi vestică resturi de ceramică pictată, fină, executată …

Cultura dacică în secolele I î.Hr. şi I d.Hr.

Vorbind de cultura dacică, înţelegem să expunem în paginile ce urmează nu atât aspectul ei …

Cultura în vremea feudalismului timpuriu pe teritoriul României

Săpăturile arheologice recente au scos la iveală urme de cultură românească încă din veacul al …

Cultura în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Problemele culturii româneşti capătă în cursul secolului al XVII-lea o complexitate tot mai mare, datorită …

Cultura greco-romană în Dobrogea în secolele I-III d.Hr.

Transformările economice şi politice prin care a trecut Dobrogea sub stăpânirea romană au determinat o …