Cultura în ţările române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Veacul al XVII-lea şi începutul celui următor înscriu unele realizări de importanţă deosebită în cultura ţărilor române: triumful limbii române literare, unitatea culturală ca urmare a circulaţiei cărţilor valoroase dintr-o ţară în alta, generalizarea învăţământului de caracter superior, fundamentarea ideilor cu privire la originea şi unitatea etnică a poporului român. În acelaşi timp, vremea fanarioţilor va înlesni răspândirea culturii greceşti, cultivată de clasa dominantă înrudită şi influenţată de elementele greco-levantine, iar stăpânirea habsburgică catolicizantă va sprijini cultura şi limba latină, adâncindu-se separaţia faţă de cultura celorlalte categorii sociale.

Instituţiile culturale

Învăţământul

Nevoile societăţii care face eforturi de modernizare învingând piedicile lumii feudale şi interesele regimurilor dominante, fanariot şi habsburgic, explică înfiinţarea de şcoli domneşti în multe din capitalele de judeţe şi ţinuturi în Ţara Românească şi Moldova şi de gimnazii catolice în oraşele Transilvaniei, de şcoli elementare pe teritoriul regimentelor de graniţă şi de şcoli montanistice în regiunile miniere.

Învăţământul superior poartă amprentele aceloraşi interese social-politice. În Universitatea de la Cluj, reorganizată la 1698 sub patronajul iezuiţilor, locul principal îl ocupa teologia şi retorica, iar ştiinţele naturale erau folosite pentru combaterea ideilor progresiste. Împotriva învăţământului iezuit protestează numeroşi oameni de cultură cu idei înaintate, români, maghiari şi saşi.

Academiile domneşti se organizează încă de la sfârşitul secolului al XVII-lea, iar de la începutul secolului al XVIII-lea cele din Bucureşti şi Iaşi continuă şi-şi lărgesc activitatea. Măsurile de reorganizare a acestor şcoli superioare, măsuri întreprinse de Nicolae şi Constantin Mavrocordat, de Grigore Ghica şi Grigore Alexandru Ghica, urmăreau modernizarea învăţământului dar şi grecizarea lui, atât în ce priveşte limba de predare cât şi conţinutul. Tinerii ieşiţi din şcolile domneşti sau din cele orăşeneşti îşi desăvârşesc învăţătura la şcoli superioare din străinătate: Lwow, Constantinopol, Roma şi Viena.

Istoriografia

Ca şi în veacul precedent, tot astfel şi în această perioadă, lucrările cu caracter istoric îşi păstrează întâietatea ca valoare şi originalitate, cu toate că nu pot sta alături de opera lui Dimitrie Cantemir şi a stolnicului Cantacuzino. De fapt istoriografia munteană şi moldoveana din deceniile 3-7 ale secolului al XVIII-lea continuă tradiţia cronicărească a veacului al XVII-lea, ilustrată de Ureche, Costin, Pseudo-Ludescu, Radu Popescu şi prin caracterul ei de istoriografie boierească.

Aşa este lucrarea anonimă cu titlul: Istoria Ţării Româneşti de la octombrie 1688 până la martie 1717, cu un orizont destul de larg, scrisă într-o frumoasă limbă, apoi a doua parte din Istoriile domnilor Ţării Româneşti, opera lui Radu Popescu, cronică de partidă şi în acelaşi timp de curtean al primului domn fanariot Nicolae Mavrocordat.

De valoare superioară din toate punctele de vedere este Letopiseţul Ţării Moldovei de la 1661 până la 1743, opera lui Ioan Neculce, marele cronicar român din secolul al XVIII-lea, atât prin informaţia largă cât şi prin limba de o frumuseţe remarcabilă. Celelalte lucrări cu caracter istoric scrise în Moldova sunt de valoare redusă: cronica lui Axente Uricariul despre domnia lui Nicolae Mavrocordat, Cronica racoviţeană, probabil opera lui Nicolae Muşte, Cronica Ghiculeştilor etc.

Istoriografia Transilvaniei realizează lucrări de sinteză care depăşesc caracterul analistic, cronicăresc, mai ales istoriografia săsească, reprezentată prin Iohann Filstich, autorul mai multor lucrări, între care şi un compendiu de Istoria Ţării Româneşti. Istoriografia maghiară este reprezentată de Petru Bod, autorul unei scurte istorii a românilor. Dintre istoriografii români ai acestei vremi, cel mai de seamă este Radu Tempea cu a sa Istorie a bisericii Scheilor Braşovului.

Literatura ştiinţifică

În creaţia ştiinţifică a acestei perioade un loc important îl ocupă lucrările de lingvistică, mai ales gramaticile. Cea dintâi, datorată lui Dimitrie Eustatievici, e o Gramatică românească. De o deosebită valoare teoretică şi practică este lucrarea lui Samuel Koleseri cu privire la minerit (Aurăria Romano-Dacica), Cosmografia, scrisă în Ţara Românească, şi Ateneul maghiar, un fel de enciclopedie, operă a aceluiaşi Bod.

Artele

Iniţiativa artistică se deplasează tot mai mult spre mediul orăşenesc, atât în ce priveşte amplasarea monumentelor cât şi ctitoria acestora. Acest fenomen se datorează ridicării la o situaţie mai bună a orăşenilor şi stabilirii unui număr tot mai mare de boieri în oraşe. În Ţara Românească mai supravieţuieşte stilul brâncovenesc (biserica Antim), dar îşi face loc şi barocul muntean (mănăstirea Văcăreşti).

Barocul este stilul predominant şi în arhitectura ecleziastică din Transilvania (biserica iezuiţilor din Cluj, catedralele romano-catolice din Timişoara şi Oradea, catedralele româneşti din Blaj şi Lugoj), în cea laică (castelul Banffy din Bonţida) şi în cea militară (cetăţile austriece de la Cluj şi Alba Iulia). Evoluţia artistică a acestei perioade exemplifică şi ea legăturile culturale strânse între cele trei ţări româneşti. De asemenea prefigurează şi pregăteşte terenul pentru dezvoltarea unei arte laice mai valoroase, în perioada următoare.

Check Also

Cultura „amforelor sferice”

Descoperirile făcute între 1955-1958 în Moldova, ca cele de la Piatra Neamţ, Dolheştii Mari (lângă …

Dominaţia otomană asupra ţărilor române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Regimul economic al dominaţiei otomane Instaurarea dominaţiei otomane a avut consecinţe importante, economice şi politice, …

Cultura cu ceramică decorată prin împunsături succesive

Cultura cu ceramică decorată prin împunsături succesive este cunoscută în Transilvania din numeroase locuri, mai …

Oraşele din ţările române în anii 1848-1864

Oraşele şi târgurile s-au dezvoltat necontenit în anii 1848-1864. S-a accentuat diferenţierea lor de sate, …

Cultura în ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Însemnatele prefaceri prin care au trecut ţările române în a doua jumătate a secolului al …