Cronologia lui Mihai Eminescu

1850

  • 15 ianuarie - Se naşte în oraşul Botoşani al şaptelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici şi al soţiei sale Raluca, din familia Iuraşcu. Actul de naştere îi înregistrează numele sub forma Mihail şi cea de Mihai se impune mult mai târziu. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania, de unde emigrează în Bucovina în secolul al XVIII-lea ca urmare a exploatării iobăgeşti, obligaţiilor militare şi persecuţiilor religioase. Bunicii săi, Vasile (1780-1844) şi Ioana (1782-1844), trăiesc în Călineştii lui Cuparencu, comună situată nu departe de Suceava, întemeiată de emigranţi transilvăneni. Mor în epidemia de holeră din 1844 şi poetul, născut mult mai târziu, nu-i cunoaşte şi nu-i evocă în scrierile sale.

Gheorghe, primul băiat al lui Vasile şi Ioana Eminovici, tatăl poetului, învaţă carte la Suceava şi trece în Moldova unde îndeplineşte funcţia de administrator al unei moşii. Este ridicat la rangul de căminar şi îşi întocmeşte gospodăria sa la Ipoteşti, în ţinutul Botoşanilor. Familia căminarului sporeşte repede. Se nasc înaintea poetului Şerban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar după el Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei (1856), Vasile (?). Mor înainte de a ieşi din copilărie Ruxandra, Maria şi Vasile.

Căminarul, om cu dragoste de carte, îşi trimite băieţii - şi chiar o fată, Aglaia - să facă studii la Cernăuţi în Bucovina şi la Sibiu în Transilvania, iar Şerban şi poetul la universităţile germane. Un destin tragic apasă asupra acestei familii; băieţii căminarului se sting din viaţă, cu o singură excepţie, în plină tinereţe. Astăzi, Ipoteştiul este loc de pelerinaj pentru iubitorii scrisului eminescian.

  • 15 iunie, 3, 10 iulie - Şerban, Nicolae şi Gheorghe figurează în trei cataloage ca elevi la Pensionatul lui L. Ferderber din Botoşani, înfiinţat în 1848. În 1852 se înscrie şi Iile. Aici se învăţa româna, franceza şi germana. Copiii căminarului au note bune la învăţătură.

1858

  • octombrie - Se înscrie în clasa a III-a la National Hauptschule (Şcoala primară ortodoxă orientală) din Cernăuţi. Nu ştim unde face clasa I şi a II-a, probabil la unul din pensionatele particulare din Botoşani sau Cernăuţi. Are ca învăţător pe Ioan Litviniuc, pedagog cu îndelungată experienţă la catedră şi autor de manuale didactice.

  • octombrie - Continuă studiile la Ober Gymnasium, liceul german din Cernăuţi, înfiinţat în 1808, băieţii mai mari ai căminarului în diferite clase: Şerban şi Nicolae (cl. VI), Gheorghe (cl. V), Ilie (cl. II). Acasă rămân Aglaia, Harieta şi Matei.

Mihai Eminescu - tabel cronologic

1859

  • septembrie - Se înscrie în clasa a IV-a la National Hauptschule din Cernăuţi. Are ca învăţător pe Ioan Zibacinschi şi director pe Vasile Ilasievici. Termină şcoala primară cu rezultate excelente la învăţătură.

1860

  • septembrie - Se înscrie în clasa I la Ober Gymnasium şi are ca profesori pe Ferdinand Caspary la latină, germană, istorie, geografie şi matematică şi pe Iohann Limberger la ştiinţe naturale. Conducea liceul, ca director, Ştefan Wolf, autoritar sub raport administrativ şi bun pedagog. Funcţiona şi o catedră de limba română, înfiinţată târziu, după 1848. Este ocupată de Aron Pumnul, cunoscut îndeosebi prin Lepturariu românesc, tipărit, în patru tomuri, la Viena între 1862-1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte.

1861

  • iulie - Termină clasa I cu rezultate foarte bune la învăţătură. Nu are notă la română în primul semestru. Aron Pumnul era bolnav şi elevii sunt clasificaţi de Miron (Mihai) Călinescu, suplinitorul său, autor de studii fundamentale despre istoria bisericii ortodoxe din Bucovina.

  • iulie - Ilie termină clasa a IV-a la Liceul romano-catolic din Sibiu. Se înscrie aici în septembrie 1860, după ce părăseşte Ober Gymnasium din Cernăuţi. Intră în septembrie 1861 la Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.

  • septembrie - Se înscrie în clasa a II-a la Ober Gymnasium din Cernăuţi. Are ca profesor de română pe I.G. Sbiera, care îl suplineşte pe Aron Pumnul şi clasifică elevii.

Mihai Eminescu

1862

  • 11 iulie - Gheorghe părăseşte cursurile de la Ober Gymnasium şi se înrolează în armata română la „jandarmii vechi”. De aici înainte putem urmări după Foaia matricolă avansările succesive până la gradul de locotenent.

  • septembrie - Eminescu se înscrie din nou în clasa a II-a. Nu obţine în anul şcolar precedent note de trecere la Johann Hayduk, profesorul de matematică, şi la Valentin Kermavner, profesorul de latină. Mai târziu va arăta că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei de predare. Frecventează numai primul semestru. Are note bune la toate obiectele. Aron Pumnul este suplinit tot de I.G. Sbiera, succesorul său la catedră. Este remarcat de Ernst Rudolf Neubauer, profesorul de istorie, ca un şcolar cu însuşiri excepţionale. Poet, prozator şi ziarist, Neubauer va fi primul director al Liceului german din Rădăuţi, înfiinţat în 1872.

1863

  • 16 aprilie - Nu se întoarce după vacanţa de Paşti la Ober Gymnasium. Nu are note pe semestrul al doilea şi se menţionează în catalog că s-a retras ca „privatist” (elev particular).

  • 15 august - Căminarul o înscrie pe Aglaia la Pensionul de fete A. Zielinsky din Botoşani. Se învăţa limba română, limba franceză şi limba germană. Aglaia frecventează aici trei clase până în 1866.

  • octombrie - Şerban este înscris la Şcoala Naţională de Agricultură din Pantelimon (Bucureşti).

  • 28 decembrie - Ilie încetează din viaţă în spitalul oştirii din Bucureşti. Eminescu pierde prin moartea lui Ilie pe cel mai apropiat din fraţii săi.

1864

  • 21 februarie - Solicită Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice o bursă pentru continuarea studiilor. Demersurile sale nu sunt încununate de succes.

  • 7 noiembrie - Consiliul Permanent al judeţului Botoşani îl alege „scrietor al cancelariei sale”. Are colegi pe George Manea Foxăneanu, cu care întocmeşte actele oficiale şi poartă discuţii pe teme literare. Este numit de colegul său Mihail Emineanu, probabil pentru înclinarea spre îndeletnicirile literare.

1865

  • 5 martie - Demisionează din postul de scrietor al Cancelariei Consiliului Permanent şi-şi motivează cererea prin dorinţa de-a urma „studiile colegiale din Gimnaziul Plenariu din Bucovina”.

  • 22 octombrie - Gheorghe Eminovici, delegat în comisia de împroprietărire, încheie procesul-verbal pentru aplicarea reformei agrare la Dumbrăveni, unde funcţionase ca administrator de moşie cu două decenii mai înainte.

  • 30 noiembrie - Şerban se înscrie la Facultatea de Medicină din Erlangen, Koniglich Bayerysche Friedrich-Alexander Universitat; frecventează aici cursurile patru semestre până în 2 decembrie 1867.

1866

  • 12/24 ianuarie - Debutează în literatură cu poezia închinată lui Aron Pumnul, publicată în broşura Lăcrimioarele învăţăceilor gimnasiaşti din Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul răpăusat într-a 12 / 24 ianuarie 1866; scoasă din iniţiativa lui I.G. Sbiera şi tipărită sub supravegherea sa. Broşura cuprinde şapte poezii, fără titlu, cinci semnate: M. Eminoviciu (privatist), Şt. Ştefureac (cl. VI), I. Ieremievici (cl.V), E. Franzos (cl. VII), B. Ehrlich (cl. VI). Poeziile lui Franzos şi Ehrlich sunt în germană. Şt. Ştefureac va fi coleg cu Eminescu la Viena; pe Franzos îl va critica mai târziu pentru modul în care prezintă în scrierile sale poporul român. Aron Pumnul era pentru Eminescu „geniul mare al deşteptării Bucovinei”. Fluiditatea şi cadenţa unor versuri ne dau dreptul să presupunem că nu era la prima poezie.

  • 25 februarie / 9 martie - Publică în „Familia”, revista lui Iosif Vulcan, care apărea la Pesta, poezia De-aş avea, marchează debutul său în presă. Este însoţită şi de o notă a redacţiei: „Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele sale încercări poetice ne-a surprins plăcut”. Poezia e semnată: Mihai Eminescu, cum va proceda de aici înainte. O familie Eminescu exista în comuna Lupu, lângă Blaj şi un elev cu acest nume frecventează şcolile blăjene.

  • aprilie-octombrie - Întreprinde prima călătorie în Transilvania pe urmele străbunilor săi. Îl însoţeşte pe Ioan Neamţu, din Feldru, elev la Şcoala Reală Greco-Ortodoxă din Cernăuţi. Intră în Transilvania prin pasul Tihuţa, coboară pe Valea Someşului şi ajunge la Dej, de unde îi scrie lui Iosif Vulcan că se afla în drum spre Blaj. La sfârşitul lui mai ajunge la Târgu Mureş, iar de aici călătoreşte spre Blaj, împreună cu Ioan Cotta şi Teodor Cojocaru, studenţi la teologie. Biografii săi sunt de părere că Eminescu dorea să-şi continue studiile liceale. Nu s-a găsit până acum nici un document în această privinţă. Trimite „Familiei” poeziile care apar succesiv: O călărire în zori (15/27 mai), Din străinătate (17/23 iulie), La Bucovina (14/26 august), Speranţa (11/23 septembrie), Misterele nopţii (16/28 octombrie), iar pentru „Umoristul”, cealaltă foaie a lui Iosif Vulcan, Asta vreu, dragul meu! (29 septembrie / 11 octombrie) descoperită întâmplător, în anii din urmă, reprodusă în „Tribuna”, în 1979. Începe publicarea prozei lui Onkel Adam (Karl Anton Wetterbergh), Lanţul de aur (9/21 octombrie), „novelă svedică” tradusă din germană. Tot acum strânge material pentru romanul Geniu pustiu, pe care îl elaborează în perioada preuniversitară şi rămâne în manuscrise. Călătoria în Transilvania marchează, remarcă George Călinescu, ieşirea lui Eminescu din copilărie şi intrarea în altă vârstă a personalităţii sale.

1867

  • ianuarie-mai - Este la Cernăuţi şi se ocupă de biblioteca elevilor români adăpostită în casa lui Aron Pumnul. În Cunsemnăciunariul venitului, cheltuielilor şi al avutului Bibliotecii învăţăceilor români gimnasiali cernăuţeni, registru de evidenţă, se precizează că era în „cl V gim”. Nu figurează însă în cataloagele liceului. Publică în „Familia” poezia Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie; pentru care nu se păstrează versiuni în manuscrise. Este printre puţinele poezii în această situaţie.

  • 18/30 iunie - Trimite „Familiei” oda La Heliade, evocă personalitatea „bătrânului bard” şi aminteşte de Ieremiada lui Schiller, cu profeţia sa; reia poezia în epoca studiilor universitare la Viena.

  • 19 octombrie - Îl aflăm în trupa lui Iorgu Caragiale. Întocmeşte rapoarte către organele administrative cu solicitare în favoarea actorilor; le semnează Iorgu Caragiale, împreună cu asociaţii săi.

octombrie-noiembrie - Şerban continuă medicina la Munchen în semestrul de iarnă 1867/1868; studiază, probabil, şi la alte universităţi germane.

1868

  • martie-aprilie - Trece din trupa lui Iorgu Caragiale în trupa lui Mihail Pascaly; este avansat în postul de „sufleur II şi copist”. Mai multe piese copiate de el se păstrează în manuscrise. Are colegi actorii: I. Gestianu, I. Săpianu, S. Bălănescu, P. Velescu, V. Freivald şi actriţele: Maria Gestianu, Catinca Dumitrescu şi Maria Vasilescu.

  • mai-septembrie - Însoţeşte trupa lui Mihail Pascaly, ca membru al ei, în turneul din Transilvania; reprezentaţii la Braşov, Lugoj, Arad şi Oraviţa; i se face trupei teatrale, pretutindeni, o primire triumfală. Viaţa printre actori stă la baza poeziilor publicate în „Familia”, tot acum, La o artistă (18/30 august) şi Amorul unei marmure (19 septembrie / 1 octombrie), cu imagini întâlnite şi în monologul lui Ştefan cel Mare din Mira, piesa de teatru care aparţine anilor 1868-1869.

Traduce, la iniţiativa lui Mihail Pascaly, tratatul lui Heinrich Theodor Rotscher, Die Kunst der drammatische Darstellung; traducerea rămâne în manuscrise. Lucrare fundamentală, îl familiarizează cu estetica teatrală şi îl introduce în literatura universală.

1869

  • 31 ianuarie / 12 februarie - Publică în „Familia” poezia Junii corupţi, care aparţine epocii Blajului. Se înrudeşte cu Geniu pustiu prin evocarea atmosferei revoluţionare.

  • 30 martie / 11 aprilie - Publică în „Familia” poezia Amicului F.I., scrisă la Blaj în 1866. Este închinată lui Filimon Ilea, elev la Blaj în 1866, mai târziu profesor de drept civil la Universitatea din Bucureşti.

  • 1 aprilie - Se înfiinţează la Bucureşti Cercul „Orientul”, de Gr. H. Grandea, tot el editează şi revista „Albina Pindului”, orientată spre creaţia populară şi literatura franceză şi germană. Eminescu face parte din colectivul însărcinat să culeagă folclor în Moldova. Nu ştim să fi făcut cercetări pe teren; manuscrisele cuprind un bogat fond din creaţia populară.

  • aprilie - Publică într-o foaie volantă îndoliată pregătită în cadrul Cercului „Orientul” oda funebră La moartea principelui Ştirbey, încetat din viaţă la Nisa în 1/13 aprilie 1869. Foaia mai cuprinde o poezie de Basiliu Demetrescu (V.D. Păun) şi una de I. Bădescu, cu care se va întâlni, mult mai târziu, la Botoşani. Domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbey făcuse cunoscut prin măsurile sale administrative, Eminescu se va referi la ele în articolele de la „Timpul”, un deceniu mai târziu.

  • 2 octombrie - Se înscrie la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Viena ca „ausserordentlich Horer” (auditor extraordinar), întrucât nu avea bacalaureatul. Audiază trei cursuri ale lui Robert Zimmermann (istoria filozofiei, filozofia practică şi conversaţii filozofice), trei cursuri ale lui Karl Sigmund Barasch-Rappaport (principii filozofice, exerciţii filozofice, cu lecturi din Desgartes, Spinoza şi Leibniz, şi istoria critică a noţiunilor divine) şi un curs al lui Theodor Vogt (introducere în filozofie pe baza metafizicii lui Aristotel). Are rezerve faţă de profesorii vienezi pentru atitudinea lor privind filozofia kantiană.

  • 20 octombrie - Se înscrie în Societatea Literară şi Ştiinţifică a Românilor din Viena, înfiinţată în 1864, şi în Societatea Literară-Socială „România”, înfiinţată în 1868. Cele două societăţi se întâlneau în activitatea lor pe tărâm cultural, dar erau divizate prin orientarea politică. Se înscrie în amândouă societăţile să dea un exemplu de imparţialitate.

  • 9/21 decembrie - Şedinţă privind unificarea celor două societăţi; discuţii aprinse pentru impunerea titlului noii societăţi. Cere unirea necondiţionată şi rosteşte cuvinte memorabile. „Firma, numele - declară el - nu e lucrul, fiinţa însăşi - cum haina ce-o poartă un om nu-i omul însuşi - cum zdreanţă unui nume obscur poate acoperi un geniu - cum purpura unui nume regal poate învesti pe-un idiot”. Propunerea sa nu este primită.

1870

  • 7/19, 9/21 ianuarie - Publică, în ziarul „Albina” din Pesta, O scriere critică în apărarea lui Aron Pumnul împotriva atacurilor lui D. Petrino din broşura Puţine cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina; tipărită la Cernăuţi în 1869. Meritul lui Aron Pumnul stă, arată poetul, în faptul „că dă consistenţă şi conştiinţă naţională maselor” şi face din ele „o naţiune”. Observaţii critice la adresa lui Maiorescu; îi recunoaşte „spiritul de-o fineţe feminină” şi „stilul bun şi limpede”.

  • 18/30 ianuarie - Publică în „Familia” articolul Repertoriul nostru teatral; în favoarea înfiinţării unui Teatru Naţional pentru românii din Imperiul austro-ungar; evaluare critică a repertoriului nostru teatral. Îşi face intrarea cu cele două articole în publicistica culturală.

  • 5/17 aprilie - Publică în ziarul „Federaţiunea” din Pesta, editat de Alexandru Roman şi Ioan Poruţiu, articolul Să facem un congres; manifest politic de solidarizare a românilor cu celelalte popoare oprimate.

  • 10/22 aprilie - Publică în „Federaţiunea” articolul În unire e tăria, analiză a crizei dualismului austro-ungar.

  • 12/24 aprilie - Încetează din viaţă Ioan Neamţu, student la Politehnica din Viena, coleg din epoca şcolarităţii la Cernăuţi; îi închină poezia La moartea lui Neamţu; publicată postum.

  • 15 aprilie - Publică în „Convorbiri literare” poezia Venere şi Madonă, deschide drum colaborării sale la revista ieşeană; dialog epistolar cu Iacob Negruzzi, redactorul acestei reviste.

  • 22 aprilie / 4 mai; 29 aprilie / 11 mai - Publică în „Federaţiunea” al treilea articol politic, atacă bazele constituţionale ale dualismului austro-ungar, îl califică „o ficţiune diplomatică”, îl semnează, ca şi pe cele anterioare, Varro, justiţia ungară îi intentează un proces de presă; nu cunoaştem desfăşurarea lui în absenţa documentelor. Inaugurează prin cele trei articole publicate în „Federaţiunea” intrarea în publicistica politică.

  • aprilie-mai - Se împlineau în august 1870 patru sute de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna, ctitoria lui Ştefan cel Mare; formarea unui comitet cu N. Teclu preşedinte şi Eminescu secretar, pentru organizarea festivităţilor.

  • 15 august - Publică în „Convorbiri literare” poezia Epigonii; elogiu al scriitorilor din generaţiile anterioare şi critică severă a contemporanilor.

  • 15 septembrie - Publică în „Convorbiri literare” articolul Notiţă asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ştefan cel Mare; justifică amânarea ţinerii serbării de la Putna prin izbucnirea războiului franco-german.

  • 1, 15 noiembrie - Apare în „Convorbiri literare” „povestea” Făt-Frumos din lacrimă; cea dintâi lucrare a sa în proză.

1871

  • 7/19 ianuarie - Se hotărăşte unificarea celor două societăţi studenţeşti din Viena, în una nouă, cu nume nou şi statut nou; se acceptă propunerea lui Eminescu privind unificarea necondiţionată din 9/21 decembrie 1869.

  • 7/19 ianuarie - Se căsătoreşte, la Ipoteşti, Aglaia cu Ioan Drogli, profesor în Cernăuţi, cunoscut în cercurile culturale bucovinene; asistă la ceremonie; căminarul promite o dotă peste posibilităţile sale materiale; va înstrăina, mai târziu, Ipoteştii spre a-şi onora promisiunile. Din căsătoria lor au trei copii: Victoria, moartă de mică, Georg şi Ioan, care fac liceul la Ober Gymnasium din Cernăuţi.

  • 14/26 februarie - Scrisoare a lui Ioan Slavici către Gr. Sima din Arad; caracterizare a lui Eminescu: „Nu ştiu, îl cunoşti pre Eminescu ori ba? El e unul din cei mai talentaţi juni (pe) care îi cunosc eu. Numai o slăbiciune are: e pesimist literar. Pentru el nimic nu produce bine: chiar cu Alecsandri nu e îndestulit”. Caracterizarea anticipează pe cea a lui Maiorescu din Direcţia nouă în poezia şi proza română din 1872.

  • 20 martie / 1 aprilie - Şedinţa de constituire a Societăţii Academice Social-Literare „România jună” din Viena; Slavici este ales preşedinte, iar Eminescu bibliotecar. Cunoscută sub numele de „România jună”, se va impune ca una din cele mai prestigioase societăţi ale studenţilor români.

  • 4/16 mai - Trimite poeziile Înger de pază şi Noaptea care se publică în „Convorbiri literare” în 15 iunie şi începutul lucrării lui I. Slavici Studii asupra maghiarilor în transcrierea sa; stăruie pentru publicarea studiului în revista ieşeană; mărturie a unei prietenii unice în istoria noastră literară.

  • 14/26 - 16/28 august - Serbarea de la Putna organizată de studenţii români din Viena, cu Ioan Slavici preşedinte şi Eminescu secretar; participă studenţi din toate provinciile româneşti, cu excepţia Basarabiei, sub stăpânire ţaristă. Participă şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale: M. Kogălniceanu, F. Scriban, H. Cerchez, I. Bobulescu, I.G. Sbiera, Gr. Silaşi, G. Dem. Teodorescu, Gr. Tocilescu, Sterie Ciurcu, C. Szatmary, Iraclie Porumbescu, Ciprian Porumbescu. Slavici salută, în cuvântarea de deschidere, românii din „câteşi patru unghiurile” pământului românesc; A.D. Xenopol, student la Berlin, evocă în cuvântarea festivă figura lui Ştefan cel Mare, iar Eminescu împarte foile volante cu poezia lui D. Gusti, Poemul Putnei; în care se declara că alături de Muntenia şi Moldova şi alte provincii sunt „pământ românesc”. Serbarea de la Putna se înscria printre manifestaţiile popoarelor oprimate din Imperiul austro-ungar prin care acestea îşi afirmau dreptul la existenţă naţională.

  • 16/28 august - Congresul studenţesc, a doua parte a Serbării de la Putna, organizat la propunerea lui Eminescu, proclamă lupta pentru unitatea culturală care să conducă şi la unitatea politică a poporului român.

  • octombrie - Se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena şi frecventează cursurile în semestrul de iarnă 1871/1872 şi în semestrul de vară 1872. Audiază prelegerile profesorilor Robert Zimmermann, istoria filozofiei, Robert Ihering, drept roman, Theodor Vogt, pedagogie şi logică, Karl Ludwig Ritter von Arndts, pandecte, Heinrich Siegel, istoria dreptului. Asistă la cursurile lui Ernst Brucke de fiziologie şi anatomie microscopică, ale lui Joseph Hyrtl de anatomie descriptivă şi topografică, participă la consultaţii şi disecţii; asistă şi la experienţele lui Nicolae Teclu de fizică. Audiază la Viena cursuri predominant de filozofie şi drept însă şi din alte discipline, cum se desprinde şi din manuscrise.

1872

  • 1/13, 7/19 septembrie - Participă la şedinţele Junimii ieşene, citeşte nuvela Sărmanul Dionis şi poeziile Egipetul, Înger şi demon şi Floare albastră, reţinute pentru „Convorbiri literare” şi publicate cu începere din octombrie. Egipetul; fragment din Panorama deşertăciunilor, marele poem de evocare a succesiunii civilizaţiilor umane.

  • 18 decembrie - Se înscrie la Facultatea de Filozofie a Universităţii Friedrich-Wilhelm din Berlin, pe baza unui certificat de absolvire a Liceului din Botoşani. Titu Maiorescu, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, îi acordă o bursă să-şi treacă doctoratul spre a fi numit la catedra de filozofie la Universitatea din Iaşi.

1873

  • ianuarie-august - Frecventează în semestrul de iarnă 1872/1873 şi de vară 1873 prelegerile profesorilor Eugen Diihring, filozofie, Eduard Zeller, istoria filozofiei, C.N. Althaus, filozofia hegeliană, Johann Gustav Droysen, istoria modernă, Karl Richard Lepsius, istoria Egiptului, Hermann-Ludwig-Ferdinand von Helmholtz, fizică, Emil Du Bois-Raymond, ştiinţele naturii.

  • 21 septembrie - Gheorghe, fratele mai mare, locotenent în armata română, pus în disponibilitate din cauză de boală, se sinucide la Ipoteşti. După Ilie, încetat din viaţă în decembrie 1863, este al doilea fiu al căminarului care sfârşeşte tragic. Este înmormântat la Ipoteşti.

  • 18 decembrie - Se înscrie la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Berlin pentru semestrul de iarnă 1873/1874, asistă la cursurile lui Hermann Bonitz, istoria filozofiei greceşti, şi Heinrich Dernberg, istoria Imperiului roman.

1874

  • 5 februarie - Îi scrie lui Maiorescu, în germană, că nu se consideră pregătit să ţină prelegeri universitare. Se putea angaja numai pentru comentarea de texte din Schopenhauer şi Kant. Traduce, în acest scop, din tratatul lui Kant, Critica raţiunii pure; traducere rămasă în manuscrise.

  • aprilie - Se deschid cursurile Facultăţii de Filozofie la Universitatea din Berlin. Audiază în semestrul de vară prelegerile lui Eugen Duhring, economie naţională, Karl Wilhelm Nitsch, istoria romană, şi Poggendorff, geografia fizică. Din cele patru cursuri pe care le ţine Eugen Duhring prezintă un interes aparte cel despre optimism şi pesimism şi cel despre economia politică. Se orientează concomitent cu prelegerile universitare şi spre „psihologia popoarelor”, disciplină fondată de M. Lazarus şi H. Steinthal, la jumătatea secolului trecut.

  • 7 mai - Scrisoare către Maiorescu în care îl informează că se hotărâse să-şi treacă doctoratul la Jena. Renunţase, în realitate, să-şi treacă doctoratul. Nu avea chemare pentru o activitate de catedră. În manuscrise se păstrează note de curs de la Droysen, Zeller, Lepsius, un studiu Economia naţională şi un mare număr de extrase privind „psihologia popoarelor”.

  • august - Călătorie de studii la Konigsberg, oraşul lui Kant, la Cracovia şi Lemberg. Se gândea, probabil, să ia ca teză pentru doctorat un subiect din istoria Moldovei, despre care tratează şi în proiectele sale dramatice. Investigaţiile în arhive îi relevă necesitatea unei pregătiri speciale pentru cercetarea documentelor istorice. În acest context se încadrează şi traducerea tratatului de paleoslavă al lui A. Leskien, Handbuch der altbulgarischen Sprache, pregătire în slavistică; traducerea rămâne în manuscrise.

  • 29 august / 10 septembrie - Consiliul de miniştri îl numeşte, la propunerea lui Maiorescu, în postul de bibliotecar, cu atribuţii de director, la Biblioteca Centrală din Iaşi, mai târziu Biblioteca Centrală Universitară.

  • 15 octombrie - Trimite Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii un raport cu propuneri pentru achiziţionarea de la anticariat de tipărituri din vechiul scris românesc. Figurează Dosoftei cu Psaltirea în versuri din 1673 şi D. Cantemir cu Gâlceava înţeleptului cu lumea din 1698.

  • 29 noiembrie - Editorul german F.A. Brockhaus acceptă, la propunerea lui Maiorescu, să colaboreze la Conversations-Lexikon.

  • 29 noiembrie - Încetează din viaţă, la Berlin, Şerban, fratele mai mare, medic cu renume. Bogată corespondenţă a Agenţiei Române din Berlin şi a poetului privind aceste împrejurări tragice. Este a treia victimă a acestei familii deosebit de înzestrate intelectual.

  • 1 decembrie - Publică în „Convorbiri literare” poezia Împărat şi proletar, prima versiune a marelui poem Umbre pe pânza vremii, din epoca studiilor universitare.

1875

  • 6 martie - Propune, în continuare, Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice achiziţionarea unui mare număr de manuscrise din vechiul scris românesc, are un adevărat cult pentru manuscrise şi tipărituri vechi, îşi formează şi o bibliotecă personală cu astfel de lucrări la care apelează savanţii vremii.

  • 1 aprilie - Prezintă în „Convorbiri literare” eseul lui Al. Odobescu, Pseudokyneghetikos; vede aplicată arta „mozaicului”. Cu câteva luni mai înainte comentează, tot în „Convorbiri literare”, poeziile lui Constantin Bălăceanu, din care reproduce un bogat florilegiu.

  • 1 iulie - Este înlocuit la conducerea Bibliotecii Centrale cu D. Petrino şi numit revizor şcolar peste judeţele Iaşi şi Vaslui. Începe cea mai prodigioasă activitate administrativă din viaţa sa cu inspecţii pe teren, numiri în posturi, rapoarte către prefecturi şi Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

  • 19 iulie - Trimite Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice Tabloul general pentru organizarea şcoalelor rurale din judeţul Iaşi, model de lucrare statistică prin concepţie, sistematizarea datelor şi aspectul îngrijit al prezentării.

  • 10 august - Informează Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice asupra Conferinţei anuale ţinute cu învăţătorii din judeţul Iaşi. Ion Creangă face o expunere asupra metodei de predare privind citirea şi scrierea în clasele primare.

  • 5 septembrie - Trimite Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice Tabloul general pentru organizarea şcoalelor rurale din judeţul Vaslui, a doua lucrare statistică de amploare din timpul revizoratului său. O însoţeşte cu mai multe anexe, o mică monografie a situaţiei, deloc favorabilă, a şcolilor din judeţul Vaslui. Cele două Tablouri... sunt folosite de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice ca instrument de lucru.

1876

  • 1 martie - Ţine în cadrul Prelecţiunilor populare organizate de „Junimea” ieşeană conferinţa Influenţa austriacă asupra românilor din Principate, o reelaborează sub formă de studiu şi o publică în „Convorbiri literare” în 1 august 1876.

  • 18 martie - Dimitrie Petrino, succesorul său la conducerea Bibliotecii Centrale, întocmeşte un raport către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, în care îl învinovăţeşte de „sustracţiune” din avutul instituţiei. Instanţele judecătoreşti găsesc acuzaţiile nefondate şi sistează urmărirea. Este al doilea proces care i se intentează după cel pentru activitatea politică din epoca studiilor universitare.

  • 4 mai - Critică în termeni duri şi fără menajamente Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice; acesta aprecia că nu-şi făcea datoria ca revizor şcolar. Consiliul Permanent al Instrucţiunii se întruneşte în 18 mai şi propune destituirea sa din funcţie. Propunerea se pune în aplicare.

  • 19 mai - Este redactor la ziarul „Curierul de Iaşi”, care începe să apară din 31 martie 1868. Foaie oficială, ziarul avea şi o pagină „neoficială”, prezintă aici succint viaţa politică, culturală şi artistică.

  • 21 mai - Publică la rubrica Noutăţi articolele: Liceul din Suceava, Institutul Academic, Gravură şi Carte pedagogică. Relevă importanţa celor două instituţii de învăţământ; prezintă arta lui Constantin S. Stahi, gravor şi pictor ieşean, şi cartea lui I. Creangă Povăţuitorul la citire prin scriere după sistema fonetică. Eminescu oferea, într-un spaţiu restrâns, o privire panoramică asupra vieţii culturale şi artistice.

  • 6, 11, 13, 15, 18 august - Publică, în foiletonul ziarului, Cezara, „novelă originală”, după ce în 9 iulie face loc în ziar schiţei La aniversară, cu subtitlul „naraţiune originală”.

  • 13 august - Se stinge din viaţă, la Ipoteşti, Raluca, mama sa, bolnavă de cancer. Este înmormântată la Ipoteşti, în cimitirul de lângă casa părintească.

  • 1 septembrie - Publică în „Convorbiri literare” poeziile Melancolie, Crăiasa din poveşti, Lacul şi Dorinţa, cărora le urmează Călin (1 noiembrie).

  • 17, 19, 26, 28 noiembrie - Publică studiul („Se vorbeşte că în Consiliul...); prezintă situaţia românilor din Transilvania şi Bucovina sub stăpânirea austro-ungară; demonstrează, cu documente, că românii sunt pretutindeni „populaţie nemaipomenit de veche decât toţi conlocuitorii lor”.

  • 28 noiembrie - Publică prima Revistă teatrală, urmată de alte trei (6, 22-24 decembrie şi 20 martie 1877); concepţia sa privind arta teatrală se relevă superioară contemporanilor săi.

1877

  • 12 ianuarie - Publică articolul Literatura din Botoşani, cu consideraţii critice privind producţia literară locală; reacţie violentă a ziarului „Curierul. Foaia intereselor generale” şi răspunsul poetului în articolul Pro domo (23 ianuarie 1877); nu poţi scrie poezii şi nuvele dacă nu te-ai „împrietenit cu gramatica românească”.

  • 10 iunie - Publică darea de seamă „Pomăritul întocmit cu deosebită privire la grădina şcolară” de D. Comşa, vie discuţie cu privire la acest tratat în altă prezentare, cu acelaşi titlu, publicată în „Convorbiri literare” în 1 august 1877.

  • 12 august - Continuă cu articolul Observaţii critice, polemică cu G. Zotu în apărarea Logicii lui Maiorescu, acuzat de plagiat.

  • 12 octombrie - Elogiază armata română pentru eroismul în luptele de la Griviţa şi Plevna.

  • 25-26 octombrie - Părăseşte redacţia „Curierului de Iaşi” după ce determină prin activitatea sa mutaţii spectaculoase în pagina „neoficială” a ziarului ieşean.

  • 27 octombrie - 4 noiembrie - Intră în redacţia „Timpului”, cotidianul bucureştean, la chemarea lui Maiorescu şi Slavici; organ central de presă al „partidei conservatoare”, înfiinţat în 15 martie 1876, devine din aprilie 1876 organul de presă al opoziţiei conservatoare. Se angajează în publicistica cotidiană; are colegi pe Ioan Slavici şi mai târziu şi pe I.L. Caragiale, participă zi de zi la discutarea problemelor societăţii româneşti.

  • 11, 13, 14, 18, 21, 23 decembrie - Publică Icoane vechi şi icoane nouă, studiu de sinteză; model de tratare şi artă în expunerea concepţiei sale social-politice.

1878

  • 10 februarie - Gheorghe Eminovici, tatăl său, vinde parte din moşia răzăşească de la Ipoteşti ca să acopere obligaţiile dotale ale Aglaei promise la căsătoria sa din 1871. Eminescu îşi propune, mai târziu, să răscumpere moşia părintească, însă nu are susţinere financiară.

  • 3, 4, 7, 8, 10, 14 martie - Publică Basarabia, studiu documentat asupra acestei provincii româneşti, anexată de Imperiul ţarist în 1812.

  • 4 mai - Consacră un necrolog lui D. Petrino, îi recunoaşte talentul, dar îl consideră victimă a „coteriei politice”.

  • mai-iulie - Este la Floreşti, în Oltenia, la moşia lui N. Mandrea, unde traduce primul volum din tratatul lui E. Hurmuzachi, Fragmente zur Geschichte der Rumanen; le tipăreşte cu titlul Fragmente din istoria românilor, la Bucureşti în 1879.

  • 4 august - Încetează din viaţă Ştefan Micle, soţul Veronicăi Micle, rectorul Universităţii din Iaşi. Aceasta îi adresase prima scrisoare în octombrie 1877, la plecarea din Iaşi şi reia dialogul epistolar cu poetul după acest eveniment tragic.

  • 19 octombrie - I.A. Cantacuzino, redactorul-şef al „Timpului”, îi cere lui Maiorescu să intervină pe lângă Eminescu, care transformase ziarul în tribună a propriilor opinii politice.

  • 12 noiembrie - Participă la cea de-a XV-a aniversare a „Junimii” ieşene. Îl însoţeşte pe Maiorescu, împreună cu Slavici, Caragiale, Nica, Ollănescu. Slavici citeşte Gura satului; iar Caragiale, O noapte furtunoasă. Citeşte şi Eminescu, probabil, din versurile sale.

1879

  • 18 aprilie - Publică în articolul („D. Mihăilescu publică...) documentele afacerii Warszawsky privind abuzurile în rechiziţiile din timpul Războiului de Independenţă. Angajează cotidianul bucureştean în campania de presă împotriva acestei afaceri care ruinează ţărănimea pentru mai multe generaţii.

  • 24 mai; 12, 13, 21 iunie - Publică studiul Cestiunea evreiască, cercetare economică, susţinută pe date statistice.

  • 17 iulie - Maiorescu adresează „Timpului” o scrisoare prin care se desolidarizează de articolele din cotidianul bucureştean.

  • 1 septembrie - Publică în „Convorbiri literare” poeziile: De câte ori, iubito, Rugăciunea unui dac şi Atât de fragedă, cărora le urmează în 1 octombrie Afară-i toamnă, Sunt ani la mijloc, Când însuşi glasul, Freamăt de codru, Revedere, Foaia veştedă şi Despărţire.

1880

  • 3 februarie - Şedinţa de constituire a Clubului politic, sub preşedinţia lui Emanoil (Manolache) Costache Epureanu şi Th. Rosetti, întocmesc Programul înfiinţării Partidului Conservator. Clubul politic preia şi „Timpul” şi îl numeşte pe Eminescu redactor-şef, să conducă ziarul pe propria răspundere. Conservatorii desfăşuraseră activitate politică, până la această dată, sub forma unor grupări, între care cea mai importantă era a „Junimii” ieşene. Titu Maiorescu, P.P. Carp şi G.Gr. Cantacuzino nu participă la şedinţa de constituire. Maiorescu critică Programul pe motiv că nu cuprindea decât generalităţi la care puteau subscrie şi liberalii.

  • 5 februarie - Matei, ofiţer în armata română, se căsătoreşte cu Matilda Ilian, profesoară de istorie în Brăila; se va căsători a doua oară cu Ana Condeescu din Mizil şi a treia oară cu Silvia Maieru din Bistriţa; încetează din viaţă aici, în 12 decembrie 1929. Este singurul băiat al căminarului care se bucură de longevitate.

  • 17, 19, 22, 24 februarie - Inaugurează activitatea sa ca redactor-şef cu Studii asupra situaţiei; dezvoltă tezele din Programul politic al Partidului Conservator în sensul concepţiei sale social-politice. „Politica nu este mijloc de existenţă, - declară Eminescu -, ci numai mijloc de-a îndrepta în bine mersul vieţii statului”.

  • 1 aprilie - Publică în „Convorbiri literare” poezia O, mamă.

  • 5 august - Deschide campania de presă în Chestiunea dunăreană, desfăşurată pe parcursul mai multor ani; apără suveranitatea naţională împotriva pretenţiilor Imperiului austro-ungar de-a controla navigaţia pe acest fluviu şi în partea în care nu era ţară riverană.

  • 31 decembrie - Titu Maiorescu publică în „Deutsche Revue” articolul Zur politischen Lage Rumaniens, un nou program al Partidului Conservator. Eminescu traduce articolul şi îl publică cu titlul Despre situaţia politică a României.

1881

  • 4 ianuarie - Publică articolul Patologia societăţii noastre, în care examinează, ca un clinician, starea societăţii româneşti.

  • 20 ianuarie - Începe polemica cu ziarul „Românul” în legătură cu articolul lui Maiorescu, prin care propunea orientarea României spre Imperiul austro-ungar; se pronunţă împotriva acestei orientări câtă vreme nu li se asigura românilor de sub stăpânirea austro-ungară cultivarea limbii române în şcoală şi în biserică.

  • 1 februarie - Publică în „Convorbiri literare” Scrisoarea I; căreia îi urmează Scrisoarea II (1 aprilie) şi Scrisoarea III (1 mai) reprodusă şi în „Timpul” (10 mai), învinuită a fi un pamflet antiliberal.

  • 8, 12 februarie - Comentează în două articole proiectul lui V. Conta privind reforma învăţământului; se pronunţă împotriva scoaterii limbilor clasice din liceu.

  • 16, 17, 18, 19, 23 iulie, 3-4 august - Publică Creditul mobiliar, demonstrează că instituţia are drept scop operaţii de speculă; apelează în demersul său la tratatele unor economişti cu mare autoritate ştiinţifică. Studiul se păstrează şi în manuscrise şi poetul intenţiona să-l tipărească în volum, alături de alte articole, cu o introducere istorică.

  • 1 septembrie - Publică în „Convorbiri literare” Scrisoarea IV. Tot în revista ieşeană apare postum şi Scrisoarea V; în 1890.

  • 22 noiembrie - Membrii marcanţi ai Partidului Conservator (P.P. Carp, P. Mavrogheni şi Th. Rosetti) se apropie de Partidul Liberal şi primesc funcţii importante. Eminescu protestează în termeni violenţi împotriva abandonării principiilor. „Ce suntem, comedianţi, saltimbaci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca (şi) cămăşile şi partidul ca cizmele”. Articolul nu se publică şi rămâne în manuscrise.

1882

  • 1 ianuarie - Conducerea „Timpului” o ia Grigore G. Păucescu, cu rol important în noua configuraţie politică. Eminescu rămâne redactor pentru partea politică, cu obligaţia să dea trei articole pe săptămână, fără prezenţa zilnică în redacţie. I se pune şi un suplinitor, de fapt un supraveghetor.

  • 24 ianuarie - Se înfiinţează Societatea „Carpaţii”, cu sediul la Bucureşti, cu scopul de a sprijini lupta românilor aflaţi sub stăpânire străină. Se înscrie în societate şi activitatea sa stă în atenţia organelor informative austro-ungare.

  • 28 martie - Publică darea de seamă asupra volumului lui Ioan Slavici, Novele din popor; socotind că el marchează un moment important în evoluţia prozei româneşti.

  • 24 aprilie - Participă la şedinţa „Junimii” bucureştene; lectură a Luceafărului; „nouei frumoase poezii”. Participă P.P. Carp, N. Mandrea, T. Nica, I. Slavici, N. Densusianu.

  • 25 aprilie - Consacră un necrolog lui Vasile Conta, profesor şi filozof de înaltă ţinută intelectuală.

  • 5 iunie - Şedinţa festivă a „României june” din Viena în onoarea „Junimii” din Iaşi şi a „Convorbirilor literare”; elogiul operei lui Eminescu, cu ecou şi în presa transilvăneană.

  • 16 iunie - Scrisoare din Constanţa către Veronica Micle, vedea întâia dată Marea Neagră, „o nemărginire pururea mişcată”. Primele versiuni ale poeziei Mai am un singur dor sunt din 1876.

  • 28 octombrie - Şedinţă a „Junimii” bucureştene consemnată şi de Maiorescu în Însemnări zilnice, lecturi din lucrările pregătite pentru „Almanahul «României June»” din Viena, nuvelă de N. Gane, poezii de I. Neniţescu, impresiile de călătorie ale lui I. Slavici din Italia şi „frumosul Luceafăr al lui Eminescu şlefuit”.

  • 17 noiembrie - Părăseşte şedinţa „Junimii” bucureştene în semn de protest pentru prezenţa lui Al. Candiano-Popescu, participant la complotul detronării lui Al. I. Cuza.

1883

  • 13 februarie - Constituirea Societăţii Presei Române, cu B.P. Hasdeu, preşedinte, D.A. Laurian şi G. Steriade, vicepreşedinţi, Mina Minovici, casier, şi I.G. Bibicescu, Eminescu şi G. Missail, membri, se opune alegerii lui C.A. Rosetti ca preşedinte.

  • 18 februarie - Maiorescu asistă la Cernăuţi la un spectacol de diletanţi, se reprezintă piesa lui Alecsandri Florin şi Florica, între interpreţi, Aglaia, sora poetului, „excelentă şi în unele pasagii de-o ştrengărească drăgălăşie”.

  • 30 martie - Şedinţă a „Junimii” bucureştene, participă Vasile Alecsandri, Vincenţiu Babeş, Atanasie M. Marienescu. Asistă şi I. Vulcan; îi înmânează poeziile: S-a dus amorul, Când amintirile, De-acum (în volum Adio), Ce e amorul?, Pe lângă plopii fără soţ, Şi dacă..., Din noaptea, se publică succesiv în „Familia”, ultima în 1884.

  • aprilie - Apare în „Almanahul Societăţii Academice Social-Literare «România jună»” din Viena poemul Luceafărul, elaborat pe întinderea a mai bine de un deceniu. Este reprodus în „Convorbiri literare” în august 1883.

  • 20, 29 mai - Publică două articole (Înfiinţarea unei mitropolii...) şi (Miercuri seara...); prezintă extinderea catolicismului în România, politică a Imperiului austro-ungar; poziţia sa stă în atenţia Biroului de Informaţii vienez.

  • 3 iunie - Pleacă la Iaşi, ca delegat al „Timpului”, să asiste la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare; duce cu el şi poezia Doină; pe care nu o citeşte la festivitate.

  • 15 iunie - Publică articolul („Mai lesne se torc...), critică politica guvernelor ungare de maghiarizare a toponimiei şi onomasticii româneşti.

  • 23, 24 iunie - Publică articole cu extrase din presa străină privind România; erau „tixite de cele mai sfruntate neadevăruri istorice şi politice”.

  • 28 iunie - Este declarat alienat mintal şi internat în Institutul „Caritatea” al doctorului Alexandru Şuţu pentru „îngrijiri speciale”. Complot politic prin care este scos din redacţia „Timpului” şi temporar şi din viaţa civilă.

  • 1 iulie - Apare în „Convorbiri literare” Doină, invocaţie a lui Ştefan cel Mare, geniul tutelar al poporului român.

  • 3 iulie - Cotidianul bucureştean publică o notiţă laconică; arată că Eminescu încetează să mai lucreze în redacţie, fiind atins, în mod subit, de-o „gravă boală”. Conducerea ziarului o ia Mihail Paleologu, îşi trece numele pe frontispiciu, cum nu făcuse Eminescu în anii când îl redactează; încetează epoca de glorie a cotidianului bucureştean.

  • 20 octombrie / 1 noiembrie - Pleacă la Viena, însoţit de Alexandru Chibici Revneanu, vechi prieten al său. Este internat în Institutul de la Ober-Dobling, azi cartier al Vienei. Cheltuielile sunt acoperite prin contribuţiile membrilor „Junimii” bucureştene.

  • 22 decembrie - Apare la Bucureşti, în Editura Socec, volumul Mihai Eminescu, Poesii; cu portretul său şi o prefaţă de Titu Maiorescu. Tipărit în frumoase condiţii grafice, volumul reuneşte poeziile publicate între 1870 şi 1883. Se retipăreşte în numeroase ediţii, cu unele completări. Aduce consacrarea definitivă a lui Eminescu ca poet; ediţia stă şi la baza traducerilor în limbi străine.

1884

  • 1 ianuarie - Maiorescu îl vizitează la Ober-Dobling; este însoţit de Constantin Popasu, vărul său, care îi poartă de grijă poetului în timpul internării sale în spital.

  • 9 ianuarie - Încetează din viaţă Gheorghe Eminovici, tatăl poetului. Este înmormântat la Ipoteşti, alături de soţia sa şi de Gheorghe, fiul lor.

  • 12/24 ianuarie - Îi comunică lui Al. Chibici Revneanu, printr-o scrisoare, starea sa morală după revenirea din boală. Document biografic fundamental privind stăpânirea deplină a facultăţilor intelectuale.

  • 1 februarie - Apare în „Convorbiri literare” poezia Diana; elaborată între 1874-1882.

  • 14/26 februarie - Părăseşte Institutul Ober-Dobling şi întreprinde, însoţit de Al. Chibici Revneanu, o călătorie în Italia.

  • 7 martie - Se sinucide, la Ipoteşti, Nicolae, al patrulea frate după Şerban, Gheorghe şi Ilie, încetaţi din viaţă în împrejurări tragice. Este înmormântat alături de Gheorghe şi Raluca, părinţii săi, şi de Gheorghe, fratele său.

  • 24 septembrie - Este numit, prin Decret, bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi.

  • 20 octombrie - Predă lecţii de geografie şi statistică la Şcoala Comercială din Iaşi.

1885

  • februarie-iulie - Întocmeşte lunar statele de plată pentru personalul bibliotecii şi rapoarte către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice; trimite adrese pentru restituirea cărţilor împrumutate şi face propuneri pentru achiziţionarea de noi publicaţii.

  • 1 iulie - Apare în „Convorbiri literare” poezia Sara pe deal, elaborată în 1871-1872.

  • august-septembrie - Este la băi, la Odessa, corespondenţă cu V. Burlă şi P. Novleanu cu informaţii bogate privind timpul cât stă aici.

1886

  • 15 martie - Apare în „Album literar”, scos de Societatea studenţilor universitari „Unirea” din Iaşi, poezia Nu mă înţelegi; elaborată între 1876-1880.

  • octombrie - Întocmeşte ultimul stat de plată pentru personalul bibliotecii; traduce ca subbibliotecar tratatul lui Franz Bopp, Kritische Grammatik der Sanskrita Sprache, demonstraţie de amploare a capacităţii sale intelectuale. Manuscrisul, în 3 caiete, se păstrează la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi.

  • 9 noiembrie - Este internat la ospiciul de la Mănăstirea Neamţ.

  • 1 decembrie - Apare în „Convorbiri literare” poezia La steaua, elaborată în 1878-1883.

1887

  • ianuarie - Trimite de la Mănăstirea Neamţ poezia De ce nu-mi vii, scrisă însă mai înainte.

  • 26 ianuarie - Dezaprobă iniţiativa lui Alexandru Vlahuţă privind lansarea de subscripţii în folosul său.

  • 1 februarie - Apare în „Convorbiri literare” poezia De ce nu-mi vii.

  • 9 aprilie - Părăseşte ospiciul de la Mănăstirea Neamţ şi se stabileşte la Botoşani. Este îngrijit de Harieta, sora sa, cu rar devotament şi de doctorul Francisc Iszak; îl reîntâlneşte pe Ioan (Ioniţă) Scipione Bădescu, stabilit la Botoşani, unde redacta „Curierul român”.

  • iulie-august - Se află la băile de la Hali din Austria; starea sănătăţii sale cunoaşte ameliorări evidente.

  • 10/22 noiembrie - Încetează din viaţă, la Cernăuţi, Ioan Drogli, soţul Aglaiei; cu două decenii mai în vârstă, căsnicia nu a fost dintre cele mai fericite; Aglaia rămâne să îngrijească de educaţia şi pregătirea şcolară a lui Georg şi Ioan, copiii lor.

1888

  • ianuarie-martie - Corespondenţă a sa şi a Harietei, începută mai înainte, cu Cornelia Emilian, protectoarea lor în lunile de suferinţă la Botoşani; cumpărarea unei case aici, să trăiască, împreună, până la sfârşitul vieţii. Proiecte iluzorii.

  • 22 martie - Consiliul de familie la Ipoteşti pentru aducerea Aglaiei de la Cernăuţi, cu cei doi copii, să trăiască împreună. Nu se împlineşte nici acest proiect. Aglaia se recăsătoreşte la Cernăuţi în 18 februarie 1890 cu Heinrich Gareiss Edle von Dollitzsturm, ofiţer în armata austriacă; îmbrăţişează cariera armelor şi Georg şi Ioan şi ajung şi ei ofiţeri în armata austriacă. Aglaia se stinge din viaţă în 30 iulie 1900. Georg şi Ioan mor în primul război mondial. Se stinge cu ei, în linie directă, familia căminarului, în Bucovina.

  • 12 aprilie - Pleacă la Bucureşti însoţit de Veronica Micle spre marea supărare a Harietei, rămasă în Botoşani, îşi va sfârşi viaţa în sărăcie la 14 octombrie 1889.

  • august-septembrie - Traduce piesa lui Emile Augier, Le joueur de flute; pe care contemporanii o credeau scriere originală.

  • 13 noiembrie - Îşi reia activitatea publicistică după o întrerupere de mai bine de cinci ani cu articolul Iconarii d-lui Beldiman; îl publică în „România liberă”, organul de presă al grupării junimiste din Partidul Conservator. Câteva zile mai târziu, în 20 noiembrie, publică un nou articol Iar Iconarii, în care se ocupă tot de propaganda religioasă prin icoane.

  • 4 decembrie - Fondatorii ziarului „Fântâna Blanduziei” îl cheamă să deschidă publicaţia lor cu un articol programatic; răspunde invitaţiei cu articolul Fântâna Blanduziei, aprecieri asupra filozofiei germane şi a vieţii politice din ţările europene.

  • 11 decembrie - Publică în „Fântâna Blanduziei” editorialul Fond şi formă, pledoarie pentru reforme cuprinzătoare în sprijinul populaţiei productive; este scris sub impresia răscoalei ţărăneşti din martie-iunie 1888.

  • 25 decembrie - Publică articolul 1888, privire retrospectivă asupra unor aspecte din viaţa politică din Europa.

1889

  • 1 ianuarie - Publică în „Fântâna Blanduziei” articolul Ziua de mâine; profesiune de credinţă în menţinerea păcii în Europa. Se încheie cu acest articol activitatea sa ziaristică începută în 1870.

  • 2 februarie - Este internat în Spitalul Mărcuţa, de unde este transferat la Institutul „Caritatea”.

  • 8 aprilie - Începerea formalităţilor pentru acordarea pensiei viagere. Era prea târziu.

  • 15 iunie - Încetează din viaţă la Institutul „Caritatea” şi este înmormântat în Cimitirul Bellu.

„Ape vor seca în albie - scrie George Călinescu - şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte-o stea va vesteji pe cer în depărtări, până ce acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

Check Also

Bukovinskaia zariia, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Bukovinskaia zariia, de Mihai Eminescu, este un articol publicistic a cărui primă ediţie a apărut …

Fântâna Blanduziei, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Fântâna Blanduziei, de Mihai Eminescu, este un articol publicistic a cărui primă ediţie a apărut …

Iar iconarii, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Iar iconarii, de Mihai Eminescu, este un articol publicistic a cărui primă ediţie a apărut …

Iconarii d-lui Beldiman, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Iconarii d-lui Beldiman, de Mihai Eminescu, este un articol publicistic a cărui primă ediţie a …

Mai lesne se torc…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Mai lesne se torc…, de Mihai Eminescu, este un articol publicistic a cărui primă ediţie …