Creştet şi urzică. Etimologie poporană din epoca formaţiunii limbei române, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Creştet şi urzică. Etimologie poporană din epoca formaţiunii limbei române, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” din octombrie-decembrie 1882.

  • Pentru bibliografia românească mai nouă privitoare la etimologia populară, vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluţie, curente, metode, Bucureşti, 1962; Theodor Hristea, Probleme de etimologie, Bucureşti, 1968.

  • Etimologia acceptată astăzi (Dicţionarul etomologic al limbii române, Dicţionarul limbii române, Dicţionarul explicativ al limbii române) este mai simplă: creştet < a creşte + suf. -et, cu o evoluţie semantică justificată (conferă şi Densusianu în „Grai şi suflet” din 1926; Puşcariu, „Dacoromania” din 1938 notează din Atlasul lingvistic român, harta 5, varianta creştere „creştet”).

  • Pentru aromână, Tache Papahagi în Dicţionarul dialectului român, înregistrează şi forma creaştit (ca variantă principală) pe lângă creaştit.

Oricum, e de reţinut că Hasdeu a intuit că derivatul s-a creat în epoca anterioară separării dialectale a românei comune.

  • O etimologie mai bună pentru urzică decât cea propusă de Hasdea (lat. urtica apropiat de verbul a urzi, din lat ordiri) nu a fost dată până acum. În general, se reconstruieşte o formă latină urdica (conferă Tache Papahagi în Dicţionarul dialectului român) la care, de fapt, se gândea Hasdeu însuşi; pentru el, problema era de a explica această reconstrucţie. Tiktin, DRG, reţine unele elemente propuse de Hasdeu.

B.P. Hasdeu

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că Hasdeu a încurajat la elevii săi cercetările asupra etimologiei populare.

În „Columna lui Traian” din 1883, el publică „specimene de etimologie poporană română”, cercetări aparţinând lui L. Şăineanu şi G. Creţu. După Şăineanu, firoscos provine din filozof + scos din fire, famazon este neologismul francmason afectat de farmec „vrăjitorie”; în nuntă, n secundar se explică, după el, prin intervenţia lui nun; în coşciug (din si. coveegu) ş se datorează influenţei lui coş; cozondraci e constituit din germ. Hosentraiger - nădragi.

După G. Creţu, adjectivul din „scoate coarne boiereşti” este, de fapt, un derivat de la bour (din lat. bubalus).

Check Also

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie …

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui …

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Cele zece articole din cuprinsul cărţii Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu, au apărut …

Laletica sau fiziologia sonurilor, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Laletica sau fiziologia sonurilor, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie …