Creştet şi urzică. Etimologie poporană din epoca formaţiunii limbei române, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Creştet şi urzică. Etimologie poporană din epoca formaţiunii limbei române, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” din octombrie-decembrie 1882.

  • Pentru bibliografia românească mai nouă privitoare la etimologia populară, vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluţie, curente, metode, Bucureşti, 1962; Theodor Hristea, Probleme de etimologie, Bucureşti, 1968.

  • Etimologia acceptată astăzi (Dicţionarul etomologic al limbii române, Dicţionarul limbii române, Dicţionarul explicativ al limbii române) este mai simplă: creştet < a creşte + suf. -et, cu o evoluţie semantică justificată (conferă şi Densusianu în „Grai şi suflet” din 1926; Puşcariu, „Dacoromania” din 1938 notează din Atlasul lingvistic român, harta 5, varianta creştere „creştet”).

  • Pentru aromână, Tache Papahagi în Dicţionarul dialectului român, înregistrează şi forma creaştit (ca variantă principală) pe lângă creaştit.

Oricum, e de reţinut că Hasdeu a intuit că derivatul s-a creat în epoca anterioară separării dialectale a românei comune.

  • O etimologie mai bună pentru urzică decât cea propusă de Hasdea (lat. urtica apropiat de verbul a urzi, din lat ordiri) nu a fost dată până acum. În general, se reconstruieşte o formă latină urdica (conferă Tache Papahagi în Dicţionarul dialectului român) la care, de fapt, se gândea Hasdeu însuşi; pentru el, problema era de a explica această reconstrucţie. Tiktin, DRG, reţine unele elemente propuse de Hasdeu.

B.P. Hasdeu

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că Hasdeu a încurajat la elevii săi cercetările asupra etimologiei populare.

În „Columna lui Traian” din 1883, el publică „specimene de etimologie poporană română”, cercetări aparţinând lui L. Şăineanu şi G. Creţu. După Şăineanu, firoscos provine din filozof + scos din fire, famazon este neologismul francmason afectat de farmec „vrăjitorie”; în nuntă, n secundar se explică, după el, prin intervenţia lui nun; în coşciug (din si. coveegu) ş se datorează influenţei lui coş; cozondraci e constituit din germ. Hosentraiger - nădragi.

După G. Creţu, adjectivul din „scoate coarne boiereşti” este, de fapt, un derivat de la bour (din lat. bubalus).

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …